10,420 matches
-
sunt două în aer liber, unde te poți îmbăia la 40 de grade Celsius, tot timpul anului. Este o adevărată desfătare să faci o baie fierbinte, în aer liber, îmbrăcată doar în „costumul Evei”, iar fulgii de nea să te mângâie tandru cu mătasea lor răcoroasă. Contrastele de fierbinte și rece, creează o senzație greu de descris. În jurul băii, vântul se strecoară, neauzit ca un „samurai”, printre brazi, îmbătându-ne cu mireasma cetinei și a aerului curat de munte. „Hanul” semăna
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
admira. Această împărăție are frumuseți neasemuite, adevărate splendori rupte din rai. Ajunși la hotel, ne-am făcut comozi, fiecare dintre noi făcând câte o baie fierbinte, pentru alungarea frigului și a oboselii de peste zi. După cină, „moș Ene” ne-a mângâiat pe gene, și am avut un somn lung, fără vise... Asakusa Vineri, 18. 01. 2006 În dimineața aceasta ne-am trezit destul de târziu. De cum am făcut ochi, am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
era făcută devenise auriu și fierbinte de la căldura de afară sau, poate, de la iubirea transmisă prin palme de credincioșii zeloși. Alături de statuia aceasta era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru și portocaliu. În interiorul templelor predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt poleite cu acest metal prețios. Fiecare animal
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
foarte cald, dar nu pot renunța la plăcerea de a „savura” minunăția asta de culori și parfumuri care mă lasă „pradă” unor neobișnuite senzații. Când am ajuns pe lotul unde cresc trandafirii japonezi, nu m am putut abține să nu mângâi gingașele flori pe care le admir și le iubesc. Ele îmi reamintesc vizionarea unui film indian( în adolescență) în care floarea trandafirului japonez era considerată „floarea iubirii”. Sunt trandafiri japonezi care au florile în diverse nuanțe de roșu, galben, portocaliu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o bucățică de iască. — Iată pricina sperieturii. Cineva a vrut să vă ucidă, mărită domniță, spuse el și-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
asta. Vreau să știu ce se Întâmplă. Folosește oamenii noștri de Încredere, eu nu mai am timp să-i chem! și folosește-ți și cunoștințele domniei tale, ai destule. Trimite-mi veste la Sfântul Petru, de Îndată ce afli ceva. Solomon râse mângâindu-și barba: — Jupâne, nici nu era nevoie să-mi spui asta. În clipa asta o armată de oameni Îndemânatici și tăcuți au și pornit să cerceteze, așa cum știi că se Întâmplă mereu. și urează-i lui Bodo multă sănătate. Spune
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare, numărând clipele. Urs, care nu-l cunoștea, se Întrebă cine putea fi și ce rol juca el acolo. Părintele stareț Îl trase pe negustor către fereastră și, arătând spre necunoscut, spuse: — Iată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Sophie o Înconjurară cu iubirea și grija lor, Îi rugă să-i Îngăduie să părăsească Curtea, unde amintirile erau atât de greu de Îndurat. Rămase un timp la doamna Rishawa din Appenweier, care Își Înăbuși propria durere ca s-o mângâie. Câteva săptămâni mai târziu Îl rugă pe Conrad să-i Îngăduie să intre Într-o mânăstire. Acesta acceptă, cu inima grea, după ce Încercase Îndelung s-o facă să-și schimbe hotărârea. El Îi rândui o suită numeroasă și o zestre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
unei șăpci pentru cap, de aceea în desperare de cauză, mi-am improvizat, folosind foliile pentru stat pe iarbă, un fel de coif, instabil și incomod. Tot la deal, tot la deal, obosiți si nădușiți ca vai de noi, ne mângâiam la gândul că, măcar la întoarcere ne va fi foarte ușor, urma să tot coborâm. Doar că urcușul nu se mai termina... Odată ajunși în sat, cineva ne-a îndrumat spre un "rotar” (am înțeles că-i vorba despre cel
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și-ți va da cubulețe să-i duci lui Lili. Numai că nu-i frumos să procedezi așa. Ai înțeles, dragul meu? Da? Uite, cere-i mamei și vei primi tot ce dorești... Stătea lângă mine pe pat și mă mângâia ușor pe păr cu mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă mă ținea pe după umeri. Eram atât de pătruns de cuvintele ei, încât lacrimi fierbinți de pocăință se rostogoleau din ochii mei. Întâmplarea relatată mai sus nu a impietat cu nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gol. Astfel s-a consumat și ultima bucățică de cartof. Cu mâna dreaptă, bolnavă de Parkinson într-un stadiu avansat, s-a șters la gură și apoi a făcut sfânta cruce, mulțumind Domnului pentru bunătățile Sale cele pământești. M-a mângâiat pe cap cu mâna lui beteagă și a ieșit tăcut ca o nălucă în noaptea rece de primăvară, pe firmamentul căreia străluceau, nepăsătoare, stelele. 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE Bunica era tipul de femeie autoritar, milităros; nu mișcai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-ai pățit, Titi? Titicuță, dragul meu! M-a ridicat în șezut și, sprijinindu-mi capul de umărul ei, mă mângâia cu dragoste nețărmurită pe frunte, ca să-mi revin complet. La strigătele disperate și deznădăjduite ale mamei, din grupul masiv al milițienilor care stăteau lângă zidul uneia dintre magaziile CFR-ului, s-a desprins un ofițer și s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încercați să fugiți, că v-am ras! Clar?! Și a arătat spre pistolul care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui oligofrenic, ce-i scotea în evidență dantura de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din dotare aflat în toc. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, apără și păzește, ai grijă de copilașii mei, Iisuse Hristoase, și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voi spune, prietene, nu ți-o voi spune:/ dacă ți-aș destăinui legea lumii subpămîntene pe care o cunosc, te-ai porni pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche./ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi acoperit cu pulbere./ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe plîns!/ Ei, bine, fie, vreau să mă pornesc pe plîns!/ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche./ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi acoperit cu pulbere./ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere,/ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere..." (Tableta XI). După acest dialog verificat de cîteva milenii cred că nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
obicei mă trezesc cam târziu, pe la 7,30, îmi beau în liniște cafeaua pe terasă (e închisă) și mă uit iarna la zăpadă, vara spre pădurea care se întinde în fața casei mele. Ceva mai în jos curge Rinul care o mângâie pe Loreley și trece prin fața lui dr. Faust. Am un întreg arsenal de reviste și cărți în care citesc, mai aud știrile să știu și eu cam ce se mai întâmplă prin lume. Pe la 8 merg în camera de lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin lume licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți. Pentru cîntec și moarte m-ai născut mamă înveșmîntat în viitorul meu de stele căzătoare n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol și să mîngîi pămîntul de sub pleoape. De ce m-ai născut de carne, mamă cînd aș fi putut repeta piatra cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare și suferința ar fi locuit departe de mine și n-aș fi simțit cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pot impresiona tot mai puțin. Nu știu nici dacă mai există în zilele noastre cititori. În orice caz, ei sunt din ce în ce mai puțini, chiar mai puțini decât numărul insignifiant în care se tipăresc astăzi cărțile. Altminteri, scriitorii nu se mai pot mângâia decât cu iluzia elitismului, anume că operele lor se adresează celor puțini, "inițiaților". Așa pot suporta mai ușor eșecul postmodernității care a crezut că viitorul este al artei populare, al celei de consum, al kitsch-ului și al altor nimicuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căci doar așa mai tânăra generație poate afla despre treptele vieții noastre. Spuneam, m-a surprins într-un mod plăcut o intervenție a poetei Irina Mavrodin, căreia i-am spus, acum opt ani, că mi-aș dori un critic-exeget, ea mângâindu-mi într-un fel durerea de a nu exista un asemenea critic. Nu am nevoie de un critic care să mă laude, că "am folosit calamburul, observația satirică, estetizată prin gratuitate, poematicul, transformarea unor mijloace auxiliare ca referatul, rezumatul sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au absorbit răspunsuri. Observație proprie: la astfel de manifestări este necesar să ne asigurăm cu mai multe casete și CD-uri cu muzică Sahaja Yoga, mult solicitate de cei noii veniți. După spectacol, dejunul l-am servit în curtea vilei, mângâiați de un soare primăvăratic, în miresmele de pământ reavăn și... Kundalini. Așezați pe scările ce duceau în casă sau stând în picioare, rezemați de ceva sau nu, mâncam și absorbeam bucurie, trăiam fericire. Starea respectivă, bănuiesc că a fost apogeul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Piața Sfatului, apoi am pătruns pe o stradă aglomerată - un fel de Lipscani brașovean - plină de magazine și de terase ce se înșirau pe ambele părți. Lumea pestriță se mișca sinuos în ambele sensuri și soarele vesel și cald ne mângâia și ne scălda într-o baie de lumină. Făceam echipă cu două fete din Slatina și cu băiețelul uneia dintre ele. La vitrine doar căscam gura, căci buzunarele erau... goale! Am admirat, pentru început, o expoziție de artă plastică în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
obiectul atenției. După această binefăcătoare baie de picioare, mi-am așezat sacul de dormit pe pământul reavăn și mam întins cât sunt de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi accepta imperfecțiunile și-mi alina atât suferințele trupești... cât și pe cele subtile. Am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
discute pe fond, să-mi spună de ce mă înșel, că ce susțin sunt pros‑ tii ; acesta ar fi fost un fel de a discuta. Singurul lui interes era ca eu, în calitate de redactor-șef al revistei Expres, care era influentă, să mângâi opoziția pe cap. Și aceasta este discuția pe care am avut-o, cum să stabilim o înțelegere în acest sens. V.A. : Numai că greșise persoana, nu erați cea care să mângâie opoziția pe creștet. A.M.P. : Nu e vorba
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-șef al revistei Expres, care era influentă, să mângâi opoziția pe cap. Și aceasta este discuția pe care am avut-o, cum să stabilim o înțelegere în acest sens. V.A. : Numai că greșise persoana, nu erați cea care să mângâie opoziția pe creștet. A.M.P. : Nu e vorba de asta, dar realmente eu cred că nu le-ar fi servit la nimic. Deci, finalmente, eu cred că con‑ tribuția mea intelectuală la succesul opoziției anticomu‑ niste în 1996 și 2004
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
eu cred că nu le-ar fi servit la nimic. Deci, finalmente, eu cred că con‑ tribuția mea intelectuală la succesul opoziției anticomu‑ niste în 1996 și 2004 a fost mult mai importantă decât a sutelor de oameni care au mângâiat-o pe cap. Revenind, în urma acelui articol am primit un al doilea telefon mai semnificativ, de la un prieten al lui, de la profesorul de politologie Ghiță Ionescu, plecat la Londra. V.A. : Rudă cu Ionescu-Quintus. A.M.P. : Da, veri. Ghiță Ionescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]