10,018 matches
-
distincte. Independența mentală schimbă tot. Nici măcar tandrețea nu poate declanșa comuniunea, poezia nu e o alianță. Peisajul general al poeziei lui Fainlight e cetatea. Observations of the Tower Block (Observând blocul turn) contemplă mulțimea de ferestre ale locului care adăpostește nenumărați indivizi: Pete de lumină. Oricât de târziu mă culc ori mă scol, ard lumini. Nopți de nesomn, când mă uit pe geam, altcineva din clădire e și el treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este Londra
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezia: se vede că a migrat în proză, pur și simplu. Student: Cum vedeți viitorul literaturii? Este The Plato Papers (Documentele lui Platon) ceea ce așteptați cu adevărat? PA: Am convingerea că literatura va supraviețui. La sfârșitul veacului trecut au fost nenumărate profeții despre moartea literaturii, dispariția cărții. Cred că se-ntâmplă exact pe dos. Acum se citesc mai multe cărți (empirice majoritatea), sunt mai multe librării ca niciodată în Londra, și mai mulți cititori ca oricând, așa că, în ce privește supraviețuirea literaturii, ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar place să fie altfel. Când am început să scriu, mi-am făcut ucenicia la textele pe care le admiram. M-a influențat ideea lui Eliot că poetul tânăr începe prin imitație, care e o lectură intimă. Am trecut prin nenumărate intimități de lectură, nu mai lungi de trei luni fiecare, cu Roethke, Bishop, Eliot, Hughes. Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou, ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
est-europeană) sunt aliații mei de bază, deși eu sunt nouă la această catedră. E o listă lungă (sunt sigură că am omis mulți), care indică mai multe lucruri: o rețea de sprijin reciproc; o grupare; persoane de care mă leagă nenumărate lucurui pe care le avem în comun. Nu corespondăm tot timpul dar ne vedem când trec prin zona lor. LV. Ai o sensibilitate fremătătoare. Scrii însă poeme puternice. Te consideri o poetă puternică? O poetă care face poezie din suferința
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult decât o singură generație. Ar fi păcat să nu folosim prilejul, când avem de-a face cu o astfel de deschidere literară și filozofică. LV. Proza ta invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiești situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiești intrigi, ci vieți. Intriga romanelor tale e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Ce reacție aștepți de la cititor? GS. Îmi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sifilisului, se dau ceaiuri, extracte de plante împotriva stărilor febrile, dezinteriei etc. Se studiază apele minerale, se caută remedii din medicina naturistă în boli intestinale, plăgi, parodontoză, reumatism etc. Priceperea și eforturile sunt mari, dar bolile sunt multe și bolnavii nenumărați. Mijloacele sunt în raport invers cu cerințele. șarlatanii, impostorii apar în toate răspântiile. Spiritul satiric al timpului îi prinde în obiectiv iar cel mai mare dramaturg comic al lumii, Moliére, îi biciuie în „Doctorul fără voie“. într-o Anglie considerată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru cei singuri, București, 1975; Iarna e o altă țară, Cluj-Napoca, 1980; Martiriu parțial, București, 1991; Schiță de portret pentru cap de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
lucruri care se arată privirii oricui, dar în special filosofilor și astronomilor, lucruri minunate observate de Galileo Galilei, patrician florentin și matematician oficial al Universității din Padova, cu ajutorul unei lentile spion construită de curând de acesta, [descoperiri] pe fața lunii, nenumărate stele fixe în Calea Lactee, stele nebuloase, dar în special patru noi planete care se rotesc împrejurul stelei lui Jupiter, la intervale inegale și cu perioade de o minunată rapiditate, și care, neștiute de nimeni până astăzi, au fost descoperite de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
cameră învecinată, fără lumină și cu ușa închisă. La acea vreme era cunoscută fluorescența platino-cianurii de bariu determinată de radiațiile catodice, ceea ce explică prezența acestei substanțe în laboratorul lui Roentgen. Însă radiațiile catodice nu trec prin sticla tubului. Reproducând de nenumărate ori acest fenomen, Roentgen și-a dat seama că a descoperit o radiație necunoscută, misterioasă pe care a numit-o radiație X. Lunile noiembrie și decembrie ale anului 1895 au reprezentat pentru Roentgen o perioadă de muncă intensă, în care
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
pe care a luat o a fost protejarea plăcilor fotografice, punându-le departe de radiații. Crookes a obținut chiar radiografii ale oaselor mâinii, pe care le-a privit ca pe simple curiozități fără importanță. Se cunosc multe cazuri în care nenumărați oameni de știință au trecut pe lângă fenomene deosebit de interesante și importante pe care le-au descris, dar nu au știut să le interpreteze, le-au ignorat sau chiar leau negat. J.J. Thomson și-a exprimat părerea că până la urmă Crookes
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
că băiatul, În repetate rânduri și-a mințit părinții, ori le-a ascuns adevărul, Însă am vorbit În vânt. Băiatul spune acasă doar ceea ce doresc părinții săi să audă, astfel Își primește obișnuitele cadouri de ziua lui, Îi sunt satisfăcute nenumăratele doleanțe și părintele este fericit că are un copil cuminte. Copilul se formează În sânul unei familii, În care are drept model figurile maternă și paternă. Lipsa afectivității sau iubirea prost Înțeleasă, de a oferi copilului tot ce are nevoie
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
trebuie să fie șocante, pentru a atrage atenția omului contemporan. Însă nu doar știrile abundă În violență, ci și filmele artistice, de asemenea, desenele animate, ca să nu mai vorbim de jocurile pe computer. De asemenea, un efect asemănător Îl au nenumăratele secvențe sportive de luptă. Mass-media prezintă astfel un model, dezvoltând În rândurile copiilor și tinerilor comportamente negative. O altă cauză a agresivității elevilor o constituie structura școlară inadecvată. Este suficient să calculăm cât timp Își petrece elevul la școală, cât
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
analizează bine acest aspect la nivel subordinal și supraordinal, spunând că „Banii au creat o separare extremă...între oameni, ca personalitate și oameni ca instrument al unei reprezentări sau al unei performanțe” (1964, apud Deflem, 2003). Prin crearea legăturilor între nenumărați indivizi, banii asigură libertatea personală. În acest tip de relații, banii permit mișcarea sărăciei, iar sărăcia în sine devine o acțiune, o asumare a unei interacțiuni. În acest caz, libertatea se referă strict la proprietate, posesia de bunuri sau bani
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Homer și ceilalți poeți recurg la imitație în povestirile lor. Cu siguranță. Dimpotrivă, dacă poetul nu s-ar ascunde niciodată, imitația ar fi absentă din întrega sa compoziție și din toate povestirile sale. (393a-c) Tipologia platoniciană va fi reluată de nenumărate ori de teoreticienii occidentali. Mairet, unul dintre primii teoreticieni ai clasicismului, o reformulează într-o manieră cvasi identică în Prefața la La Silvanire în 1631: Consider că există trei feluri de poeme: dramatic, exegematic și mixt. Lucrarea dramatică, altfel spus
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
A produce acest efect prin mijloacele spectacolului nu ține de artă: este o chestiune de punere în scenă." (cap. 14) Această contradicție flagrantă a Poeticii, text care nu este un tratat în adevăratul înțeles al cuvântului, ci un curs, de nenumărate ori remaniat fără îndoială spre folosința Liceului, dovedește ezitarea lui Aristotel, care, când dă legi în calitate de teoretician asupra literaturii dramatice, când reacționează ca spectator. Oscilând între aceste două poziții, el se situează în inima fenomenului teatral, a cărui complexitate rezidă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
merge uneori până acolo încât proslăvește, la fel cu susținătorii barocului, dreptul la neverosimil. Dornici să creeze la spectatori o iluzie de realitate maximă, docții consideră în schimb că acțiunea jucată trebuie să apară ca "adevărată", termen ce revine de nenumărate ori sub pana lui Chapelain și a lui d'Aubignac. Va câștiga modul lor de reprezentare. Cu clasicismul, teatrul, îndepărtându-se de stilizarea antică, se orientează cu încetul spre un fel de realism iluzionist care va triumfa un secol mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o neliniște violentă. Astfel poate că s-ar putea păstra verosimilul și face un frumos joc de Teatru." Aparteul, care oferă o situație de vorbire tot atât de nerealistă ca și monologul, riscă și să distrugă iluzia. D'Aubignac îi subliniază, în nenumărate rânduri, neverosimilul. "Este foarte puțin rezonabil (orice ar spune despre asta Scaliger printr-o mare indulgență față de Teatru) ca un Actor să vorbească destul de tare pentru a fi auzit de cei care sunt foarte departe de el, și ca celălalt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
omul care trece prin suferințe este de o stare care se apropie de a mea, cu atât mai mare impresie asupra sufletului meu are nenorocirea lui." Împrumutate din Antichitate, subiectele tragediei nu ar putea nici ele satisface aspirațiile prerevoluționare. În nenumărate rânduri, atât în Noul Examen despre tragedia franceză (Nouvel Examen de la tragédie française, 1778), cât și în Despre Teatru, sau Noul Eseu despre arta dramatică (Du Théatre ou Nouvel Essai sur l'art dramatique, 1773), Louis-Sébastien Mercier (1740-1814) declară că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărate Drame, și dacă Terențiu nu ar fi fost insensibil, noi nu am fi fost obligați să discutăm despre un gen care le-ar fi distrus cu siguranță pe celelalte două." Diderot, care îl ia ca model pe Terențiu de nenumărate ori, atât în Convorbirile despre Fiul nelegitim, cât și în Discursul despre poezia dramatică, îi consacră o lucrare întreagă în 1762, Elogiu lui Terențiu (Eloge de Térence). El a studiat mult mai mult opera lui Terențiu, pe care îl consideră
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndată ce există o modificare a tabloului de configurație a personajelor, adică de îndată ce există intrare și ieșire, Mercier cere ca schimbările de loc să "nu se petreacă decât în antracte, niciodată în altă parte". El îi pune față în față, în nenumărate rânduri, pe Shakespeare și pe Voltaire, comparând în special cele două tragedii ale lor despre Cezar 27 pentru a arăta inferioritatea celui de-al doilea, care nu a făcut, după părerea lui, decât să-și jefuiască predecesorul. "La ce au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în secolul al XVIII-lea, este aproape tot atât de mărginit. Fiind foarte legat de Domnișoara Clairon 32, actrița cea mai celebră a epocii, Marmontel ne aduce la cunoștință, în Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe atunci pe scenele franceze. Reticentă, actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la cel pe care i l-a oferit natura. Diderot modernizează această noțiune de "model ideal" pe care o împrumută din Antichitate și din tratatele de pictură ale Renașterii care au perpetuat-o. Exemplul Elenei pictată de Zeuxis 42, de nenumărate ori reluat, este una din celebrele ilustrări. Pentru a o picta pe Elena din Troia, Frumusețea ideală, Zeuxis și-ar fi creat capodopera inspirându-se după cinci modele reale, cele cinci cele mai frumoase fete din Crotona. Conform anecdotei, pictura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe lângă compatrioții săi. Fascinat de Iluminism, Lessing este foarte influențat de Diderot, pe care îl descoperă chiar la începutul carierei sale și ale cărui idei le difuzează în Germania. Vorbește despre el chiar din anii 1750, în corespondența lui, în nenumărate rânduri, citând Scrisoarea despre surzi și muți care datează din 1751, evocând Scrisoarea despre orbi din 1749. Citește Bijuteriile indiscrete (Les Bijoux indiscrets), lucrare pe care o va califica drept "roman frivol în care se dezbat idei grave", fără îndoială
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hamburg, distinge, ca și Diderot, două tipuri de actori: cel care se lasă pătruns de emoție, simțind el însuși sentimentele personajului său, și cel care, cu luciditate, imită un model. Experiența sa de spectator i-a permis să constate, în nenumărate rânduri, că nu actorul care se identifică cu rolul său este cel mai convingător pentru public. Cel mai adesea cel ale cărui "gesturi toate, cuvintele toate nu sunt decât o contrafacere pur mecanică" va impresiona spectatorul. "...se poate întâmpla ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]