11,439 matches
-
ale substantivului (și pronumelor nepersonale): • complement direct: „Mai aminti-mă-va un trecător/Vreunui străin, sub ceasul lor?” (L.Blaga, p. 224); • complement indirect: „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni.” (Ibidem, p. 91); • complement de agent: „Nimic nu e realizat de ei.”; • complemente corelative (sociativ, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
animat: a erupe, a izborî, a răsări, a rugini etc. Observații: Verbele unipersonale, compatibile cu variabilitatea planului expresiei, pot realiza integral opoziția de persoană și în plan semantic, prin mutații semantice, de natură stilistică, în întrebuințarea lor: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai.” (M. Eminescu) Verbe impersonale Verbele impersonale condiționează, într-un fel sau altul, natura subiectului gramatical, limitează mult posibilitățile de selectare ale vorbitorului. Din perspectiva relației subiect-predicat, verbul reacționează negativ la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ și ca adverb circumstanțial. Adverbele înainte, înapoi și în urmă exprimă, în funcție de context, timpul sau locul: - locul: „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (M. Eminescu, I, p. 114), „Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă.” (Ibidem, p. 93), „ Se depărtară înspre mare fără a mai privi înapoi.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 32), „Cum te cheamă, măi copile?” (M. Eminescu, I, p. 84) Ca și pronumele relative, adverbele pronominale relative realizează concomitent rolul de element de relație și anumite funcții sintactice în propoziția pe care o introduc: • circumstanțial: „Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Azi, adeseori femeia, ca și lumea, e o școală/Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială” (Ibidem, p. 140), • nume predicativ, în predicatele analitice: „Iar noi locului ne ținem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau relativ indiferente) la conținutul lexical câteva din prepozițiile simple, cele mai abstracte: de, în, la etc.: „Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini...” (N. Labiș) „Afară ninge prăpădind / Iubita cântă la clavir.” (G. Bacovia) „De-un veac el șede astfel de moarte-uitat, bolnav.” (M. Eminescu) Cele mai multe prepoziții, însă, și mai ales locuțiunile prepoziționale, caracterizate printr-un plan semantic mai puțin abstract, chiar dacă aproape întotdeauna polisemantic, se înscriu în continuitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea subiectului gramatical ca: • predicat de identificare: „În faptă lumea-i visul sufletului nostru.” (M. Eminescu) „Tu ești o undă, eu sunt o zare / Eu sunt un țărm, tu ești o mare, Tu ești o noapte, eu sunt o stea, / Iubita mea.” (M. Eminescu) • atribuie sau dezvăluie caracteristici ale predicatului gramatical, ca predicat de calificare: „A noastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg. Vecinic este numai râul. Râul este Demiurg.” (M. Eminescu) „Lucian Blaga e mut ca o lebădă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărți și hârtii, citea, scria fără răgaz.” (M. Caragiale, 109) • frecvența repetării unei acțiuni (a manifestării unei însușiri): „Din sfert în sfert de oră, folosind alte cuvinte, îl întreba pe Iosif același lucru...” (M. Preda, M. Sg. I, 25), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (M. Eminescu, I, 114) Fiecare din cele trei coordonate semantice temporale, dar mai ales momentul desfășurării acțiunii verbale, se definește din două perspective: • a raportului dintre temporalitatea enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să scrie mai citeț.” (M.Eliade, 230) Dintre adverbele care introduc în frază circumstanțiala temporală, numai cele nehotărâte se constituie și în mărci absolute ale identității sale specifice. Adverbul relativ când, specific exprimării temporalității, în stil direct: „Când voi muri, iubito, / La creștet să nu-mi plângi.” (M. Eminescu, I., 129), își pierde funcția de marcă distinctivă, întrucât, în stil indirect, poate introduce diferite tipuri funcționale de propoziții rezultând dintr-o relație sintactică (de dependență sau de interdependență) cu un verb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-său, cu verele sale și cu alții câți se întâmplase, li s-au adus mai la urmă la masă și niște sălăți foarte minunate.” (I. Creangă), „Mă condamni să-mi uit vizionara mea ființă, iar tu întreprinzi o călătorie cu iubita ta cu tot, în orice spațiu al lumei ți-ar plăcè...” (M. Eminescu, P.L., 47), „Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru mama Eu am cules cântând Când a florit câmpia Sub soarele arzând. Zambile pentru mama, Îngeri cu ochi vii, Frumoasele zambile, Din suflet de copii. *** Vreau că ziua ta să fie Zi senina și-nsorită. Și-aș mai vrea, iubita mama, S-ai o viață fericită Dar până cresc, nu pot Oricât aș vrea, Decât să te sărut, Măicuța mea! Martie Martie, martie, mărțișor, Ai dat drumul la izvor Risipind și nori și ceață, Tu trezești din nou la viață
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
nu mică i-a fost surpriza când, împreună cu clasa, i-am dăruit un tort și un papagal, în locul celui care-i murise - bucuria i-a fost maximă când s-a văzut înconjurată de colegi, înțelegând, de fapt, cât este de iubită. Ori de câte ori am avut prilejul, am căutat să acord o atenție deosebită acestor copii, să desfășor cu ei activități individuale, dar și cu colectivul clasei, să manifest interes, să am o atitudine pozitivă față de ei și o relație bazată pe respect
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și azi , constr uită în vremea lui Despot Vodă și devenită mai târziu catolică). Clădirea bisericii ar fi fost acoperită cu și ndrilă. Catolicii din localitate susțin că această biserică ar fi fost zidită de Ștefan cel Mare pentru o iubită a sa, Cătălina, care era catolică. Nimeni nu amintește numele lui Despot Vodă. Lângă ru inele bisericii se află o gârlă, pe unde ar fi fost drumul lui Ștefan cel Mare, Drumul ar fi dus spre satul Zlodica, la nord-vest
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ales când se întâmplă să ne lovească și altă nefericire mai cumplită d ecât toa te. - Pot să aflu și eu, prințule, ce altă nenoro cire mai poate avea loc după atâtea câte mi ai înșirat? - Pentru mine, domnule și iubite prietine, cea mai crudă este iubirea. - Ah! dumneata numești asta nenorocire? Faci probabil o greșeală de dicționar. - Ba o numesc astfel și am dreptate. Am aici, la piept, o scrisoare de la aceea care mă iubește și căreia mă închin. Această
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sunt în stare să nu mă mir și să mai bem o ulcică din vinul lui Griga sau mai bine zis a lui Matiaș, nepotul lui Feltin Sasu. Am văzut-o la Mânăstirea Neamțului, iubite domnule de Marenne. - Nu cumva iubita domniei tale e călugăriță? Atunci ai dușman pe însuși Dumnezeu. - Nu, e fecioară de domn și-i logodită fără voia ei, c-un om schilod pe care nu l poate suferi. E vorba de Ștef an, feciorul lui Radu-Vodă - pe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ea. Și, ca să faci parte din ea, e nevoie de iubire. Nu știu cât de des observă ființa umană că iubirea e singurul factor care ține amintirea vie. Pornind de la cea mai banală trăire și până la nopțile Luceafărului care își amintește chipul iubitei, aceeași axă trădează un fel de legătură intrinsecă a sentimentului cu memoria o apologie neașteptată a trăirii, un lanț de încercări și de adevăruri care ies la iveală doar prin simpla asociere de senzații și imagini: o sinestezie inexplicabilă. Un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
est și Luceafărul se ajunge la o lumină totală: „Argint e pe ape și aur în aer” (Mortua est) „Și din a chaosului văi Jur-împrejur de sine Vedea ca ziua cea dentîi Cum izvorau lumine.” (Luceafărul) Iubirea e lumină, iar iubita apare ca o întruchipare a luminii lăuntrice. Ea este înger, stea, „marmură albă”, „floare albă de cireș”. în creația lui Eminescu lumina nu e doar feerică, pitorească, ci devine purtătoarea unor semnificații valorice, sugerând angelicul, virginalul, edenicul, metafizicul; ea luminează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dimensiune sufletească: „Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... Mă-ntunec!” Aceeași interiorizare a luminii e vizibilă în creațiile Din valurile vremii..., Peste vârfuri, Veneția, Sonete, De câte ori iubito... . Propensiunea spre lumină a lui Eminescu nu e de origine neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pământ, fermecând divinitățile infernului cu cântecul său, reușind să-i înduplece. Dar restituirea soției sale este condiționată: Orfeu nu avea dreptul să-și privească soția până nu vor fi ajuns dincolo de tărâmul morții. Neputând rezista tentației de a-și privi iubita, și din bănuiala de a fi fost amăgit, el o privește totuși iar ea se destramă ca o umbră, întorcându-se definitiv în Hades, pierzând-o astfel pentru totdeauna (figura 2). Pentru că respinge ofertele de dragoste ale Minadelor sau ale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o stare de beatutudine. Orfeu construiește o alta lume dar nu reușește salvarea definitivă. Cântecul suspendă moartea dar nu o poate aboli. În clipa în care Orfeu privește în urmă, din iubire, el nu poate salva decat imaginea ideală a iubitei transfigurată în cântecul care dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lor. Maria are nume identic în „vis” și în realitate, spre deosebire de dublul romantic al numelor masculine: Dan - Dionis, Ruben - Riven. Motivul romantic fundamental al nuvelei este dragostea ce reprezintă un izvor de fericire și de creativitate astfel încât „dulcea povara” a iubitei îl face pe Dan să împletească faustian iubirea cu setea de frumos („Și ce frumos facuse ei în luna”) sau ca toata adorația sa să se concentreaze ,într-o contopire deplină, iar drumul pănă la lună pe care îl parcurg
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ, a plutirii onirice. Sublimarea senzualității printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în postumele investigate, aluzie la silueta serafului feminin, pe care, dupa Franz von Baader, îndrăgostitul o discerne în imaginea iubitei, umbra eminesciană va fi efectul materializat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în postumele investigate, aluzie la silueta serafului feminin, pe care, dupa Franz von Baader, îndrăgostitul o discerne în imaginea iubitei, umbra eminesciană va fi efectul materializat al privirii de argint al iubirii (der Silberblick der Liebe). Luminiscența acestui metal sacralizează iubita moartă sau vie, conferindu-i forma serafică. În Mortua est, „umbra de-argint stralucita,/Cu-aripi ridicate la ceruri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în postumele investigate, aluzie la silueta serafului feminin, pe care, dupa Franz von Baader, îndrăgostitul o discerne în imaginea iubitei, umbra eminesciană va fi efectul materializat al privirii de argint al iubirii (der Silberblick der Liebe). Luminiscența acestui metal sacralizează iubita moartă sau vie, conferindu-i forma serafică. În Mortua est, „umbra de-argint stralucita,/Cu-aripi ridicate la ceruri pornită se înalță spre poduri de argint, prin ploaie de raze, ninsoare de stele”. În biserică, întunecatul Demon vede cum „Se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
serafică. În Mortua est, „umbra de-argint stralucita,/Cu-aripi ridicate la ceruri pornită se înalță spre poduri de argint, prin ploaie de raze, ninsoare de stele”. În biserică, întunecatul Demon vede cum „Se apropie umbra nalt-a unui înger.” Iubita moartă purtase strai de argint al unui elf de nea, devenind eterică în ascensiune, când „Nori străbătea o umbră de argint”. Metalul alb prezidează în egală măsură elementul acvatic, argint fluid, invocarea acestuia având loc în spațiul pădurii. Pregătind, prin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Intră adeseori în conflict cu normele impuse de societate sau cu moralitate, cu valorile religioase interiorizate. O primă ipostază a iubirii este creionată de Bacovia în poezia Decembre. Dragostea este surprinsa desfășurându-se într-un moment de intimitate, în casa iubitei, la căldura focului; natura din exterior devine un pretext pentru sentimentul de dragoste. Aparent, eul liric este adăpostit de ostilitatea naturii, despărțit de „geamuri”, horn”, în casa iubitei unde: „cald e aicea la tine”. Cu toate acestea, sacralitatea și căldura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]