11,805 matches
-
lui Kaplan, "să fie de partea cuiva. El trebuie ori să fie văzut și atacat ca un spărgător de grevă ce este, ori să se alăture greviștilor, ori să plece. Nu există poziții neutre" (154). Nu ar trebui să ne mire, așadar, că practicanții jurnalismului literar care nu și-au "părăsit" materialul, ci și-au implicat subiectivitățile în substanța lui s-au văzut nevoiți să fie părtinitori. Orientarea politică a lui Steffens, de exemplu, a devenit tot mai mult una de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al conștiinței, aceasta era metoda lui Hurston de a determina o societate predominant albă să încerce o subiectivitate diferită, afro-americană, ce face apel la cele mai profunde arhetipuri mitice. Venind din partea lui Hurston, acest lucru nu ar trebui să ne mire. Pe lângă munca depusă în culegerea folclorului, ea a scris și Moses, Man of the Mountain (Moise, omul muntelui, n. trad.), o adaptare folclorică afro-americană pe tema evreilor din biblie, publicată în 1939. Ceea ce încă nu știm sigur este cât anume
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Chèbe este contestată de conținutul, vocea și intonația vulgara: "Et à mesure qu'elle exhale să colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întoarcerea de la Congresul de la Craiova, într-o liniștită după-amiază, alături de Jorn Nerup și Gian Franco Bottazzo, am poposit în casa memorială a lui Paulescu. Pe îndelete, Bottazzo a citit cu voce tare concluziile din lucrările lui Paulescu publicate în 1921, mirându-se de precisa și exhaustiva caracterizare a proprietăților hormonului antidiabetic descoperit de el. Din tăcerea admirativă a lui Nerup mi-am dat seama de puternica impresie pe care cunoașterea la sursă a lucrărilor lui Paulescu a avut-o asupra marelui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
Weed shop, unde se comercializează legal extracte din plante cu efect euforic. Iaca și o veste bună, pe criza asta. Cum nu sunt deloc un adept al acelei castrări a simțurilor și a minții numită puritanism, mai mult mă voi mira decât să slobod vreun fulger al indignării, scandalizat de putreziciunea unei societăți imorale care ne impinge la viciu. Acuma, ce-i drept, de putreziciunea societății în care trăim sunt oarecum, cu metodă, scandalizat, dar, de regulă, evit să o fac
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Moldovei, să dea viață unui proiect editorial, jurnalistic și confesional inspirat din programul impresionant al celebrei La Croix. Știind toate astea, mi-e greu să spun acum, cu un nod în gât, "Odihnească-se în pace!", căci nu m-ar mira să-l revăd, neobosit, așteptându-ne în ceruri, când ne va veni și nouă sorocul, cu o foaie aburoasă pe care să fi dăltuit, cu aripă de înger, poemul Euharistie. De Florin Zamfirescu. 11 februarie 2010 Blogul, un substitut modern
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
timp, spaniolii creștini-catolici l- au reabilitat, prin regele Alfonso el Sabio, și pe Traian, considerat până în secolul al XIII- lea un prigonitor al creștinilor, așa că marele împărat se întorcea acasă încărcat de gloria cuceririi Daco-Geției. Nimic nu te mai poate mira; se ajunge la afirmația „regii Spaniei coboară din Dacia” și atunci „când s-a compus stema regilor catolici, în secolul al XV-lea, a fost nevoie pe lângă acvilă, Leul Leonului și Turnul Castiliei, a fost nevoie să se înscrie și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
VII-lea, de a se mișca liber în spațiul Roamniei Orientale, care fortifică coeziunea elementelor de limbă latină vulgară, populară. Este îndeobește admis că obștea gentilico-sătească și apoi teritorială la daco-romani, protoromâni și români prezintă asemănări cu „marca” germană, cu „mir” și „zadruga” salvă, cu obștea bizantină, făcându-se precizarea că, spre deosebire de marca germană și zadruga slavă, care folosesc în comun tot pământul că „proprietate” comună, obștea daco-romană și protoromânească ar fi cunoscut pe lângă folosirea comună și o „proprietate
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
absolut necesare pentru ca demersul să capete o dimensiune pe măsură. Un simplu inventar al tuturpr noțiunilor cu care se operează În condițiile predării-Învățării Limbii și literaturii române, Îl pune pe oricare Învățăcel Într-o stare interogativă și nu trebuie să mire pe nimeni o asemenea situație. Ele se asimilează prin repetiție, dar la o cunoaștere absolută a acestora și o operare cu acestea În orice condiții și oricând, este de domeniul fanteziei. Un pedagog american, pe nume Leon Bloom, spunea că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
etc. O scenă În care este surprinsă cu subtilitate această tendință ironică este cea a tăierii salcâmului. Pe erou Îl sâcâie Întrebările lui Nilă, acesta vrând să știe cu adevărat de ce trebuie să taie salcâmul. Răspunsul este răspicat: „Ca să se mire proștii”. La replica tatălui său, feciorul rămâne descumpănit, pentru că nu are capacitatea de a surprinde nuanța, „cum adică să se mire proștii?” Moromete a avut o clipă impresia că Nilă e altfel decât ceilalți feciori ai lui. „Parcă ar fi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întrebările lui Nilă, acesta vrând să știe cu adevărat de ce trebuie să taie salcâmul. Răspunsul este răspicat: „Ca să se mire proștii”. La replica tatălui său, feciorul rămâne descumpănit, pentru că nu are capacitatea de a surprinde nuanța, „cum adică să se mire proștii?” Moromete a avut o clipă impresia că Nilă e altfel decât ceilalți feciori ai lui. „Parcă ar fi ceva de capul lui”, ca apoi, dezamăgit, să adauge: „dar nu-l prea duce mintea” și nu-l duce de vreme ce vine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trebuie să scoată dintr-un eveniment, prin distanțare În spațiu și timp, o idee generală. Mahomed este privit de sus, ca și epoca lui (a Renașterii sec. al XV-lea), asupra secretelor rădăcini ale valahilor, care fac zid „din te miri ce ierburi... și credințe nestrămutate”. Acesta este modul firesc de a privi relația literatură și istorie. De altfel, așa va proceda și cu cealaltă piesă istorică. 3. Construcția dramatică: Dacă „Iona” are o structură modernă, „Răceala” e un fel de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Leviathanul, dacă vreți, al acestei lumi fenomenale, al inexhaustibilei fenomenalități. — E ceea ce José Ortega y Gasset rezumă, foarte sugestiv, în titlurile a două paragrafe din eseul său Gânduri despre roman, anume: § Romanul, gen tărăgănat și § Romanul, gen stufos. — Cum, se miră Vasile Elisav, în fața erudiției tinerei Carmen Carpen, l-ai citit și pe Ortega y Gasset?! — Cine mai sunt și ăștia, zise Nora. — |știa doi e numai unul singur, ca, uneori, noi două, zise Carmen. Apoi, către Vasile Elisav: da, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
retorte complicate, în canistrele lui Leo, căruia noi îi tot mulțumeam gestual, fiindcă nu ne ajuta limba. I-am spus doar vorba aceea, Ein Man, ein Wort, și a râs pe sub mustață. Dar fac pariu că nu înțelegea de ce ne mirăm noi atât că a venit să ne depaneze. Întârzierea, nerespectarea termenului stabilit, a o scălda și a o amâna când omul trebuie să facă o treabă erau fapte de neînțeles pentru mintea lui austriacă. Am plătit și-am plecat, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de-a dreptul ca un gin tonic sau un fresh de portocale. Am și avut noroc. Dl. T (pe care îl știu demult) ascultă non stop în Logan jazz sau muzică simfonică. Nu știu de ce ar trebui cineva să se mire de povestea asta, așa cum a făcut Robert Turcescu când a aflat că, după o zi la câmp sau prin grajduri, Pavarotti din Banat se punea seara și asculta împreună cu preotul din Ghilad muzică de operă. Era ceva 100% firesc, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
din care abia am ieșit. Dar ce-am observat? Că pe cât se străduia întristarea să mă copleșească, pe atât mă îmboldea la sete de trăit orice fleac. Așa că în ultima vreme mi-am găsit zilnic motive de bucurie în te miri ce. Am să vă dau doar două exemple cam chiciuriste, așa cum mi-au fost servite pe tavă ca-ntr-o idilă dulcică și blândă. Primul parcă-i desprins din Gârleanu sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
fără să vreau să sugerez altceva: nu, acest amic nu-i de etnie romă. Celălalt însă, întârziatul și pontosul, dă mâna cu brunetul și-i spune: „La mulți ani, băi, de ziua ta!“. La care brunetul cu simțul umorului se miră. „Păi, ce? Nu-i ziua ta? E ziua ta internațională, băi! Tocmai i-am văzut pe confrații tăi cu mustăcioară pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
câteva mii de ani, după ce un meteorit ne va fi șters ca praful de pe scoarța Terrei, o altă civilizație ar descoperi „belețelele“ scrise cu pix râcâit în dinți de acest Picasso al ortografiei și al semanticii! Cred că n-ar mira pe nimeni să afle, în curând, că respectivul „agent zero-zero-șese!, poartă-n casă“ era și absolvent de facultate. Sau că, măcar, făcea una, „la particulară“; doar avem suficiente exemple de iluștri ’telectuali cu doctorate date-n șeptic și-n zațul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
flaterii de sine ori a vreunei prezumții, sunt mulțumit că, într-o convorbire din 3 septembrie 2002 cu Gabriela Defour Voiculescu, spunându-mi că numele de botez al mamei sale nu era Maria, ci Mărioara-Florioara, și cum se întreba: „Mă mir de unde această Florioară ?!”, am putut să-i răspund: „De la balada Mărioara-Florioara lui Vasile Alecsandri !” Poetul i-o dedicase Mariei Cantacuzino, pariziana, soția pictorului Puvis de Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
decât pe Scholem XE "Scholem, Gershom" . M.I.: Da, așa cum ai văzut, mi-am riscat cariera când i-am îndemnat atât pe studioși să-l citească pe Eliade XE "Eliade, Mircea" , când am încurajat traducerea operelor sale în Israel. Deci sunt mirat de tăcerea din jurul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , așa cum am mai arătat. Și nu cred că această tăcere are legătură cu vreun boicot evreiesc. Sullivan XE "Sullivan, Larry" nu are nimic de-a face cu problemele evreiești. Culianu XE "Culianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunt sigur că dosarul respectiv se află undeva, poate la Tereza - e un dosar mare. Tot timpul mă bătea la cap dacă textele sunt traduse bine. El a vrut să fie sigur că înțelege exact, ceea ce pe mine m-a mirat la început. Pe urmă mi-am zis: „Sigur, vrea să știe și el o dată pentru totdeauna ce și cum”. Apoi l-am văzut mult mai obsedat. I-am și spus: „De ce te implici tu emoțional în asta? Cine a auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a scris și o literatură care nu este românească, ci clar cosmopolită: arabă, evreiască... S.A.: ...este o literatură borgesiană... M.I.: Da, borgesiană... În timp ce Eliade XE "Eliade, Mircea" , aproape tot, este român. Cum spun, m-a mirat reacția foarte rece de la București. S.A.: Tu însă nu făceai judecăți de valoare, ci constatai o stare de fapt. M.I.: Da, o stare de fapt. Fiecare poate să spună ce vrea: e bun, e rău, e neutru. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mult interacțiunile dintre maestru și discipol, nici revelațiile privind legionarismul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" . Ci este vorba de o tipologie distinctă, de o diferență structurală ireconciliabilă care există de la început. M.I.: De la început! De aceea ar trebui să mă mir mai puțin de absența stâlpului, pentru că ea este într-un fel naturală. Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" gândea probabil: „Eliade XE "Eliade, Mircea" îmi spune o poveste pe care am citit-o și eu, dar care nu este povestea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
soldați, ori a decis suprimarea a mii de etnici evrei. Mă uit înapoi, la cei trei studenți îngenunchiați în fața 82 umbrei lui Ștefan cel Mare, invocată (și adjudecată!) de un nebun oarecare din urbea copilăriei mele, și nu mă mai mir că atâția intelectuali de elită s-au plecat în fața unor „patrioți” paranoici, de la Hitler și Antonescu la Ceaușescu și „pretinii” lui de pe mapamond. De frică sau din lașitate, din convingere sau din lehamite, din spirit conformist sau din oportunism. Adevărul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prin redacțiile fițui 161 cilor ieșene antebelice (Aurel Leon), acum autor al unei serii de evocări intitulate Umbre, își scria „opera” de colportaj „memorialistic” împrumutând informații de peste tot (inclusiv din scrieri inedite, fără autorizația autorilor!). Pe mine nu m-a mirat, deoarece aflasem cu mai mulți ani în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T.
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]