KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...397 398 399 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940

și să devin conștient că exist. Explorarea lumii, a vieții proprii de copil care a urmat, era legată de această primă tresărire. Vedeam cum veneau la noi oameni, care vorbeau cu tata și cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de râs, sau înjurături de admirație, sau sticliri de ironie în priviri, dispreț sau satisfacție secretă, o plenitudine a trăirii, o jubilațiune intensă, adesea pentru un singur cuvânt rostit de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
bătuți de cozile lor în ritmul pașilor și al căruței... Tata se miră, cu o expresie de deznădejde veselă pe chip, dând din umeri, vrând parcă să spună că el și-a făcut datoria, dar dacă ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... - Eu știu, zise el, la ce te gândești tu! - Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimidă și tăcu. Mai văzuse

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
felul cum mergea, legănatul corpului, mișcarea umerilor... Bucureștiul, din această pricină, mi se părea fascinant. Chipul oamenilor, în general, nu-și arăta pentru mine urâțenia. Al femeilor, și fetelor cu atât mai puțin. Un nas mare, o gură strâmbă, un râs dizgrațios nu le sesizam ușor, gama de expresii era învăluită într-o unică expresie, nu vedeam antipatia, decât dacă era prea pronunțată, ca și celelalte reacții, de aversiune, simpatie sau dușmănie. Mă uitam totdeauna departe, peste capul omului, când nu

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
plugar, la cinstea lui de om, dacă era om de omenie, adică iubitor de alți oameni, la cartea lui dacă era cărturar, la nevasta și copiii lui, dacă îi avea, la casa lui, dacă nu vroia să se facă de râs prin hoție, trădare, beție, lene și minciună; adică să rămână om prin tot ceea ce câștigasem ca să nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridică împotriva altuia se ridică împotriva lui însuși, fiindcă oamenii au descoperit de mult legea armoniei

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
ani ca Dostoievski, și nici n-a căzut în biserică, în criză, ca Gogol, speriat de monștrii care îl vizitau și pe care îi crease. Toți acești Bobcinski și Dobcinski de care ar trebui să râdem, nu ne stârnesc deloc râsul... indivizi de coșmar... caricaturi... Dar nebunul care e lovit în cap și își aduce aminte de maică-sa... o, mamă, cine m-a făcut așa?... Tu m-ai făcut?... Mă bat... Nu-l citi!" Să-i dai unui adolescent un

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Asociația surdo-muților din România a ținut ședință plenară în care s-a hotărât cu majoritate de voturi excluderea membrilor evrei". - Cum?! am întrebat. Auzisem bine, dar voiam să mai aud o dată. Femeia citi din nou știrea. Am izbucnit într-un râs înalt. Știam cum vorbesc surdo-muții, au alfabetul lor, cu degetele... Deci au ținut ședință plenară, au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
dar voiam să mai aud o dată. Femeia citi din nou știrea. Am izbucnit într-un râs înalt. Știam cum vorbesc surdo-muții, au alfabetul lor, cu degetele... Deci au ținut ședință plenară, au luat "cuvîntul" și... Și iar am izbucnit în râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
râs. - Ești băiat vesel, zise Pavel, nici contrariat, dar nici molipsit de reacția mea. Nu m-aș mira să apară și dintre noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote) s-

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
noi niște bețivi care să ceară același lucru. - Ce bețivi? am zis fără să reușesc să-mi potolesc râsul. - Avem destui bețivi! - Aici?! - Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote) s-ar putea să-l jignească pe omul din fața mea... Dimpotrivă, Swift nu m-a turburat și nu m-a neliniștit deloc postura

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
cinema, sau oameni invizibili care terorizau pe dușmanii lor... Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs disprețuitor adresat soartei. Cum? Noi? Eram tineri! Soarta ducă-se dracului! Să bem! Era singurul fecior al mamei sale văduve care avea grijă de el și trăiau într-un cartier sărac, dar cu o căsuță a lor cu grădiniță idilică

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
existenței lor. Mă interesa acel secret și vroiam ca pe un drept al meu, să-l aflu. Poate de aceea îmi doreau unii să ajung rău? - Și i-a plăcut lui de tine?! am întrebat-o și am izbucnit în râs. Dar țiganca a zâmbit și ea, deloc turburată. - I-a plăcut, Marine, mi-a răspuns senină. De ce să nu-i placă? Sunt muiere tânără și știu să am grijă de-un bărbat. De Ilie trebuie să ai grijă. Așa e

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
am gâdilat la tălpi, spuse ea deodată, sarcastică, și frumusețea pe care i-o cunoșteam străluci intens pe chipul ei. Țineam la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi și rămăsei și eu tăcut. Într-un târziu o întrebai: - Și tu ce ai acuma? - .. . Am plecat din sat tot din pricina unui nătărău zise ea deodată. Că te iau azi, că te iau mâine

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam că trebuie să fie una de-alea ochioase și afurisite... - Nu e! - Bietul Ilie! exclamă ea atunci nedumerită, dar senină. Mai rău o să fie dacă o să-i pară rău, fiindcă eu cu el

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
milioane, salariul meu lunar de la Societatea Scriitorilor Români fiind cam trei milioane. M-am dus la Miron Paraschivescu și l-am întrebat cui le-aș putea vinde... "Îți spun, zice poetul după puțină gândire, dar adăugă el înăbușindu-se de râs, îmi dai și mie douăzeci la sută". "Cam mult, Miroane!, i-am replicat. Atunci nu-ți spun", zice... Cum însă vroiam să mă debarasez repede de acei saci, nu m-am mai tocmit și în aceeași zi i-am vândut

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Evident! Ce părere avea despre ea? Îți făcea cu ochiul, adică bună carte, hoață, ai văzut? Alteori, misterios, după teze, celor neliniștiți, care îl întrebau cum rezolvase el, tot așa le făcea cu ochiul... Și își însoțea ticul de un râs care parcă le spunea: știu că sunteți proști, dar nu vă disprețuiesc, sunt băiat bun. S-a dat jos din pat și într-un minut am ieșit afară. Mergea agale, era vag adus de spate, și călca așezat, cu pas

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
licărea în priviri. - Hai să fugim, zise el pe neașteptate. Și în clipa următoare își îndulci gândul, făcîndu-mi cu ochiul, adică fugim, ce! Cine ne oprește, nu suntem noi mari, nu știm noi destulă carte, nu suntem liberi? Mă apucă râsul. El, cumintele Dobrinescu, șeful clasei, cu bursă încă patru ani, ieșea sigur învățător... Ce-l apucase? - Fugim în țari străine, reluă el cu o sticlire stranie în ochi, dar cu un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
dar cu un glas domol, gospodăresc. Pâș, pâș, și... Și arătă cu mâna în depărtările închipuirii. Țelul prea sigur al vieții sale nu-i mai plăcea, bănuia, intuia poate că destinul meu avea să fie mai aventuros și mă invidia? Râsul meu triumfător i-o confirma, se dăduse de gol, dar era alături de mine, nu avea în firea lui nimic obtuz sau ranchiunos. - Bine, zic, hai să fugim! - Clar!... Ne facem marinari. Sau mergem pe jos, ca Mihai Tican Rumano... Dar

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
îmi făcu cu ochiul; ei, rege, ce, e rău?... De unde să știm ce e simplu gând sau aspirație secretă în sufletul unui adolescent? Câte nu s-au văzut? Și pe acest dubiu pe care Dobrinescu îl exprima cu egală măsură, râsul meu se transformă în zbierete și Dobrinescu în sfârșit zâmbi și el cu tot chipul. Băurăm ce mai era în sticlă și ne dezbrăcarăm. Mie mi se făcuse somn, dar el continua să-mi vorbească insistent. Nu mai știam ce

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
tăcut, poate că s-ar fi scris un articol, încrețindu-și fruntea în semn că era stăpânit de cea mai sinceră obiectivitate, Geo Dumitrescu i se adresă lui Untaru: - Ei, cume?! - Interesant! zise acesta, dar se roși și izbucni în râs. - Ei, vezi?! se adresă Geo Dumitrescu uriașului, ai fi zis supărat, și era chiar supărat, dacă n-ai fi simțit în cuvintele lui nepăsarea. Amețeala după prima halba mi se împrăștie la a doua. Ni se aduse ceea ce grasul numea

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
de ani ca și când curând aveau să se și scurgă și eu trebuia să mă gândesc de pe acum la ce-o să fac după. Nu m-a trecut un fior, dar nici n-am râs ca de obicei, fiindcă nu era de râs. Într-adevăr, gândeam, ce e o viață? Da, iată, patruzeci de ani în fața acelor mașini, nici o schimbare și hop, declinul... Intuisem atunci fulgerător de ce singurul lucru care putea aduce furtuni să miște această viață erau femeile... Cel exasperat putea da

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
L-a apucat un entuziasm. A început să râdă sufocîndu-se, aruncîndu-mi în același timp priviri înduioșătoare, paterne și în mod surprinzător pline de admirație. N-am înțeles comportarea aceasta bizară, adică, era bine că nu citeam, sau era ceva de rîs?... Făcusem ceva, și acest ceva se afla în strânsă legătură cu bâlbâială mea, adică se potrivea și de aceea era el atât de vesel? Îmi sugera însă o experiență de viață și de oameni în care eu ocupam un loc

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
înnegurat, răsfoi ziarul (nu era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din reportajul lui Tib, pasagii întregi, într-adevăr,antibolșevice... expresiile curente... cei fără cruce și credință... barbarii de la răsărit... Miron Paraschivescu se opri și izbucni în râsul acela al său înecat, care nu însemna numai entuziasm, ci și o ironie la adresa cuiva sau ceva atât de copleșitoare încît ai fi zis că îi venea și îți venea și ție, auzindu-l, să te tăvălești pe jos de

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
acela al său înecat, care nu însemna numai entuziasm, ci și o ironie la adresa cuiva sau ceva atât de copleșitoare încît ai fi zis că îi venea și îți venea și ție, auzindu-l, să te tăvălești pe jos de râs. - Barbarii de la răsărit... a.. .ha, ha... a... ha, ha... Pe urmă își reveni, deveni brusc grav. - Să fie ultima ta prostie pe care ai făcut-o. Passons... Să sperăm ca după război acest reportaj nu va trece în dosarul tău

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
în sâmbăta următoare Orleanu, căruia șeful nostru, Grigorescu, îi încredințase pagina Popasuri, primi printre șpalturile sale nuvela mea Pîrlitu. Avea un surâs mai accentuat ca de obicei, nu era un invidios, și citind-o, la un moment dat izbucni în râs, semn neobișnuit la el. Aceste mici semne ale primilor noștri cititori nu le uităm și în cronicile sofisticate care se scriu mai târziu despre noi, când, deși pe drumul consacrării cu cărți de maturitate, am vrea totuși să regăsim aceste

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
stat mult, am băut și am vorbit puțin... Despre colegii noștri, ciudatul domn Ecovescu, cu care el, Orleanu, ducea un duel de prioritate, când pe față când înăbușit de autoritatea lui Grigorescu, istorii noi despre bătrînu Sachelarie, prăpădindu-ne de râs, și ce inițiative în comun să luăm și să presăm administrația să ne mărească salariile, care erau mai mici decât la alte ziare. Ne-am despărțit vorbind clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, încă

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]