12,551 matches
-
neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în câteva versiuni, începând cu cea din „Lupta literară”, care purta titlul Hagiu (1887). Într-un desen aproape clasic, labruyerian, D. realizează aici portretul caracterologic al unui
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
sau mai degrabă într-un triptic. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese. În viziunea dramaturgului, Ștefan întruchipează identificarea domnului cu țara. Cu o intuiție remarcabilă sunt alese în Apus de soare clipele din urmă ale vieții și domniei lui Ștefan, când acesta este încercat de boală, tulburat de îndoieli, pândit de zavistnici. În orizontul trecerii, el se spovedește, își mărturisește, chiar dacă sibilinic, zburdălniciile tinereții, dorind
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
animalelor (István Lugosi) etc. Folclorul literar intră în sfera de interes a publicației prin lucrările lui Alexandru Hoțopan, Sámuel Domokos, Ágnes Kovács, László S. Károly, Mihaela Bucin, Ana Hoțopan, Maria Gurzău Czeglédi. Este valorificată în acest sens experiența unor reprezentanți remarcabili ai culturii populare, care dețin un tezaur folcloric însemnat, cum ar fi povestitorii Mihai Purdi și Vasile Gurzău, prezentanți de Al. Hoțopan și S. Domokos, precum și muzicanți de renume, a căror activitate o analizează Al. Hoțopan și Eva Kozma Frătean
DIN TRADIŢIILE POPULARE ALE ROMANILOR DIN UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286785_a_288114]
-
din București. Din nou tapițer, chinuit de boala de nervi, se sinucide. Actrița Aristizza Romanescu este fiica lui dintr-o primă căsătorie, iar poetul Mircea Demetriade, fiu dintr-o altă căsătorie. D. a fost o personalitate a scenei românești: actor remarcabil, specializat în roluri de tirani și intriganți, director de scenă exigent, promotor al repertoriului original, pledant pentru ameliorarea situației actorilor și a instituției teatrale. Ca și alți actori, scrie ori traduce piese de teatru. Trei drame, Frații din munte (1856
DIMITRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286773_a_288102]
-
o creație profundă, „o capodoperă”, o mărturie a unei sensibilități profunde, iar în balade descoperă ardoarea, impetuozitatea sentimentelor, a pasiunii chiar. Descrierea pe care o face nunții pe care a văzut-o la Branul de Sus (Brașov) este de o remarcabilă minuție și culoare, dovedind o acuratețe a observației apropiată de cea a specialistului. Autoarea semnalează paralele sârbești și neogrecești ale baladei despre jertfa zidirii și paralele sud-slave ale unor obiceiuri și credințe (Paparudele, Lăzărelul). SCRIERI: La Vie monastique dans l
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare într-un poem o imagine: a sufertașului „rozalb” cu „de toate”, care fixează bine întreaga lirică a lui D., funcționalitatea remarcabilă a libertăților ei întreite și suprapuse. Spațiul, mai întâi, se dilată, prin hiperrealismul descripției; timpul, apoi, se „umflă” fantastic, pentru a nu „răni”, prin apăsarea clipei care trece, personajele ciudate care tot apar (de la vârcolacul albastru, îndrăgostit de Clotilda, până la
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
în banalitatea cotidiană un șoc care declanșează o reacție de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune, adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
Sursa lui de inspirație pentru „epopeile populare” Isprăvile lui Păcală (1894) și Gruia lui Novac (1913), ca și pentru altele pe care le-a scris, au fost creații culese de alții, surse pe care de altfel le numește. Posedând o remarcabilă iscusință de a relata accesibil fondul subiectelor pe care le recreează nu în stihuri populare, ci în versuri de 14-16 silabe, D. și-a dobândit o mare popularitate în rândurile cititorilor fără mari pretenții, dovadă și numeroasele ediții pe care
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
mei” (versuri apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste se salvează imaginile terifiante din poemul Războiul (1954), poemele finale din Vis planetar și elegiacele versuri din Șarpele fantastic (1965), poezia locurilor natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a Chirei Chiralina - figuri ale mitologiei brăilene ce se aștern peste propria aventură a iubirii. Conformarea la imperativele comuniste, de care acest entuziast impenitent s-a lăsat sedus, ca și dispariția lui prematură
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
GRAI ȘI SUFLET, periodic apărut la București, anual, între 1923 și 1934, apoi în 1937, sub direcția lui Ovid Densusianu, cu subtitlul „Revista Institutului de Filologie și Folklor”. Având un caracter academic și un nivel științific cu adevărat remarcabil, revista publică rezultatele unor cercetări din diverse ramuri ale filologiei și ale folclorului: istoria limbii, romanistică, dialectologie, lingvistică comparată, semantică, etnografie, literatură populară. Sunt prezenți în mod constant, cu studii ample și temeinice, specialiști de renume din aceste domenii: Ovid
GRAI SI SUFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287329_a_288658]
-
Creangă în „Steaua” (1982), editorial fiind prezent în volumul Patru povestiri (1984), pe care îl împarte, potrivit practicii editoriale pentru debutanți în epocă, cu un prozator de o cu totul altă factură, Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
roman al formației. A doua carte, Un altfel de sfârșit (1998), conține patru nuvele, care pot fi și capitolele unui roman organizat contrapunctic. Personajul lor comun, Andrei, face legătura cu romanul precedent și accentuează latura autobiografică a prozei lui G. Remarcabilă este nuvela titulară, un veritabil poem în proză: într-un moment de criză, Andrei se întoarce în casa bunicilor și descoperă într-o ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
Revizorii și editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturari laici, a putut da expresie schimbărilor petrecute în spiritualitatea românească și a fost capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din toate marile secvențe de cugetare ale lumii
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
cercetător la Institutul de Istoria Artei. Contribuțiile lui vizează uneori discipline hiperspecializate - numismatica, epigrafie, gliptica ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece pare a socoti reprezentativ doar idiomul din localitatea natală. Talentul învinge însă aceste tendințe de provincializare, mai cu seamă în sonete, G. fiind unul dintre sonetiștii remarcabili din scrisul aromân, alături de Nida Boga și Atanasie Nasta. Lirica lui, mai totdeauna în dublă expresie (în aromână, dar și în limba română comună, unde reușita e mai mare), exprimă aspirația continuă spre împlinire - împlinirea însemnând la el și perseverenta
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
acestei teze decît Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În lumea politică.” „Acest lucru, adaugă autorul Demonului teoriei, s-ar putea spune despre toți antimodernii noștri.” Același Thibaudet notează În 1932: „Secolul al XX-lea a văzut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un milion de exemplare vîndute din 1998 Încoace (asta după ce primul său roman n-avusese, În 1994, decît 10.000), se situează În mod catregoric de partea literaturii angajate, grav compromise În secolul recent Încheiat dar singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alege să se autopropună ca exemplu, pozitiv sau negativ, al unui parcurs biografic cu care cititorul este invitat să se identifice. O dată cu răspîndirea blogului, autoficțiunea Îi va pierde din prestigiul pe care Îl are astăzi. Mai degrabă decît un gen remarcabil din persepctiva reaizării estetice, autoficțiunea spune dorința individului de a se expune, În momentul În care noțiunea de tabu este pe cale de a se istoriciza. și vorbește chiar despre mobilul acestei dorințe: exsită astăzi o disperare a expunerii direct proporțională
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personajelor proustiene din În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o provocare asumată, o autenticitate cu atît mai elocventă cu cît iese de sub incidența convențiilor și pactului autobiografic - nu denunțîndu-le, ci prin indiferență. Putem aprecia din loc În loc pasaje de literatură realistă prin care autoarea dă dovada unui talent literar remarcabil, dar nu ieșit din comun. Nu putem În schimb să ne mai aventurăm În bărcile revoluției sexuale a cărei ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă contemporană Art Press, Împreună cu partenerul ei. Cartea aceasta este interesantă probabil În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cathartice pentru cititor - și-i smulg, acestuia, aflat În fața romanului ale cărui coperți tocmai le-a Închis, exclamația ce frumos!. Cărțile Améliei Nothomb nu sunt mari, nu sunt noi, nu sunt ciudate, nu sunt cutremurătoare. SÎnt pur și simplu frumoase. Remarcabil este la Amélie Nothomb nu faptul că scrie autobiografic, ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară dar reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes, Într-o perioadă de o densitate ideologică mult diferită În conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă. Literatura lui atinge maximul la temperatura Înghețului - se mai poate spune și că „joacă la zero” -, autorul exilat intuind de la bun Început natura maladiei de care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fenomenologie. Fără să-l uite, Însă, literatura contemporană l-a lăsat să reprezinte o epocă astăzi terminată: cea a modernității al cărei voluntarism ajunsese să fie pus doar În propria lui slujbă, a continuării propriei agonii. Noii Romancieri au reușit remarcabile fapte de literatură, cu toate că, pe alocuri, i-au coborît temperatura sub zero, Înzestrați cu o voință redutabilă de a șoca cititorul pentru a-i scoate În evidență limitele estetice, psihice și fizice. În mod normal, după ce au generat dezbateri, au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
insignifianță. Deși În ultimele cărți exigența anomiei este slăbită, cu greu acestea pot fi considerate reflexe de realitate istorică, cu greu porțiuni din textele lor acceptă iradierea istoriei, astfel că povestea, deși programatic minimalizată prin viteza derulării, capătă o individualitate remarcabilă. Apoi, În comparație cu Mersault, personajele Mariei Redonnet iau distanță față de reprezentarea realistă, iar, față de estetica camusiană Îndatorată categoriei sublimului, cea redonnetiană rămîne minimală, simulată: un test ar putea fi și cel al personajului. La Camus există un antierou, la Redonnet personajele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]