KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...397 398 399 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

a binedispozat cu Întrebarea că dacă mă Înscrisesem la concursu lu Regina Victoria, vorbă coaptă, știi tu bine, pentru burdihanu meu tobă mare, care io tot spui că ar trebui să fie dă geam ca să-mi pot vedea baremi un pic bazamenții măsura 44. Mandea ieram afonic, parcă mă podobisem c-o botniță, da la ora și minuta când să dau ortu popii mi-am recuperat limbuța dă Clopot* și, umăr la umăr cu toaișii dă suferinți, n-am vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din ăia dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Ne-a trântit-o În gura mare să nu-i mai ciripim nicicând În veața ei blestemată dă don Pérez, care iera un plicticos și nici tăiată nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără că iera convinși dă argumentele damei. Despărțirea n-a fost amară. Ne-am Înțeles să ne adunăm Încă o dată, pentru altă porțe dă tăieței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

când Învăța despre transformatele Fourier, ceilalți abia Învățau să joace baschet. Era posibil deci ca Harry să nu se simtă În largul său În acest grup. Și totuși, altceva era la mijloc... Matematicianul părea de-a dreptul mânios. — Ai un pic de răbdare, spuse el, și În maximum o săptămână se va dovedi că totul n-a fost decât o alarmă falsă. Nimic altceva. „Asta speri tu“, Își zise Norman, Întrebându-se din nou de ce. — Ei bine, eu cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
la care mă supuneți? Este un examen medical de rutină pentru activități subacvatice, prevăzut de regulamentele Marinei Militare. — Și de ce nu mă Încadrez În grafic? — Poftim, domnule? — Ai spus că nu mă Încadrez În grafic. — A, asta era? Sunteți un pic mai greu decât admit regulamentele Marinei Militare, domnule. — E vreo problemă din cauza asta? N-ar trebui să fie, domnule. — Iar celelalte teste ce au arătat? — Domnule Johnson, pentru vârsta și stilul dumneavoastră de viață, aveți o sănătate bună. — Și În ce privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am fost acolo. O dată e de ajuns. — Costumul ăsta nu-mi place deloc, spuse Ted, trăgând nemulțumit de poliesterul colant. — Îți pune În valoare burtica, remarcă Harry. — Să ne tragem un pic sufletul, propuse Barnes. Cu câteva zorzoane, parc-ai fi Elvis Presley, spuse Harry. — Elvis Presley e mort. — Ei, vezi, ai prilejul să te-afirmi. Norman privi În jur. — Unde e Levine? — Levine n-a rezistat, spuse Barnes cam repezit. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
bun. Cred că cel care a dotat laboratorul ăsta a adus numai reactivi expirați. — Nu, spuse Barnes, e din cauza atmosferei. Îi explică apoi că mediul lor conținea numai două procente de oxigen, un procent de bioxid de carbon și nici un pic de azot. — Reacțiile chimice sunt imprevizibile. Ar trebui să arunci o privire În cartea de bucate a lui Levy. Așa ceva n-ai văzut. Când sunt gata, mâncărurile arată la fel, dar e cert că nu le prepară În mod normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot În jurul habitatului. Ar trebui să le filmăm. Ce părere aveți, domnule Fielding? Mergem să le filmăm? — Cred că acum vreau să mănânc, Jane, spuse Ted, un pic cam sever. Edmunds păru afectată de felul În care fusese respinsă. „Trebuie să am grijă de asta“, Își spuse Norman. Ea se pregăti să plece. Ceilalți aruncară o privire spre hublou, dar nimeni nu se ridică de la masă. Ați mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
O adevărată amazoană, spuse Harry. Cu țâțe mișto. — Ajunge, interveni Beth. — Ce s-a Întâmplat - te-ai ofensat În numele ei? Întrebă Harry. — Nu cred că era nevoie de astfel de comentarii. — De fapt, zise Harry, cred că-ți seamănă un pic, Beth. Beth se Încruntă. — Pe bune. Te-ai uitat la ea? Nu fi ridicol! Norman se uită și el prin sticla tubului, protejându-și ochii de reflexia luminii purpurii provenită de la podea. Într-adevăr, femeia mumificată semăna cu Beth - mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Jerry și, În consecință, devin din ce În ce mai urât. — Crezi că Harry face asta? — Așa cred; spuse Norman și adăugă În gând: „Așa sper“. — Norman, te simți altcumva decât normal? — Nu, mă simt exact același. Dar arăt ca dracu’! — Da, arăți un pic cam Înfricoșător. — De asta sunt sigur. Te simți bine cu adevărat? — Beth... — OK, spuse Beth. Se Întoarse și se uită din nou la monitoare. — Mai am o ultimă idee. Mergem amândoi În Cilindrul A, ne punem costumele, intrăm În Cilindrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

ia de nevastă. Ei, poate că ar trebui să fiu mai explicită. Am crezut că n-o să întâlnesc niciodată un bărbat cumsecade care să vrea să mă ia de nevastă. Indubitabil, nebuni erau din belșug. Dar un bărbat cumsecade, un pic mai mare decât mine, cu o slujbă decentă, arătos, haios și bun... Știți ce vreau să spun - unul care să nu se uite la mine ciudat când pomenesc de serialul The Partridge Family, unul care să nu-mi promită că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cauză, James și trei colegi de-ai lui s-au așezat în zona mea, iar eu m-am ocupat de nevoile lor în obișnuita mea manieră de lucru: adică aceea iresponsabilă și neatentă. Aproape că nu le-am acordat nici un pic de atenție, abia dacă i-am ascultat când le-am luat comanda și cu siguranță că nu i-am privit pe nici unul. Dacă m-aș fi uitat la ei, atunci probabil aș fi sesizat că unul dintre ei (da, James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând cam la un nivel de un milion de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic. Am hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pat făcută covrig. Părul lung și negru îi era răsfirat în jur, iar pe perna de lângă ea zăcea ceva ce părea a fi o cutie de Big Mac. —Anna! Am șoptit destul de tare, în timp ce-o și zgâlțâiam un pic. Nici un răspuns. —Anna! am șoptit ceva mai tare de data asta, zgâlțâind-o de umăr viguros. Am aprins veioza de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Așa că i-am povestit de James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa de înțeleaptă încât încet-încet am început să mă simt mai bine. Și un pic mai calmă. Și un pic mai puțin sfârșită. Și am început să și sper din nou. Presupun că la capitolul mulțumiri ar trebui menționată și sticla de vin. Care a jucat un rol mic, dar nu lipsit de importantă, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa de înțeleaptă încât încet-încet am început să mă simt mai bine. Și un pic mai calmă. Și un pic mai puțin sfârșită. Și am început să și sper din nou. Presupun că la capitolul mulțumiri ar trebui menționată și sticla de vin. Care a jucat un rol mic, dar nu lipsit de importantă, în ridicarea moralului meu. Dar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de ploaie care se spărgeau lățindu-se pe fereastră, duduind și bubuind pe acoperiș. Din cauza vremii toată lumea se simțea mizerabil. Din fericire, eu mă simțeam oricum în pragul sinuciderii. De fapt, vremea asta mă făcea chiar să mă simt un pic mai bine. Mi se părea că asta era modalitatea prin care Soarta echilibra balanța dintre viața mea nenorocită și viețile fericite ale tuturor celorlalți, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Anna și Helen, prost dispuse, stăteau întinse prin casă, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mai mult decât orice altceva din întregul univers. Și nu exista nimic ce n-aș fi făcut pentru ea (cu excepția, așa cum am mai spus, a ceea ce presupunea să ies din casă). Dar mi se părea că nu mai aveam nici un pic de energie rămasă pentru mine. Îmbrăcatul mi se părea o operațiune așa de complicată încât niciodată nu reușeam s-o duc la capăt. În rarele ocazii când mă dădeam jos din pat, îmi trăgeam un pulover de golf de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
m-am urcat pe bicicleta medicală. Dacă ar fi existat dreptate în lume, după eforturile din noapte precedentă ar fi trebuit să fiu înțepenită. Dar dacă învățasem ceva în ultima lună de zile, atunci asta era că nu există nici un pic. De dreptate, vreau să spun. Așa că nu eram deloc înțepenită. Următoarea săptămână și ceva mi-am petrecut-o consumată de furie și gelozie. Îi uram pe James și Denise. Îmi terorizam familia fără măcar să realizez că fac chestia asta. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dulce. Cât tupeu pe capul lui! Nu numai că eram destul de bătrână să-i fiu mamă. Ei, ceva pe-aproape. Dar el venise în casă cu sora mea și lăsase de înțeles că era prietenul ei. Oare nu avea nici un pic de respect? Nu avea nici un strop de decență? Însă eu greșisem. L-am privit pe Adam. Preț de un minut ne-am fixat unul pe celălalt. Mi-am dat seama că murea de rușine. Clar știa că dăduse cu bâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Eu am fost prietena ta, mi-a spus ea. Am stat cu tine în vremurile de restriște, mi-a reamintit. Ești capricioasă și nu ești o prietenă adevărată. Cum ți-ai revenit și cum ai început să te simți un pic mai normal, te-ai lepădat de mine, m-ai aruncat cât colo. Of, taci din gură, m-am gândit eu, că altfel n-o să te mai îmbrac niciodată. Și-atunci chiar c-o să ai motive să te plângi. Aveam chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
aflam la al douăzeci și doilea pahar de Sambucca, clătinându-mă cu scaunul sprijinit doar pe cele două picioare din spate sau stând pe genunchii lui James și spunându-i oricui mă asculta cât de mult îl iubesc. N-aveam pic de rușine. Concentrația de alcool din sângele meu era peste limita normalului, dar eu eram una cu universul. Și nu știu cum, dar de cele mai multe ori consideram că sunt mult prea dărâmată și relaxată ca să mă mai gândesc la curățenie. — Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mea, Laura. El m-a întrebat: —Pot să stau și eu cu voi? Eu am răspuns: — Sigur că da. De ce nu? m-am gândit. E distractiv și drăguț. Laurei o să-i placă de el. Deși se putea să fie un pic cam prea bătrân pentru ea. Adam m-a călăuzit prin barul înțesat de lume. Trebuie să recunosc că, avându-l pe el alături, oamenii mă tratau cu mult mai mult respect. Pe drumul de întoarcere nu cred că s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Și ce-i cu asta? am sărit eu. Chiar dacă Adam e nebun după mine - deși nu avem nici o dovadă în acest sens -, ce-ar trebui să fac eu? Să i-o tragi, m-a lămurit ea. Fata asta n-avea pic de rușine. —Laura! Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt femeie măritată, am urlat la ea. —A, da? m-a luat ea de sus. Atunci unde ți-e bărbatul? Am tăcut. —Claire, mi-a spus Laura cu blândețe, după ce amândouă am tăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a lui Helen. Iar acum și-a dat seama că sunt atrasă de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul fiindcă n-am nici un pic de răbdare. —Claire, a zis el într-un final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo? — Știi tu, i-am răspuns. Mă simțeam foarte ridicol, dar mai mult decât atât, mă simțeam ușurată. Nu, mi-a spus el nițel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]