13,415 matches
-
științifice, ideologice), ci și de genurile principale (tipurile de dialog oral limba saloanelor, a cercurilor, limbajul familiar, cotidian, limbajul sociopolitic, filosofic etc.). Extinderea limbii scrise care își anexează diverse straturi ale limbii populare implică în toate genurile (genuri literare, științifice, ideologice, familiare etc.) punerea în practică a unei noi proceduri de organizare și încheiere a întregului verbal și modificarea locului auditorului sau partenerului, ceea ce conduce la o restructurare și la o reînnoire de o amploare mai mare sau mai mică a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se transformă atunci explicit în acțiuni umane: a semăna, a ara, a recolta. Tocmai pe baza acestei apartenențe la umanitate este denunțată nedreptatea socială de către moralist. Ezitarea referențială și dubla izotopie se află aici în slujba modificării punctului de vedere ideologic al cititorului. Destinînd contemporanilor săi ceea ce putem considera drept unul dintre primele mari texte despre sărăcie, La Bruyère vrea să corecteze opinia comună folosind un procedeu literar descris de C. Ginzburg (2001: 15-36), înstrăinarea, prin care se distanțează de real
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și prea puțin la cultura populară. Această tendință care pare a fi generală arată în cele din urmă faptul că de regulă suntem supuși tentației de a ignora aspectele culturale ale unei acțiuni, preferând să dăm importanță aspectelor economic, politic, ideologic sau religios. Pentru a fi încercată trasarea unor concluzii cu caracter general, nu trebuie să ne oprim la aspectul pur biologic al omului. Atunci când se încearcă o antropologie culturală, trebuie avute concomitent în vedere aspectul biologic și cel spiritual, iar
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să comunice între ele constituentele subsistemului. Conform afirmațiilor lui Edgar Morin, la nivel sociologic, odată cu studiul societăților arhaice apare problema unei complexități noi. Ceea ce caracterizează această complexitate este faptul că sistemul social comportă o organizare economică și o organizare noologică (ideologică, mitologică) și că aceste două tipuri de organizare sunt părți integrante ale sistemului social și interferează fiecare cu toate celelalte componente ale sistemului. Or, contrar unei interpretări schematice rezultate dintr-o greșită definire a culturii, economia este o bază a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a societății. În acest model de funcționare a culturii, raportul între doi termeni din cei trei nu este posibil fără intermedierea celui de al treilea termen. Dacă unul din cei trei termeni ai modelului este suprimat are loc o reducere ideologică a culturii. "Sunt posibile în acest context trei reducții. Prima poate fi considerată "expresionistă", fiind corelată cu o concepție a culturii conform căreia manifestarea individuală nu este influențată cultural. Acest demers ignoră fondul cultural, mediul, care dă un sens concret
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cei care au astăzi o politică în domeniu, deși termenii folosiți sunt mai puțin expliciți. Intervenția statelor în relațiile culturale internaționale, având ca scop obținerea de influență, s-a dezvoltat în particular fie în perioadele de puternică competiție politică și ideologică (perioada interbelică și războiul rece), fie în perioadele de declin politic sau economic și, ca titlu de compensație, de-a lungul decolonizărilor sau al epocilor mai recente. Un caz specific este Japonia, începând cu anii '80, care estimează că locul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
în scopul asigurării egalității în demnitate. Multiculturalismul reprezintă una dintre cele mai celebre și controversate tematici ale timpului nostru. Terminația în -ism, trădează din start o pretenție epistemologică, prin avansarea unei paradigme explicative a unor stări de fapt, și una ideologică prin promisiunea unor scheme teoretice și practice de restructurare a realității. Acesta desemnează atât o stare de fapt (aceea a diversității culturale inerente oricărei societăți moderne) cât și o ideologie a diversității dezvoltată prin politizarea progresivă a identității și a
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
-lea până în secolul al XX-lea103. O exaltare a acestui mit, care să justifice un punct de plecare cu tradiție milenară, nu este benefică realității istorice a poporului german. Mentalitatea feudală nu poate decât să fie recunoscută, acceptată și opusă justificărilor ideologice de tipul teoriei "spațiul vital". De aceea trebuie să acordăm atenție factorilor reali, premiselor naturale care au determinat sporul demografic, dezvoltării metodelor și tehnicilor noi de muncă, aplicate în agricultură la început, apoi în activitatea meșteșugărească și în exploatarea minieră
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
logici geografice și etnice. În același timp, au recreat instituția "mandatului"565. A fost pentru prima oară în istorie când o idee s-a impus în cursul unor reglementări de o asemenea anvergură. Consecințele în general acceptate ale acestei intervenții ideologice au fost diferite. Niciun popor sau vreo fracțiune importantă a unui popor nu va fi incorporată împotriva dorinței sale, manifestate, în caz de îndoială, prin plebiscit, într-un stat străin 566. În perioada imediat următoare s-au format sau întregit
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
S. Berstein, op. cit., pp. 234-237. 831 von Krockow, op. cit., p. 305. 832 H. Kohl, op. cit., pp. 35-37. Gh. Bichicean, op. cit., pp. 207, 211. 833 Allemagne. Faits et réalité, pp. 128-129. H. Schulze, op. cit., pp. 215-216. 834 În scopul intensificării războiului ideologic în țările socialiste, sovieticii condamnă doctrina lui Hrușciov. Aceasta "contaminase" deja puternic Partidul Comunist din Cehoslovacia cu tot felul de idei antisocialiste. Din punct de vedere economic, Cehoslovacia se prezenta bine și făcea parte din rândul țărilor celor mai dezvoltate
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ceceni... - Naționalismul românesc este ortodox sau catolic? - Adevăratul naționalism este etnosistemic, dincolo de orice religie, fără zei de împrumut și mituri de orice fel. Un stat teocratic al românilor nu are nicio șansă. Dar aceasta e o temă aparte de confruntare ideologică... Ilie Ilașcu: «Nu am omorât oameni. Am nimicit dușmani ai neamului meu» Un român rar pentru aceste vremuri de rătăcire. Privindu-l atent, am avut revelația că nu ne vom pierde cu totul... «Să nu te lași, să nu te
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
război mondial. 1920 - Țările care au pierdut războiul: Austria, Germania, Bulgaria, Ungaria și Turcia, nu au fost invitate să participe la Jocurile Olimpice, cee ce încălca spiritul legendar de fair play. 1936 - Jocurile Olimpice de la Berlin. Fascismul și nazismul credeau în importanța ideologică a sportului. Vedeau în Jocurile Olimpice o oportunitate de a arăta lumii superioritatea rasei ariene. Cancelarul german Adolf Hitler a folosit Jocurile pentru a face propagandă ideilor naziste. Înainte de jocuri, multe națiuni au cerut boicotarea lor, protestând împotriva politicii antisemite proclamate
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
valoare și cea care are ca rezultat legi specifice, și nu cauzele obiective precum cele evidențiate de istorici. De la "Muzicieni" pînă la Topografia, opțiunea raționalistă urmează tendința dintotdeauna a lui Halbwachs, aflată, din punct de vedere politic, în centrul conflictului ideologic în care raționalismul antifasciștilor de după Congresul Descartes din 1937 se opune iraționalismului ideologiilor naziste. Dar aici opțiunea raționalistă este dublu direcționată, ca memorie politică și, totodată, ca memorie a disputei epistemologice în jurul memoriei colective. Doar memoria colectivă este concretă, doar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu se face cea mai celebră piesă a lui Jean Giraudoux era direct legată de zvonurile, din ce în ce mai alarmante, care agitau scena politică și avea drept scop responsabilizarea conștiințelor contemporane, față de o istorie încă nescrisă, dar amenințată de o anume fatalitate ideologică. Reluarea piesei în decembrie 1937 și turneul trupei Jouvet în numeroase orașe europene, reprezentarea piesei la Praga, Belgrad și Zürich sunt confirmarea succesului acestei rescrieri parodice a unui episod din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
le anticipa capacitățile de descifrare: el va pune ghilimelele acolo unde presupune că sunt așteptate (sau că nu sunt așteptate, în momentul în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
secvență nu motivează acest fapt. Mai degrabă el ar corespunde unei unități de proferare, punctul de vedere al naratorului interferând constant cu "povestirea" construită la perfect simplu, prin non-persoană. Dublei distanțe ironice de la Mérimée (distanță enunțiativă în modalizare și distanță ideologică față de religie) îi corespunde, la Léon Bloy, puternica asumare enunțiativă a unei voci care își teatralizează distanța față de o societate blamată și care se situează la limita dintre umanitate și transcendență (cf. aluziei la "Marea Iarnă" și la "Sfârșitul lumii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sobrietatea Părintelui, el se află, la rândul lui, în contradicție cu purtarea la care ne așteptăm, în mod normal, de la un foarte bun preot. Într-un asemenea pasaj, putem vedea cât de puternic depinde percepția ironiei de sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt clișee culturale (ghiduri turistice, ziare...) atribuite acelui "ON" al zvonurilor; în cazul folosirii cuvântului "masele", naratorul se demarcă mai degrabă de un termen marcat politic (de stânga?), decât de un clișeu. De unde rezultă că există o urmă de confruntare ideologică; călătoria "maselor" de stânga s-ar opune implicit rătăcirilor solitarului narator célinian, politic de dreapta; ghilimelele de la "refugiați" pot fi cu greu interpretate, adică raportate la o sursă clară: autorul dorește oare să semnaleze faptul că termenul pe care îl
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Armand Colin, 1980, p. 32. 6 Ibid., pp. 30 31. 7 Poziționarea desemnează situarea locutorului într-un spațiu conflictual prin opțiunile pentru un anume vocabular, registru de limbă sau discurs. Se definește astfel o identitate enunțiativă (dar și socială și ideologică) puternică sau "de slabă consistență doctrinală", ce se reconfigurează neîncetat prin "interdiscurs". 8 Genurile de discurs nu se referă aici la formele canonice perpetuate de tradiția literară și retorică. În semiotică, analiza discursului și analiza textuală, noțiunea se aplică și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fericirii, cât și în Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, Steinhardt abordează singurul roman românesc laureat al premiului Goncourt, Dieu est né en exil al lui Horia Vintilă (premiu neacordat din cauza presupusei apropieri a autorului de mișcarea legionară, scandal ideologic provocat, probabil, de Securitate). În 365 recomandă "A se citi superba carte a lui Vintilă Horia: Dumnezeu s-a născut în exil, povestirea șederii lui Ovidiu la Tomis, a fenomenului de fuziune"1, în vreme ce în Jurnal afirmă: "Pământul românesc nu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
date de apartenența acestora la una sau alta din marile confesiuni creștine, discursurile lor sunt variațiuni pe diferite teme. În plus, biografiile lor au multe lucruri în comun. Sunt contemporani, trăiesc drama celor două războaie mondiale și a nefericitelor consecințe ideologice, politice ale acestora. În special comunismul va fi cel care va marca, direct ori indirect, cursul biografiilor celor trei, determinând asumarea, de către ei, a valorilor creștine într-un mod atât de profund, încât aceștia se transformă în trei dintre cele
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a suferinței într-un proces dialectic cu fericirea (cazul lui Steinhardt), de o asumare a acesteia într-o "legătură profundă" cu dragostea (cazul lui Frossard), ori de o asumare etică (precum la Wurmbrand), niciodată și în niciun alt sistem religios, ideologic, filosofic, politic, suferința nu a fost valorizată într-un chip atât de sublim precum în creștinism. Politica Trei mari spirite precum Steinhardt, Frossard, respectiv Wurmbrand, nu puteau rămâne indiferente la politică, mai ales într-un secol în care confruntările ideologice
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ideologic, filosofic, politic, suferința nu a fost valorizată într-un chip atât de sublim precum în creștinism. Politica Trei mari spirite precum Steinhardt, Frossard, respectiv Wurmbrand, nu puteau rămâne indiferente la politică, mai ales într-un secol în care confruntările ideologice au fost mai acute ca oricând. Doi dintre ei, Frossard, respectiv Wurmbrand, și-au asumat în tinerețe chiar apartenența la un partid politic. Steinhardt, deși preocupat de politică, nu face politică, în sensul propriu al expresiei. Adică n-a fost
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
momentul respectiv. G.A. Desigur. Ș-apoi să fim serioși, în anii '65 cine punea problema corectitudinii politice? De câți ani începe în România discuția despre corectitudinea politică? Cred că nu sunt nici zece ani. E un fenomen, un concept ideologic, destul de recent în dezbaterile de la noi. A.S. Oare cât de scandalizați trebuie să fi fost foștii săi coreligionari de dubla sa metanoia (iudeul devine creștin, evreul se transformă în "român")? G.A. Cu siguranță au fost scandalizați. Există un text
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu Mitteleuropa". În ceea ce privește încălcarea normelor "politicaly corectness"-ului de către Steinhardt, într-un pasaj din Jurnal în care vorbește de rasism cu referire directă la țigani, Ardeleanu se întreabă: "în anii '65 cine punea problema corectitudinii politice?", subliniind că acest concept ideologic e "destul de recent în dezbaterile de la noi". Interviul cuprinde și o secțiune în care e pus în discuție felul în care e perceput Steinhardt de foștii săi coreligionari. De asemenea e dezbătută și problema prietenilor apropiați ai lui Steinhardt care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]