11,901 matches
-
prin reunirea unor teritorii mai mici (), conține unul sau mai multe orașe importante, iar diviziunea cea mai comună este între partea de sus ("haute") și de jos ("basse'). Mult timp, cele mai importante diviziuni teritoriale erau "guvernămintele" conduse de un "guvernator" . Acestea își au originile în fiefurile feudale, inițial fiind în număr de 12: 6 fiefuri nobile: ducatele Aquitania, Gasconia, Normandia, comitatele Toulouse, Flandra, Champagne, 6 fiefuri ecleziastice: Arhiepiscopatele Reims, Sens, Langres și episcopatele Beauvais, Noyon și Châlons. Cu timpul, aceste
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
denumirea de guvernământ ajunge să fie sinonimă cu cea de provincie, dar numărul lor variază, în general în jur de 33. Multe dintre acestea conțin teritorii care la diferite momente istorice au devenit guvernăminte autonome, dar de importanță mai redusă. Guvernatorii erau în principiu reprezentanții regelui, iar aceștia puteau fi revocați în orice moment. Cu toate acestea, unii guvernatori conduceau anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
jur de 33. Multe dintre acestea conțin teritorii care la diferite momente istorice au devenit guvernăminte autonome, dar de importanță mai redusă. Guvernatorii erau în principiu reprezentanții regelui, iar aceștia puteau fi revocați în orice moment. Cu toate acestea, unii guvernatori conduceau anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
care la diferite momente istorice au devenit guvernăminte autonome, dar de importanță mai redusă. Guvernatorii erau în principiu reprezentanții regelui, iar aceștia puteau fi revocați în orice moment. Cu toate acestea, unii guvernatori conduceau anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
reprezentanții regelui, iar aceștia puteau fi revocați în orice moment. Cu toate acestea, unii guvernatori conduceau anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era cel militar, dar acesta putea avea și îndatoriri administrative sau executive. Multe prerogative ale guvernatorilor vor dispărea începând
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
anumite regiuni în mod dinastic. În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era cel militar, dar acesta putea avea și îndatoriri administrative sau executive. Multe prerogative ale guvernatorilor vor dispărea începând cu jumătatea secolului al XVII-lea odată cu instituirea postului de intendent de finanțe, poliție și justiție
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
În lipsa guvernatorului, prerogativele acestuia erau în sarcina unui locotenent general , al cărui rol inițial era de a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era cel militar, dar acesta putea avea și îndatoriri administrative sau executive. Multe prerogative ale guvernatorilor vor dispărea începând cu jumătatea secolului al XVII-lea odată cu instituirea postului de intendent de finanțe, poliție și justiție. Într-o încercare de a
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
a contrabalansa influența guvernatorului. Importanța acestuia scade cu timpul, devenind un titlu onorific din cadrul curții regale, sau revenind moștenitorului guvernatorului. Rolul principal al unui guvernator era cel militar, dar acesta putea avea și îndatoriri administrative sau executive. Multe prerogative ale guvernatorilor vor dispărea începând cu jumătatea secolului al XVII-lea odată cu instituirea postului de intendent de finanțe, poliție și justiție. Într-o încercare de a reforma sistemul începând din secolul al XVI-lea, au fost formate noi diviziuni administrative numite "recettes
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
administrația domeniilor regale era organizată în teritorii denumite "bailliages" sau "sénéchaussées" (în funcție de regiune), dar la începutul Epocii Moderne rolul acestora a scăzuti, un "bailliage" fiind doar o judecătorie. Începând cu secolul al XVI-lea rolul administrativ a revenit provinciilor și guvernatorilor acestora. Datorită puterii acumulate de generații succesive de guvernatori, de la jumătatea secolului al XVII-lea a crecut importanța intendenților, aceștia fiind funcționari de meserie a căror activitate era mai ușor verificabilă. În secolul XVIII administrația regală era bine implementată în
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
sau "sénéchaussées" (în funcție de regiune), dar la începutul Epocii Moderne rolul acestora a scăzuti, un "bailliage" fiind doar o judecătorie. Începând cu secolul al XVI-lea rolul administrativ a revenit provinciilor și guvernatorilor acestora. Datorită puterii acumulate de generații succesive de guvernatori, de la jumătatea secolului al XVII-lea a crecut importanța intendenților, aceștia fiind funcționari de meserie a căror activitate era mai ușor verificabilă. În secolul XVIII administrația regală era bine implementată în provincii, în ciuda protestelor parlamentelor regionale. Acestea, pe lângă rolul lor
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
unul dintre primii savanți care au elaborat cercetări aprofundate ale istoriei comparate a religiilor. Acesta a întocmit prima lucrare enciclopedică despre medicina. A trăit peste 70 de ani și a interacționat cu figuri importante ale perioadei respective, precum califi musulmani, guvernatori și savanți eminenți. Din cauza istoricului religios al familiei sale, precum și a lucrărilor pe care le-a elaborat pe teme religioase, al-Tabarī a fost unul dintre cei mai controversați savanți. Celebritatea sa nu a fost eclipsată decât de discipolul său Abu
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
aristocrată. Numele său complet era: "Abu-Yusuf Ya`qoub ibn `Ishaq ibn al-Sabbah ibn `Omran ibn Isma`il al-Kindi" (în arabă: أبو يوسف يعقوب ابن اسحاق ابن الصّبّاح ابن عمران ابن اسماعيل الكندي). Tatăl său era chiar guvernatorul regiunii. Studiile, începute la Kufa, care, în acea perioadă, era un centru al culturii arabe, le continuă la Bagdad. Califul Al-Mamun, remarcând aptitudinea sa pentru studiu, îi stabilește o slujbă la "Casa Înțelepciunii" (بيت الحكمة; "Bait al-Hikma"), institut academic (fondat
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
origine greacă, opera sa fiind scrisă în greacă. A considerat mereu că "acasă" înseamnă orașul său natal, vila sa din Italia numind-o „rezidența din Italia”. Cea mai mare parte a vieții a fost în serviciul public. A fost senator, guvernator al Smyrnei, consul, proconsul în Africa și Panonia. Împăratul Septimius Severus l-a prețuit foarte mult, făcându-l consul, deși firea sa caustică a iritat Garda Pretoriană, care i-a cerut moartea. După cel de-al doilea mandat de consul
Dio Cassius () [Corola-website/Science/312261_a_313590]
-
ordinele efective erau trimise criptat la autoritățile provinciale, în timp ce ordinele false, trimise în clar, negau orice intenție de genocid. Orice angajat care contesta executarea genocidului era mutat, demis din funcție sau chiar împușcat. Printre acești funcționari refractari, Hasan Majar Bei, guvernatorul Ankarei până în august 1915, avea să conducă , care avea să ducă la Numeroși martori, diplomați, misionari occidentali au fost prezenți la locul masacrelor. Aceștia au scris foarte multe note adresate guvernelor occidentale, în care descriau în detaliu procesul de genocid
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Lord George Curzon scria: În primii ani ai republicii turce, exilații din Malta au fost numiți în funcții publice, precum cea de prim-ministru ( și ), miniștri (Fevzi Pirinçioğlu, Șükrü Kaya, Abdülhalik Renda, Șeref Aykut, - seyit Ali, Ali Cenani, Ali Çetinkaya), guvernatori, membri ai Parlamentului sau generali de armată. Ei au devenit centrul noii elite intelectuale din Turcia și urmașii lor se află și ei în cele mai înalte poziții ale statului până în zilele de azi. „” a fost organizată de Federația Revoluționară
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
să ocupe țara în martie 1944. Horthy a fost plasat sub regimul arestului la domiciliu. Un sprijinitor fanatic al neziștilor, Döme Sztójay, a fost numit noul premier al Ungariei. Noul prim-ministru se afla însă sub atenta supraveghere a unui guvernator militar nazist, Edmund Veesenmayer. În perioada în care la conducerea guvernului maghiar s-a aflat Kállay, evreii au suportat o de represiune politică și economică crescândă, deși numeroși membri ai comunității evreiești au fost protejați într-o oarecare măsură de
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
din New Delhi, in anii 1991-1996. După ce a îndeplinit în trecut și funcții de ministru (al turismului, al bunăstarii sociale și al locuințelor) în mai multe guverne ale statului Maharashtra, Pratibha Patil a devenit în anii 2004-2007 al 24-lea guvernator al provinciei de graniță Rajasthan, fiind și cea dintâi femeie care a ocupat acest post.
Pratibha Patil () [Corola-website/Science/311627_a_312956]
-
nemecanică; universul începe să mai mult să arate ca un mare gând decât ca o mare mașină. Mintea nu mai figurează ca un intrus accidental în realitatea materiei... noi trebuie mai degrabă să o aclamăm ca pe un creator și guvernator al tărâmului materiei.” Jeans, într-un interviu publicat în The Observer (Londra), când i s-a adresat întrebarea: Credeți că viața pe această planetă este rezultatul vreunui fel de accident sau credeți că este parte al unei mari scheme?" a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
(n. 26 aprilie 1954, Reteni, raionul Rîșcani) este un economist moldovean, care a îndeplinit funcția de guvernator al Băncii Naționale a Moldovei din 1991 și până în anul 2009, când a fost înlocuit de Dorin Drăguțanu, care se află la conducerea BNM în prezent. s-a născut la data de 26 aprilie 1954, în satul Reteni din raionul
Leonid Talmaci () [Corola-website/Science/311692_a_313021]
-
a prezenta până la 10 iulie 1991 spre examinare Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova proiectul Statutului Băncii Naționale și propuneri asupra structurii aparatului ei central. Prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 976-XII din 19 martie 1992, Leonid Tâlmaci a fost numit în funcția de Guvernator al Băncii Naționale de Stat a Moldovei. În noiembrie 1993 el a lansat moneda națională a Republicii Moldova, leul moldovenesc. Până în 1998 a promovat o politică monetară dura și un curs stabil al monedei naționale. Odată cu criza financiară rusă din anul
Leonid Talmaci () [Corola-website/Science/311692_a_313021]
-
20 ianuarie 2015 Leonid Tâlmaci a fost numit în funcția de președinte al Comitetului de conducere al BC Moldindconbank. În februarie 2015, după o depreciere drastică a leului moldovenesc, deputatul comunist Oleg Reidman și socialistul Igor Dodon au propus demiterea guvernatorului BNM, Dorin Drăguțanu și înlocuirea lui cu Leonid Tâlmaci. Antrerior, într-o emisiune televizată, fostul premier Ion Sturza declară despre aceiași criză a leului din 2015: Leonid Tâlmaci este căsătorit și are un copil. Leonid Tâlmaci a fost distins cu
Leonid Talmaci () [Corola-website/Science/311692_a_313021]
-
și Empire. Una dintre minunile conacului o reprezenta parcul din fața acestuia. S.V. Kamenski, care vizita cu regularitate conacul, menționa că "minunatul palat" avea un parc și o livadă de 56 desetine. La conac se vorbea doar românește, motiv pentru care guvernatorul țarist al Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12.000 hectare de pămînt: la Chișcăreni, Hîjdieni, Terebna, Pravila de Jos. Documentele de epocă confirma că averile i-au fost lăsate moștenire de
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
vichyist. Cei 35 au fost arestați în Bois de Boulogne și au fost executați. Pe 17 august, Pierre Taittinger, președintele consiliului municipal, temându-se că gemanii ar fi putut dinamita punctele de importanță strategică din Paris, s-a întâlnit cu guvernatorul militar german al "Gross Paris" și comandant al garnizoanei capitalei, generalul Dietrich von Choltitz. Fiind conștienți că generalul Choltitz intenționa să încetinească cât mai mult posibil inaintarea aliaților, Taittinger și consulul general al Suediei, Raoul Nordling, au încercat să-l
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
demolarea sistematică a podurilor și a clădirilor, (de aici și întrebarea „Arde Parisul?”, care este atât titlul unei cărți de memorii a lui Dietrich von Choltitz „... Brennt Paris?” și a unui film franco-american din 1966 „Paris brûle-t-il?/Is Paris Burning?”), guvernatorul militar și comandat al garnizoanei Parisului Dietrich von Choltitz a capitulat pe 25 august la cartierul general al generalului Leclerc de la Hotelul Meurice. Von Choltitz a fost ținut prizonier până în aprilie 1947. În cartea sa de memorii "... Brennt Paris?" („Arde
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
și a fi îngropat aici. Comunitatea evreiască s-a micșorat din nou, iar în anul 1662 nu se mai găsea la Tiberias nici măcar un evreu. În anii 30 ai secolului al XVIII-lea Tiberias a devenit capitala lui Daher Al-Omar, guvernator autonom al Galileei, care a întărit din nou zidurile cetății. Între anii 1737-1738 el a zidit zidurile Tiberiei, după modelul care a slujit în trecut și pe Dona Gracia, si a ridicat Seraiul din Tiberias,care a devenit centrul guvernământului
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]