10,116 matches
-
nevoie s] procedez așa sunt cele în care stiu c] o anumit] tr]s]tur] este important], deși nu pot demonstra acest lucru, sau atunci când sunt atat de copleșit de dorinț] sau de alt] pasiune puternic], încât trebuie s]-mi reamintesc o anumit] tr]s]tur] relevant] a situației, pe care, altfel, nu as fi observat-o („cei c]s]toriți nu ar trebui s] se culce cu persoane cu care nu sunt c]s]toriți, iar eu nu sunt c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar dovedi c] noi, împreun] cu tot ceea ce mai exist] în univers, suntem ființe determinate; incompatibiliștii pretind c] nu putem fi în același timp ființe responsabile moral și ființe determinate. iv. Responsabilitatea moral], recompense și pedepse, nihilism Merit] s] ne reamintim c], desi problemă dac] oamenii acționeaz] liber sau responsabil nu poate fi desprins] de tipurile de întreb]ri metafizice pe care le-am analizat, ceea ce motiveaz] aceste întreb]ri este preocuparea noastr] pentru etic]. În particular, în m]sura în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sociale și politice în care aceste persoane sunt implicate într-un fel sau altul, iar succesul lor este determinat de sprijinul colectiv. Înainte de a trece la partea a doua a acestei secțiuni, în care vom descrie metodologia și itemii utilizați, reamintim că analiza ce urmează este dedicată doar dimensiunii axiologice a identității. 6.2.3. Indicatori folosiți și metodologie Analiza empirică pe care o propunem în cele ce urmează este, în linii mari, una descriptivă, urmărind să releve în principal structura
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-o cafenea pe rue de Rivoli, același A.B. citește din Diderot. Acroșajul: ""Sînteți gentilă și surîzătoare; pentru ce-mi surîdeți? Eu nu știu să fac altceva. Admirabil; vreți să-mi spuneți numele d-voastră? Vreau să mi-l reamintesc. Annie. Asta vă place? E încîntător. Și d-voastră sînteți blondă." Fata surîde. Mă scol și-i întind mîna. Merci, Annie, voi reveni pentru lectură." Încîntător! zicem la rîndu-ne, nu? Amor postmodern. Se cunosc la un Internet Café și, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picioarele dumneavoastră, Doamnă". Nu fără a-și fi rezervat, mai înainte, savoarea iubitorului de bărbați, rugînd-o pe premiată să-i transmită domnului de Noailles "întreaga și via mea prietenie celui al cărui glas încîntător, auzit adineaori la telefon, mi-a reamintit tot ce are mai distins, profund și pur". Să revin, în finalul sumarei mele explorări saphice, la triunghiul psihanalitic Jung, Sabina Spielrein, Freud, notînd credo-ul ultimului: Felul în care aceste femei pot să ne farmece prin toate perfecțiunile psihice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sudului. Da, dar Iliescu nu e Havel. Reverența balerinilor. Cu tot corpul. Într-o fandare amplă, preluînd-o pe cea strict protocolară, din încăperile princiare ale Renașterii. Și nerenunțînd la ea nici azi, păstrîndu-se, distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care din fațadele de pe Schwarzenberplatz, Cordialplatz, Herrengasse, poate la vetusta dar încîntătoare gară Unter-Döbling... Nu știm nici măcar în ce stadiu se află negocierile cu avidul de cultură vieneză regim pesedist. Știm însă cu certitudine că, prin oferta vieneză, ni se reamintește cam ce sîntem cu adevărat. În ce-i privește însă pe vărgații noștri (sîngeroși sau nu), nu vă dați seama, cît n-ar da, scumpii de ei, să facă iarna într-un zdup de patru stele.... 17 februarie Doar în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru lansare sau pentru scormonitul rafturilor; bine că e. - Liviu nu poate ocoli nici acum, în colorata lui intervenție, scena paradigmatică în care triumvirii Mihai Ursachi-Eugen Andoni-Val Gheorghiu, plantați în Piața Unirii, puneau note trăpașelor în buiestru; la rîndu-mi, îi reamintesc momentul cînd, parcurgînd una din din expozițiile mele de... vîrstnic vine și-mi spune: Val, ai talent. După cum, simetric, terminîndu-și șarmanta alocuțiune, mă adresez asistenței: Are talent Liviu, nu? Vorba șlagărului: Să stai în fîîîn, să stai în fîîîn... 2
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar cîțiva din aceștia, am scris cu absolută convingere sau doar i-am pomenit, urmînd să revin aprofundat, socotindu-i demni întreținători ai climatului unui oraș ca Iașul, creuzet tradițional al valorilor autentice. Îmi face enormă plăcere să mi-i reamintesc: Zamfira Bîrzu, Dorin Baba, Felix Aftene, Grig Bejenaru, Valentina Druțu, Sorin Purcaru, Gabriela Drînceanu, Adrian Piticariu, Sorin Otînjac. Ei, aici e-aici. Neștiindu-mă defel un retardat ignorant, nedîndu-mi adică seama ce se-ntîmplă acum în artele momentului global (inclusiv vacuumul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un model-grilă pentru fixarea în imaginarul colectiv a proiecțiilor identitare despre sine și despre alteritate, prin intermediul discursului instituțional și al unor narațiuni fondatoare (patrimoniul de memorie). Imaginarul medieval, în toate resorturile sale, oricât de schematice, conține însă "semne-însemne" (ca să-l reamintesc pe Le Goff) ale unei istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în discursul teologic și în filosofie. Renașterea ajunge la formularea unui naturalism estetic, care asociază cunoașterea cu aspirația spirituală metaforizată, redată de ascensiunea în lumină (asimilată cu libertatea spiritului, chiar în relația acestuia cu divinul; interesant e că ne putem reaminti aici de "modernitatea" gândirii maestrului Eckhart). Ulterior, manierismul, construit pe principiul imitației diferențiale, abandonează aceste direcții în favoarea unei teorii închise, a "artei pentru artă". Accentul cade asupra modului de a imita: de aici recursul la tehnici, la legile fizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relații, în mod special cu imaginea și imaginația, dar și cu mitul și arhetipul, cu simbolul și semnul. Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
noastre târzii este configurat în descendența imaginarului bizantin, model pentru arealul ortodox medieval și după 1453, dar adaptat la realitățile colective locale și la bagajul cultural al comunităților românești (perspectiva cercetării de față). În ce privește decupajul temporal specific imaginarului medieval românesc, reamintesc ceea ce am stabilit anterior convențional, anume ca limită inferioară, după documentele oficiale de cancelarie internă, jumătatea secolului XIV, limita superioară situându-se pentru Transilvania în jurul anului 1760 și pentru Țările Române în perioada următoare, care duce către revoluția de la 1821
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Reflectând relația pe care domnul român a instituit-o cu lumea terestră, dar și cu lumea supraterestră (reperul principal, de delegat al divinității, rămâne Constantin I), discursul oficial despre putere ne relevă coordonatele pe care s-a constituit imaginarul. Să reamintim aici că registrele matricei teoretice reflectă modul în care puterea a organizat și a gestionat spațiul perceptibil, fie după ceea ce numim azi modelul antropologic, teoretizat încă de la Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modele simbolice proprii evului mediu (cultură
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I-aș fi spus simplu, "ființare reflexivă", dacă determinativul din această expresie nu ar fi avut un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale pentru problema relației dintre verb și timp). 204 Cf. Augustin, Mărturisiri; Cartea a XI-a. 205 A se vedea analiza lui Heidegger în perspectivă istorică și ontologică asupra lui "este" copulativ, din Problemele fundamentale ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
slăbească. În ultimii ani, tânăra generație de americani pare să fi eliminat aproape complet acea parte a Declarației de Independență unde Jefferson spune că fiecare are dreptul „să-și caute” fericirea, Înlocuind-o cu „fiecare are dreptul la fericire”. Vă reamintiți că Franklin Îi Îndemna Întotdeauna pe cititorii almanahului său, Poor Richard’s Almanack, să muncească fără Încetare. Aforismele frankliniene, toate exaltând valoarea disciplinei și muncii serioase, au fost aproape date uitării: „Mâinile inactive sunt uneltele diavolului”, „Nu lăsa pe mâine
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vieților noastre? Cred că ar deveni evident oricărui observator obiectiv că, În multe aspecte, „Statele Unite” ale Europei - chiar dacă se află Încă În fragedă pruncie - au eclipsat deja Statele Unite ale Americii și au devenit un nou soi de superputere. Să ne reamintim că PIB-ul Europei este acum de aproximativ 10,5 trilioane de dolari, În timp ce al Statelor Unite ale Americii este de 10,4 trilioane de dolari. Diferența de 100 miliarde de dolari crește totuși dacă cele două PIB-uri sunt ajustate ajustate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
una care combină o sensibilitate postmodernă la perspective multiple și multiculturale cu o nouă viziune universală. Noul vis european ne duce În era globală. Pentru a Înțelege magnitudinea și profunzimea schimbărilor care au loc În Europa, este esențial să ne reamintim trecutul ei. Noul vis european nu este atât o negare a trecutului, cât o continuare a lui. Visurile ne duc acolo unde vrem să ajungem, dar pentru a ajunge la destinație, trebuie să știm mai Întâi ce lăsăm În urma noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cel care a făcut posibil sistemul uniform al prețurilor, fără de care noțiunile moderne ale schimburilor pe piață nu ar fi putut să se dezvolte. Tiparul a schimbat de asemenea relațiile spațio-temporale În alte feluri profunde. Fostul Walter J. Ong ne reamintește că, deoarece În culturile orale cunoștiințele erau transmise de la persoană la persoană, povestitul și proverbele aveau un rol important. Cunoștințele și abilitățile treceau de la părinți la copii și de la meșter la ucenic, pe cale orală. Foarte rar acestea erau păstrate În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Europenii se mira de multe ori de ce americanii trăiesc pentru a munci, În loc să muncească pentru a trăi. Răspunsul se găsește În legătura noastră metafizică profundă cu eficiență. A fi mai eficient Înseamnă a fi mai asemănător lui Dumnezeu. Să ne reamintim că Dumnezeu este cel mai eficient dintre toți. El a hotărât crearea lumii fără să cheltuiască timp, munca, energie și capital. A creat cerurile și pământul din nimic. În măsura În care toate ființele umane, putem să creștem producția - și să creăm Eden
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noii lumi raționale În curs de formare, o schimbare mult mai prozaică În obiceiurile și comportarea oamenilor obișnuiți avea loc - una care va pregăti generațiile următoare de europeni să gândească și să acționeze În mod obiectiv și autonom. Să ne reamintim de importanța pe care filosofii iluminiști au acordat-o desprinderii omului de natură și transformării realității Într-un câmp de obiecte În scopul folosirii, exploatării și transformării acestora În proprietate. Natura, În schema iluministă, era sălbatică și periculoasă, o forță
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați, fie animalici. Comportarea animalică era asociată cu o natura depravată. Comportamentul animalic era din ce În ce mai des descris ca leneș, lacom, amenințător și lipsit de suflet. Trebuie să ne reamintim că viața În epoca medievală era trăită Încă În mijlocul animalelor - domestice și sălbatice - și aproape de pământ. Majoritatea țăranilor fermieri trăiau În „case-lungi” tradiționale, care combinau spațiul de locuit cu grajdul. Fermierii și animalele lor intrau În casă prin același loc
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Europa medievală. Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru uzanțele moderne, mesele medievale erau adunări zgomotoase și greu de controlat, care reaminteau de bacanalele romane. Mesenii stăteau pe bănci lungi și plate - alții se Învârteau pe margine intrând În conversații zgomotoase. Podeaua era plină de gunoi atât de la prânzul În curs, cât și de la cele dinainte. Erasmus descrie scena ca „o veche
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au Început să fie produse În număr din ce În ce mai mare odată cu jumătatea secolului al XVI-lea. Oglinzile uriașe de perete au devenit o parte obișnuită a mobilierului În casele burgheze. Acestea reflectau interesul crescând față de propria persoană. Istoricul Morris Berman ne reamintește că În epoca medievală, oamenii „nu erau foarte preocupați de felul În care apăreau În față celorlalți”22. Sentimentul de sine crescut l-a adus cu el pe cel de autoreflecție și, deloc surprinzător, nesfârșitele ore petrecute solitar În față
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]