10,218 matches
-
și literatură”, „Popolul suveran” (unde va fi, în absența lui D. Bolintineanu, și redactor responsabil) și „Învățătorul satului”, mai târziu colaborează la „Românul”, „Albina Pindului”. În 1859 intenționa să scoată un dicționar istoric și geografic al României, după un an fondează împreună cu Carol Popp de Szatmary revista „Ilustrațiunea”, iar cu D. Bolintineanu și Pantazi Ghica tipărește „Calendar istoric și literar” („Calendar geografic, istoric și literar”) în 1859-1861. A publicat, de asemenea, un manual intitulat Curs elementar de studiu în limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
-și lua licența. În 1940 era corector la ziarul bucureștean „Ordinea” și ceva mai târziu colabora la „Bucovina” din Cernăuți (1941-1944). Imediat după august 1944 intră în viața politică ca activist și e numit prefect în județul Rădăuți. În 1946 fondează la Suceava, împreună cu alții, ziarul „Lupta poporului”. Între 1947 și 1950 e redactor la „Scânteia”, răspunzând de secția agrară și editând „Scânteia satelor”. Ulterior va fi redactor-șef adjunct la „Albina”, „Flacăra” și la „Contemporanul”. Face parte (1955-1957) din comitetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
În 1977, un număr de politicieni proeminenți părăsește Volksunie - Uniunea Poporului (VU), deorece acest partid naționalist se raliase Pactului Egmond, care prevedea transformarea Belgiei într-un stat federal. Nemulțumiți de compromisurile pe care acest pact le implica, Lode Claes a fondat Vlaamse Volkspartij (VVP), iar Karel Dillen a pus bazele Vlaams Nationale Partij (VNP). Pentru alegerile din decembrie 1978, aceste două partide au intrat într-o alianță electorală numită Vlaams Blok (VB), care a obținut 1.4% din voturile exprimate. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru Republică-Partidul Republican al Cehoslovaciei (SPR-RSČ), formațiunea având un profil de dreapta radicală. Înregistrarea oficială ca partid politic a avut loc în februarie 1990. Cel puțin la o primă vedere, SPR-RSČ a apărut într-o multitudine de mici grupuscule politice, fondate la sfârșitul lui 1989, în timpul Revoluției de catifea, care se identificau ca fiind "de dreapta" și "Republicane". Denumirea din urmă reprezenta o aluzie atât la Republicanii din Statele Unite, cât și la Agrarienii Cehoslovaci din perioada interbelică, care purtau numele oficial
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care au condus, în anul următor, la înființarea partidului de centru-dreapta Civic Democrat (ODS). Odată cu atenuarea anticomunismului ODS, care a fost întotdeauna mai mult retoric, au apărut noi partide, cum ar fi : Uniunea Democrată (DEU) și Blocul de Dreapta (PB), fondate în 1994 și 1996 - care au oferit vehicule suplimentare dreptei radicale anticomuniste și cărora le lipseau accentele rasiste și etatiste afișate de SPR-RSČ. De asemenea naționalismul antigerman, foarte asemănătoar ca ton și țintă cu cel al Republicanilor, a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prozator și memorialist. Este fiul Friedei Ruhla (n. Sigal) și al lui Avram Moise Erick. Învață în orașul natal, unde termină gimnaziul, apoi se stabilește în capitală, absolvind Liceul „Gh. Lazăr”. În septembrie 1932, împreună cu Horia Liman și Dan Petrașincu, fondează revista „Discobolul”. Aici își publică primele fragmente de roman, după ce debutase în același an, cu articole și cronici literare, în revista „Bobi”. Între 1932 și 1943 a frecventat cenaclul Sburătorul, a cărui atmosferă este evocată în volumul de memorialistică Vitrina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
sistemul muscular striat. Modelul pavlovian rămâne cel mai utilizat în studiul reacțiilor emoționale, adică a reacțiilor psihosomatice în sens larg. Rolul limbajului și al eredității Pavlov a completat, ulterior, modelul său construind o vastă teorie privind funcționarea sistemului nervos superior fondată pe ceea ce el însuși numește „proces de excitație și de inhibiție”. Conștient de importanța limbajului, el propune propria sa concepție privind însușirea și utilizarea acestuia. El îl numește cel de al doilea sistem de semnalizare, deoarece cuvântul este în cadrul limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cuvântul este în cadrul limbajului un „semnal al semnalului”. Acest sistem permite accesul la generalizarea semantică și introduce simbolul în comportamentul uman. Surprins de faptul că animalele de experiență nu se condiționează toate în aceeași manieră, Pavlov pune bazele unei tipologii fondate pe echilibrul dintre excitație și inhibiție. Trebuie să vedem în această tipologie, reluată de către Teplov și prelungită de Eysenck, prima tentativă de a atribui eredității rolul care îi revine în procesul de învățare. Nu vom putea disocia de modelul pavlovian
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care Wolpe o numește: desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat în tratamentele fobiilor. Locul anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Skinner asupra limbajului ar fi putut îndemna clinicienii să dezvolte tehnici aplicabile în clinică. Mult prea teoretică, probabil, această lucrare a rămas, în general, neobservată în domeniul practicii clinice. Primul model cognitiv interesant este, fără îndoială, acela al lui Bandura. Fondată pe cercetări empirice precise, teoria lui Bandura introducea în practica clinică un ansamblu de elemente noi. Crescut și hrănit în seraiul skinnerian, cercetările sale cognitive erau acceptate cu generozitate de către teoreticienii primului val. Beck ” Revoluția cognitivă” trebuia totuși să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obiect de studiu al lui Beck, era inspirat puternic din teoria comportamentalistă, s-a uitat faptul că teoria sa cognitivă împrumuta, destul de vag de altfel, conceptul schemei de la psihologia cognitivă experimentală, iar în rest nu prezenta decât un model descriptiv fondat cu precădere pe rațiune - altfel spus, pe inteligență. Această punere în valoare a cognitivului în detrimentul afectivului, chiar dacă suntem de acord să declarăm provizoriu acest mod de a privi lucrurile, tinde să scoată în evidență raționalul în detrimentul emoționalului. Intr-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și analele neoasiriene). Acest regat a încetat să mai existe în anul 722-721 î.C. odată cu căderea Samariei. După acest tragic eveniment, nu a mai existat o entitate politică și teritorială univocă denumită Israel până în 1948 d.C., când a fost fondat actualul Stat Israel. După căderea Samariei în 722-721 î.C., singura realitate politică autonomă a fost doar regatul Iuda și, mai la nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a încetat să denumească doar entitatea teritorială și politică a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mare importanță lui Iosia, dar spre deosebire de alți regi ai lui Israel și ai lui Iuda, el nu este cunoscut în afara povestirilor biblice. În afară de redobândirea autorității asupra teritoriilor Samariei (2Rg 23,19), Biblia îi atribuie lui Iosia o importantă restaurare religioasă fondată pe regăsirea ocazională, în templu, a „cărții legii” (2Rg 22-23; cf. și Excursus 2). Mulți autori admit adevărul istoric al reformei religioase a lui Iosia, dar alții îi neagă ferm istoricitatea, fie pentru că nu există dovezi arheologice certe, fie pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a inspirat și proiectele de reconstruire ale lui Zorobabel în epoca persană. În orice caz, majoritatea bibliștilor și arheologilor consideră că descrierea biblică (1Reg 6), în linii generale, concordă cu realitatea istorică a templului din timpul Regatului lui Iuda și fondează această judecată pe baza asemănărilor descrierii biblice cu unele tipologii cunoscute ale templelor siro-feniciene din epoca Bronzului Târziu și din prima jumătate a epocii Fierului. După acești cercetători, putem presupune că templul din Ierusalim era un edificiu longitudinal, cu intrarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai asemănătoare cu figura lui Moise, prototipul profetului și vestitorul definitiv al legii lui Dumnezeu (cf. Dt 18,15; 2Rg 17,13). E de preferat mai degrabă să ne bazăm pe informațiile deduse din cărțile istorice care uneori oferă informații fondate pe tradiții mai vechi, putând, așadar, reflecta mai îndeaproape evenimente care au avut loc în timpul monarhiei. În plus, nu trebuie să uităm că în epoca preexilică, Israel și Iuda au fost două monarhii cu structuri politice și organizatorice asemănătoare popoarelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este util să repetăm că, în aceste culturi antice, practica magică era văzută ca manifestare a acțiunii divine în lumea naturală; obiectele și acțiunile magice produceau efecte asupra obiectului însuși doar printr-o cauză imanentă lui, dar eficacitatea rituală se fonda pe convingerea că decizia divină, adesea luată în timpuri străvechi și imemorabile, ordonase legile naturii într-un mod precis, astfel încât acțiunea magică să poată activa o anumită putere supraomenească. În acest fel, magia ar trebui înțeleasă drept concretizarea practică și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plat, un fel de plută aflată pe centrul apelor mării, fixată strâns de structura stabilă a universului (Ps 75,4) printr-un „ancoraj” puternic aflat în grija voinței divine originare și veșnice: aceasta este semnificația afirmației că pământul a fost fondat de Dumnezeu pe ape (Ps 24,2). Acțiunea creatoare a lui Dumnezeu nu se limitează, prin urmare, la a crea, ci trebuie să continue pentru totdeauna printr-o acțiune continuă de susținere (Ps 78,69; 104,5) și de consolidare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
resursă explicativă esențială (Bădescu și Ungheanu, 2000, 446-471). Lecția franceză s-a resimțit cu precădere în câteva accente fundamentale ale operei gustiene. Ideea socializării științelor și a viziunii multidisciplinare era practicată de cercetătorii grupați în jurul reputatei reviste L’Année Sociologique, fondată de E. Durkheim în 1897. Sociologul român, care a studiat un an în Franța cu E. Durkheim (1858-1917) și G. Tarde (1843-1904), a sesizat ideea fecundă a Școlii sociologice conduse de Durkheim, de a asocia spiritul sociologic cu istoria, etnologia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
individului, de către context, realizată prin experiențele sale în cadrul grupului social, prin comunicare socială (transmisie orală, interacțiuni instituționale sau mediatice) și prin însușirea limbajului natural, cotidian, expresie a cunoașterii spontane naive, Moscovici (1984) o mai numește și „sens comun”. O cunoaștere, fondată pe observarea mediului și experiențe proprii, sancționată de practică, ce se convertește apoi într-un „spirit colectiv” unificator, în imagini și legături mentale, în stil acțional. O altă cale de a persuada, de a induce încorporarea modelului nou de om
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Peninsulă. I se editează la Milano un volum de versuri în traducerea unor nume de răsunet ale vieții literare italiene (Tachicardia di Atlante, 1971). În ultimul deceniu de viață animează o serie de activități culturale în județul natal, unde a fondat cenaclul literar Casa de sub Pădure, pus sub președinția de onoare a lui Eugenio Montale. A fost o prezență statornică în emisiunile culturale ale Radiodifuziunii, mai ales după 1960 (debutase în publicistica radiofonică în 1934, susținând conferința Poezia și meditațiile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
necesitățile religioase ale maselor, dar și filosofia sublimată cunoaște o nouă înflorire. „Ansamblul doctrinelor sale complexe constituie unul din principalele eforturi ale umanității de a interpreta problemele Universului și enigma destinului uman”. Buddhismul Mahăyăna a avut două școli principale: Mădhyamika, fondată în jurul anului 200 d. Hr. de Năgărjuna, și Yogăćăra, al cărui întemeietor a fost Asanga și care a trăit în secolul al IV-lea d. Hr. Subtilitățile metafizice ale acestor doi gânditori celebri și-au pus definitiv amprenta asupra dezvoltării
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
credem, că diferă mult de felul în care erau la început și de felul în care ar fi vrut întemeietorii lor să fie. Într-un fel, putem spune că atât Buddha cât și Iisus au fost niște învingători. Comunitățile religioase fondate de ei există până astăzi. Pe de altă parte însă, schimbarea interioară radicală pe care cei doi au dorit-o nu s-a înfăptuit decât prea puțin. Asia îl adoră pe Buddha, dar nu-l urmează. Prin urmare, Buddha este
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și valori, Celuilalt. Percepția alterității este corelată cu o exacerbare a caracteristicilor prin care Celălalt este exclus din universul celui care îl percepe, afară din civilizație și din umanitate. Totuși, de mult timp, omenirea dispune de uneltele necesare pentru a fonda o știință aptă să lumineze fenomenele alterității. Condițiile politice nu au permis ca aceste unelte să fie organizate într-o știință, iar primele contacte între europeni și celelalte culturi au avut loc sub forma negativă a colonizărilor, adică a subjugării
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
din estul și din vestul Europei. Este interesant de notat faptul că, dacă Uniunea Europeană a fost de asemenea fondată pentru a îndepărta riscul de conflict între membrii săi, în mod particular între Franța și Germania, ea nu a ales să fondeze cooperarea dintre membrii săi pe cultură, ci pe raporturi economice. Dincolo de aspirația generală către pace, puterile publice pot învesti relațiile culturale internaționale cu o misiune de cooperare, complementară altor câmpuri de cooperare, dar de multe ori privilegiată față de acestea, cultura
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]