12,214 matches
-
că abate atenția de la obiectul contemplat sau gustat, pentru a o îndrepta asupra reacțiilor și vibrațiilor emoționale ale individului, sau ale unui individ generalizat. Adoptarea primului sau a celui de al treilea răspuns pare a fi o chestiune de interpretare. Filosofilor de profesie, primul răspuns le sugerează inevitabil platonismul sau un alt sistem de norme absolute care există independent de necesitatea sau de cunoașterea umană. Chiar dacă am dori să susținem, așa cum pot dori s-o facă teoreticienii literaturii, caracterul obiectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sale de evoluțiune de ceea ce declama de pe catedră discipolii lui Hegel sau umbrele lui Schopenhauer, câri călătoresc uneori atât de departe de marginile cele normale ale spiritului uman, încât un simplu muritor nu mai știe cum să deosebească pe un filosof de un nebun..." (Hașdeu, 1875/1988, p. 27). Este vorba aici, așadar, cel puțin de cunoașterea principiilor generale ale gândirii și de credințele/opiniile despre "lucruri" ("logică umanității, filosofia cea adevărată"). În felul acesta, Hașdeu era foarte apropiat de modul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
față de poporul său. În ansamblu Însă, citim În alt loc, „istoria tinde a deveni știință și lucrurile cărora dânsa dă naștere sunt așezate Între producerile științifice, alături cu acele ale economiei politice și filozofiei, adică ale științelor morale neperfecte“. Ca filosof, Xenopol a Început prin a examina cultura națională și istoriile civilizației, În spirit multidisciplinar și comparatist, Întemeiat pe lucrări de Buckle, Guizot și alți analiști ai fenomenului, ca să ajungă finalmente la o sinteză. Punctul explicit de pornire În acest domeniu
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
luase licență în litere la Paris, dezvăluindu-se totodată că poet în cercurile Junimii, pe care le frecvență); Vasile Conta (1845-1882), apropiat la rândul sau al Junimii, cunoscut, adăugăm noi, ca profesor de drept civil la Universitatea din Iași, ca filosof (colaborator al "Convorbirilor Literare"), dar și ca om politic (ministru al Instrucțiunii Publice în 1880; absolvise totodată Institutul Superior de Comerț de la Anvers în 18714); politicianul radical, scriitorul, ziaristul Gheorghe Panu (1848-1910), care mai studiase literele, cu deosebire istoria, la
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de acord cu afirmația înaintașului nostru că personajele studiului de față nu au avut prea mare notorietate în epoca lor. Așadar, am readus în discuție oameni politici de prim rang de pe scena publică românească precum Vasile Conta (cunoscut și ca filosof, jurist, om politic, ministru etc.), Alexandru C. Cuza (deopotrivă profesor de economie la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române), primarul Bucureștilor, Emanuel Protopopescu- Pake, ministrul liberal Ștefan Șendrea ori cei conservatori Dimitrie Nenițescu și Alexandru Bădărău. De asemenea
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
doctorat la Universitatea Liberă, pentru a vedea în ce măsură specializările și diplomele obținute i-au ajutat în cariera profesională sau în succesul public. Printre diplomații de la Bruxelles s-au numărat oameni politici de prim rang, precum Vasile Conta (cunoscut și ca filosof, jurist, om politic, ministru etc.), Alexandru C. Cuza (profesor de economie la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române), primarul Bucureștilor, Emanuel Protopopescu-Pake, ministrul liberal Ștefan Șendrea ori cei conservatori Dimitrie Nenițescu și Alexandru Bădărău. Pe langă personalitățile scenei
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
including art, science, and religion" ["Îi consider intelectuali pe cei care creează, distribuie și utilizează cultura, ca lume simbolică a omului, incluzând arta, știința și religia"]. Lipset nominalizează în acest grup două categorii: creatorii de cultură (oameni de știință, artiști, filosofi, scriitori, unii editori și jurnaliști) și distribuitorii de bunuri culturale (îndeosebi cadrele didactice). În plus, o categorie periferică este alcătuită din cei care folosesc cultura ca parte a profesiei: avocații sau medicii 16. Larghețea unei definiții de acest tip lasă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectualiza" întreaga omenire. Gânditorul marxist Antonio Gramsci subordona intelectualitatea clasei muncitoare și deosebea în acest context între intelectualii organici de la vârful ierarhiei, cu funcții organizatorice, ideologice și integrative într-un grup social și categoria celor ce alcătuiesc intelectualitatea medie - scriitori, filosofi, clerici, artiști - ce se autopercepe în mod eronat autonomă și independentă 19. În secolul XXI, o astfel de categorie s-ar transpune în clasa de mijloc a specialiștilor mai puțin prezenți în spațiul public 20. Ultimul apologet al intelectualului independent
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
profesionale Sec. XVII Sec. XVIII Sec. XIX Profesori, învățători 3.2% 46.9% 46.1% Autori carte didactică 0.3% 1.2% 17.9% Traducători 4.1% 3.1% 14.7% Cronicari, istorici 2.6% 2.9% 8.7% Filologi, filosofi, folcloriști 0.5% 0.2% 17.0% Scriitori 1.5% 0.8% 13.1% Copiști 8.8% 32.5% 0.4% Diac, uricar, grămătic 60.8% 5.1% 0.0% Patroni cult., ctitori, prefațatori 14.5% 6.0% 13.6
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
posibilități de revendicări politice", "cultura este singurul mijloc de afirmare"34. Neînregimentarea politică - pe care Eliade încă o clama la 1935 - era transpusă în interbelic în condiție a intelectualului autentic, iar neasumarea acestui statut de către cărturari îl determina pe tânărul filosof să considere că în România nici nu se poate vorbi de o "trădare a clericilor, căci nu avem ce trăda"35. Contrastul între intelectualul adevărat, evadat din conformism și echilibru și cel tipic societății românești, lipsit de o viață interioară
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
să iasă din anonimat doar prin crearea unei culturi care să contribuie la propria afirmare, dar și la consolidarea unirii. Din perspectivă teoretică, localismul ca fenomen de explorare a valorilor locale, se intersectează astfel cu ideea de provincialism. Preluând abordarea filosofului american Josiah Royce, ce analiza la început de secol XX implicațiile diferențierilor rasiale și provinciale din Statele Unite, provincialismul s-ar defini prin două abordări complementare. Pe de o parte, termenul desemnează totalitatea tendințelor sociale, a tradițiilor, manierelor, valorilor, formelor de
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici pe cei cari, ca și noi, viermuiesc în neștire, aci, în tina acestui oraș. [...]Suntem convinși că țara aceasta mândră nu este numai opera oamenilor de geniu, a oamenilor de știință, a filosofilor iscusiți ori a generalilor biruitori, ci ea este și opera mulțimei aceleia care muncește cu îndărătnicie, cu devotament, sprijinind edificiul statului 43. Legătura cu originile s-a păstrat însă și după deprovincializare, prin contacte directe sau corespondență cu localnicii, dar
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe care o deplânge intelectualitatea locală se datorează, deci, în parte, și lipsei de implicare a celor ce aleg calea renumelui dobândit în marile centre urbane. În sens contrar celor exprimate de Petrescu sunt și răspunsurile lui Constantin Noica, tânăr filosof afirmat în capitală, dar care își plămădea filosofia în liniștea muntoasă din Sinaia. Îndrumarea sa pentru tinerii intelectuali ar viza părăsirea cât mai grabnică a capitalei - căreia, oricum, îi neagă mult clamată atmosferă culturală - în aceasta constând, de fapt, maturitatea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
precum și părinții cari și-au dat copiii la școală, cu toții au intenționat să formeze numai și numai pătura conducătoare a țării. Nu este țăran care să nu fi gândit, dându-și copilul la școală, că face din acesta un domn76. Filosoful condamnă astfel demagogia politicienilor care au încurajat populația să își trimită copiii pe băncile școlilor secundare ca rampă sigură de lansare către "lumea bună", fără a avertiza asupra incapacității pieței muncii de a absorbi promoții de aspiranți la funcții publice
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
teoretice ce au condus la conturarea tipologiei, se numără Vittorio Gregotti, Christian Norberg-Schulz, Kenneth Frampton, Alexander Tzonis și Liane Lefaivre ale căror lucrări țin În general de latura fenomenologică. În jurul anilor ’80 odată cu post - structuralismul , ies la iveală ideile unor filosofi precum Jacques Derrida, Felix Guattari, Gilles Deleuze, Bernard Cache. Aceștia din urmă au avut un impact major În gândirea de arhitectură, În special asupra operei lui Peter Eisenman. Până Într-un anumit moment al secolului al XX - lea , pământul nu
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
Napoleon și Marx). Fără să urmeze vreun canon, Locke pune bazele unei ideologii, numită adesea "occidentalism", în cadrele căreia au apărut apoi ideologiile moderne particulare (liberalismul, socialismul, conservatorismul și naționalismul). Toate ideologiile politice moderne au operat cu conceptele pe care filosofii moderni, între care Locke ocupă locul dominant, le-au definit. Și Marx, în încercarea lui tragică de a se desprinde de modernitate, a rămas captiv tot conceptelor moderne de libertate, proprietate, dreptate, egalitate, muncă ș.a.. Locke a avut un rol
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în expunerea acestora cititorul este atras să devină martor al disputelor în care s-a șlefuit conceptul. Și în următoarele două capitole, în care autoarea este preocupată mai mult de coerența internă a concepției lockeene, trimiterile la teoriile cu care filosoful a intrat în dispută sunt frecvente. Remarcabil este modul în care Gabriela Rățulea reușește să redea întreaga dramă a scrierilor lui Locke, arătând cum acestea au fost compuse în urma disputelor teoretice și politice între diferitele grupări ale vremii. Ca și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu datorează puterii suverane viața, libertatea și posesiunile, pentru că acestea îi sunt date de la natură. De când și de unde știe occidentalul acest lucru? De la gânditorii moderni și mai ales de la John Locke. Prin judicioasa exploatare teroretică a ideii de "stare naturală", filosoful l-a scos pe individ de sub tirania puterii suverane. Mai întâi, la nivel teoretic. Cu timpul, succesul politic al concepției lui, garanția faptului că ceea ce a fost acceptat la nivel teoretic este aplicat, a constat în cuprinderea pilonilor conceptuali ai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
viața ei în "bunuri posedate" a contribuit la etichetarea lui John Locke drept "promotor al spiritului capitalismului, adică al unui spirit mercantil, caracterizat de obsesia pentru a avea (în loc de a fi)"8. Indiferent de cum este concepută această particularitate a gândirii filosofului, esențial rămâne faptul că Locke definește omul prin dorința de a-și conserva proprietatea sub toate aspectele ei, societatea civilă fiind rezultatul nemijlocit al acestei dorințe. El promovează teza egalității politice și juridice între cetățeni, nu însă și pe aceea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Capitolul 1 Nașterea whigismului 1.1.).Contextul istoric: două revoluții Pentru a înțelege corect filosofia politică a lui John Locke este obligatoriu să ne raportăm la contextul istoric în care a apărut, dat fiind că ea reprezintă răspunsul pe care filosoful l-a dat în fața unei crize profunde a societății engleze din secolul al XVII-lea. În plan politic, secolul respectiv a fost marcat de lupta dintre monarhie și parlament, care s-a consumat în două mari etape. Locke a fost
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
războiului just formulată în termenii unei teorii a pactului social. Pe măsură ce conflictele politico-religioase amenințau fie suveranitatea internă, fie libertatea de conștiință, conceptul dreptului natural a fost folosit pentru a justifica limitarea suveranității interne. Tocmai de aceea a fost Hobbes un filosof atipic în cadrul paradigmei dreptului natural; el a justificat absolutismul cu o teorie care era menită să limiteze suveranitatea. Totuși, se cuvine să amintim că Leviathan a fost prima lucrare de filozofie politică în care suveranitatea a fost definită în acord
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din urmă fiind un apropiat al lui Locke. Richard Cumberland era un latitudinarian interesat de activitatea științifică a Societății Regale și preocupat să demonstreze că filosofia naturală nu se reduce la materialismul lui Hobbes. El era unul dintre acei clerici filosofi care credeau că filosofia morală poate fi reformată pe baza filosofiei naturale 84, elementul cel mai important fiind adoptarea metodei observației. În scrierea De legibus naturae (1672) el și-a exprimat convingerea că experiențele tuturor oamenilor ar putea să ducă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Pufendorf De Officiis Hominis et Civis și De Jure Naturae et Gentium. Influența lui Pufendorf în Al doilea tratat nu trebuie văzută ca o simplă reluare a ideilor și soluțiilor, ci ca o preluare a unor probleme dezbătute de filosoful german, cărora Locke le-a găsit propria rezolvare (cum ar fi cele cu privire la monedă și proprietate, sau cele cu privire la obligație). Lectura făcută de Locke lui Pufendorf, între 1681 și 1682, a fost cel mai probabil "sursa argumentului său despre starea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și de partida tory, devenind astfel fondul comun al ideilor politice moderne. Capitolul 2 Conceptul whig de stare naturală 2.1. Locke și hobbismul whig John Locke s-a născut în 1632 și a murit în 1704. A devenit un filosof important abia spre sfârșitul vieții, scrierea sa cea mai importantă fiind Eseu asupra intelectului omenesc, publicată în anul 1689. Această operă esențială a filosofiei universale marchează începutul unei direcții fundamentale din teoria modernă a cunoașterii, și anume empirismul. Dar Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
una ateistă, în sensul că ea consideră sursa puterii absolute ca fiind indiferentă față de Dumnezeu, fiind derivată numai din legea naturală a cărei relație cu El rămâne nedeterminată. Aceasta era chiar interpretarea dată lui Hobbes în dezbaterile publice în care filosoful era acuzat de erastianism. A treia cale, cea amintită de Locke, ar corespunde teoriilor contractualiste puritane care limitau autoritatea prin dreptul natural, dar puneau legea naturală în acord cu voința divină. Locke nu oferă astfel de detalii. El spune numai
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]