11,584 matches
-
relele și vor veni și zile bune. Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ca hotarele României să fie cele din 1938, dar Stalin nu a acceptat acest lucru. Instituțiile cu arhiva, acte mai important și o parte din funcționarii lor ce se găseau între Siret și Prut au fost evacuate în sudul țării. Prizonierii români au cerut să lupte pe front împotriva nemților și a aliațiilor. După mai multe tratative, conducerea U.S. a aprobat înființarea a două Divizii, care vor purta numele de „Tudor Vladimirescu” și „Horia Cloșca și Crișan”, iar militarii vor fi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prohitleriste de tip fascist, de pe teritoriul românesc, ca și a acelor organizații ce militează împotriva clasei muncitoare; România va plăti despăgubiri de război 30.000 cai (nu erau în România atâția cai), cifră redusă la 20.000 de cai; eliberarea prizonierilor de război (sovietici, englezi și americani, ca și a celor români). România deși a luptat pe frontul de vest, fiind citate actele de luptă ale soldaților români prin ordine de zi, nu a fost considerată stat cobeligerant, dar în cadrul despăgubirilor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier, care ar merita un roman. Stând de vorbă cu fratele său Gheorghe, acesta îi spune că în Uniune, cât a stat în lagăr și mine și luând contact cu civilii, viața lor, din 1920, deci peste 30 de ani, este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri ce-i aduc mari venituri; în 1563 Ștefan Tomșa îl învinge pe Dimitrie Wizniewiecki care râvnea scaunul domnesc al Moldovei, îl ia ca prizonier și-l duce la curtea sa din Botoșani; în 1616 Doamna Elisabeta Movilă vrea tronul Moldovei pentru fiul ei și vine ca ajutor cu o armată din Polonia. În sânul familiei domnitoare Movilă s-a aciuat neînțelegerea pentru domnie și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
relele și vor veni și zile bune. Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ca hotarele României să fie cele din 1938, dar Stalin nu a acceptat acest lucru. Instituțiile cu arhiva, acte mai important și o parte din funcționarii lor ce se găseau între Siret și Prut au fost evacuate în sudul țării. Prizonierii români au cerut să lupte pe front împotriva nemților și a aliațiilor. După mai multe tratative, conducerea U.S. a aprobat înființarea a două Divizii, care vor purta numele de „Tudor Vladimirescu” și „Horia Cloșca și Crișan”, iar militarii vor fi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
prohitleriste de tip fascist, de pe teritoriul românesc, ca și a acelor organizații ce militează împotriva clasei muncitoare; România va plăti despăgubiri de război 30.000 cai (nu erau în România atâția cai), cifră redusă la 20.000 de cai; eliberarea prizonierilor de război (sovietici, englezi și americani, ca și a celor români). România deși a luptat pe frontul de vest, fiind citate actele de luptă ale soldaților români prin ordine de zi, nu a fost considerată stat cobeligerant, dar în cadrul despăgubirilor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier, care ar merita un roman. Stând de vorbă cu fratele său Gheorghe, acesta îi spune că în Uniune, cât a stat în lagăr și mine și luând contact cu civilii, viața lor, din 1920, deci peste 30 de ani, este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din Germania din 1995, în 2000 Benetton a încheiat un contract promițător cu Sears, Roebuck & Co și a lansat o altă campanie șocantă în SUA. Celebrul fotograf Toscani, angajat pe foarte mulți bani, a lansat imagini șocante cu 27 de prizonieri, bărbați și femei, condamnați la moarte, provocând prin comentarii și interviuri întrebări de genul „de ce le este teamă?” sau „la ce visează?” ( HYPERLINK "http://www.echeat.com/essay.php?t=25115" http://www.echeat.com/essay.php?t=25115). Au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la dispoziție câte o cameră din locuința lor și cu paturile trebuincioase pentru căutarea răniților. Văduvele celor căzuți începeau să ceară pensiuni, fiindcă nu mai aveau cu ce trăi, polițele victoriei încep să devie exigibile. Bucureștiul se umple și de prizonieri turci care, pe o iarnă cumplită, au fost aduși pe jos, goi și flămânzi. Erea o jale să vezi pe acești nenorociți. La începutul anului, Regimentul 13 dorobanți din Iași-Vaslui este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtării sale la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
doua zi generalul Manu a invitat pe Izzet-pașa și pe ofițerii superiori turci la dejun în Calafat. O reală cordialitate creștea între turci și români, în aceeași măsură creștea animozitatea românilor față de ruși. În București toată lumea, fără excepție, arăta simpatie prizonierilor turci, iar pentru ruși nu mai erea decât ostilitate. pacea de la san stefano La 20 februarie vine știrea că, în urma tratativelor directe între turci și ruși, pacea a fost încheiată la San Stefano. Condițiile acestei păci erau în parte: Bulgaria
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
treacă pe unde țineau românii tranșeiele. Și aci a fost rănit și prins. Sufletul omenesc are ciudate manifestări și complexe complicații. Deși românii se băteau contra turcilor și aveau de tovarăși pe ruși, totuși toate simpatiile populare mergeau către turci. Prizonierii turci aduși în București erau obiectul tuturor solicitudinilor, după cum am mai spus, iar presa sărbătorea pe Osman-pașa, eroul apărător al Plevnei. Afară de rusofilii din clasa aristocrată, ceilalți români nu iubeau pe ruși. Fiindcă cu nimic în purtarea și în manifestările
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
trebuia să bată. Tocmai datorită acestei calități a profesorului s-a decis, în acel cadru, ca Politehnica să se întoarcă la Iași, în vechea aripă a Universității. La întoarcere, se constată că sovieticii făcuseră în jurul clădirii fostei universități lagăr de prizonieri germani, iar construcția suportase și un incendiu. Politehnica obține pe lângă aceasta și alte două clădiri, una pentru cămin studențesc de băieți (actuala clădire cu coloane din Piața Eminescu) și cealaltă pentru cantină și cămin de studente (actuala clădire dintre Biblioteca
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
Biblioteca Centrală și spitalul C.F.R.). Deși vizată a fost și clădirea fostului Liceu Militar (actualul Spital Militar) - liceu care, conform Armistițiului, trebuia CENTENARUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR ELECTROTEHNIC 72 desființat - deoarece aceasta a mai fost ocupată de trupele sovietice (ca lagăr de prizonieri) încă un an, nu s-a putut obține. Spațiul obținut trebuia evident, amenajat. De aceea, au fost trimise, din Turnu Severin, imediat ce a fost posibil , serviciul tehnic, cu atelierele de tâmplărie și altele, pentru a pune în funcțiune o serie
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui care le practică până la anularea identității etnice. Dacă nu o face (avem destule exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de răspuns, dar, odată cu plecarea inspirației, a plecat și dezlegarea întrebării. Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste...! Am un an și sunt captiv într-un leagăn, am doi și încă sunt prizonierul neputinței de a vorbi, șapte și sunt întemnițat într-o pădure lângă care îmi pasc vacile, doisprezece și sunt închis în catalogul în care profesoara de română mi-a pus media generală 2,93 și m-a lăsat repetent, 16
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pădure lângă care îmi pasc vacile, doisprezece și sunt închis în catalogul în care profesoara de română mi-a pus media generală 2,93 și m-a lăsat repetent, 16 și încep să devin captivul orbirilor fiziologice, 22 și devin prizonierul unei realități pe care n-o pot pricepe, 25 și ajung în Ieudul fără ieșire, 32 și îmi pun gratii de București, 53 și cred că e destul, dar nu-i așa. La 55, leagănul de la un an pare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au jucat un rol important în viața mea. într-adevăr, ele încep înainte de a mă fi născut. Când a izbucnit primul război mondial, tatăl meu, un tânăr foarte ambițios, s-a înscris ca voluntar în armata austro-ungară. A fost luat prizonier de război de către ruși și dus în Siberia. Ambițios cum era, a devenit redactorul-șef al unui ziar realizat de prizonieri, care se numea The Plank deoarece articolele scrise de mână erau agățate pe o scândură, iar autorii se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
război mondial, tatăl meu, un tânăr foarte ambițios, s-a înscris ca voluntar în armata austro-ungară. A fost luat prizonier de război de către ruși și dus în Siberia. Ambițios cum era, a devenit redactorul-șef al unui ziar realizat de prizonieri, care se numea The Plank deoarece articolele scrise de mână erau agățate pe o scândură, iar autorii se ascundeau în spatele ei, ascultând comentariile cititorilor. Tatăl meu a devenit atât de popular, încât a fost ales reprezentant al prizonierilor. Reprezentantul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
realizat de prizonieri, care se numea The Plank deoarece articolele scrise de mână erau agățate pe o scândură, iar autorii se ascundeau în spatele ei, ascultând comentariile cititorilor. Tatăl meu a devenit atât de popular, încât a fost ales reprezentant al prizonierilor. Reprezentantul unor soldați care au evadat dintr-un lagăr apropiat a fost împușcat drept pedeapsă. în loc să aștepte să pățească același lucru, tatăl meu a organizat un grup și a condus evadarea. Planul său era să construiască o plută cu care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
o dețin. Au amenințat că îl vor face pe președinte să se opună prin veto legislației care interzice tortura, iar când noua lege a fost aprobată prin votul majorității, ei au reușit să introducă un amendament care urmărește să scoată prizonierii de la Guantanamo de sub jurisdicția tribunalelor americane. Eșecurile celor conduși în loc să descriu mai amănunțit acuzația adusă conducerii, mă voi concentra asupra celor conduși, pentru că, după mine, aici se află pericolul la adresa societății deschise. Publicul american a manifestat o indiferență remarcabilă față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai receptivi. Starea de război constituie o amenințare la adresa libertăților civile. în calitate de comandant suprem al armatei, președintele are mai multă putere executivă. Președintele Bush s-a folosit de această putere la maximum, apelând la interceptări ilegale așe convorbirilor telefonice ținând prizonieri închiși pe timp nelimitat, tratamentul lor încălcând prevederile Convenției de la Geneva. Consilierii săi juridici au dezvoltat o teorie juridică ce încearcă să justifice puterea executivă nelimitată pe timp de război. Aceasta l-a încurajat pe președinte să afirme atunci când a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]