10,122 matches
-
Sân Bartolomeo, care a fost transformat în biserică. În 1767, Ferdinando Fugă efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Gioachino Rossini, care, în acea perioadă, avea parte de unele dintre cele mai importante și mai prolifice sezoane ale sale. Direcția este asigurată mai târziu de Gaetano Donizetti, elev al lui Mayr. În 1834, Antonio Niccolini execută noi lucrări de restaurare. În 1844-1845, odată cu demolarea clădirii "Guardia Vecchia", Francesco Gavaudan și Pietro Gesuè refac latura vestică înspre Palatul Regal. La 27 martie 1969 este dat jos grupul sculptural al "Partenopei" realizat de Niccolini pe frontonul fațadei principale, din cauza faptului că acestea
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
mie de exemplare, a lucrării "Description de l'Égypte". "L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la costurile de restaurare ale obiectelor salvate. Șeicul Sultan Al-Qasimi, guvernator al Emiratului Sharjah, a promis să plătească pentru reconstrucția clădirii și să doneze o parte din propriile sale cărți rare pentru completarea bibliotecii. Alte lucrări care ar putea fi puse la dispoziție includ
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
a regilor spanioli în timpul vizitelor lor în oraș, cum a fost cea a lui Carol Quintul în 1535. Castelul a fost din nou folosit ca reședință de Carol al III-lea și mai târziu de către ducele Stefano Di Conza. Ultima restaurare din Castel Nuovo a avut loc în 1823. Impunătorul arc de triumf din marmură albă, construit în 1470, rememorează intrarea lui Alfonso de Aragon în Napoli în 1443. El se află între două turnuri vestice ale castelului angevin. Designul de
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
Bonaparte, de asemenea rege al Neapolelui (1806-1808). Teatrul a fost folosit mai târziu de Gioachino Rossini, care a devenit directorul muzical al teatrelor regale, de Giovanni Pacini, Gaetano Donizetti și de mulți alți compozitori renumiți. După o activitate prelungită de restaurare (lucrările au schimbat complet unele părți, iar fațada a trebuit să fie reconstruită în 1893 de Peter Pulli), teatrul a primit în decembrie 1870 numele actual, "Mercadante", în onoarea muzicianului Saverio Mercadante, napoletan ca adopție. Teatrul a reluat reprezentația producțiilor
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
(în ) este situată pe insula Giudecca din orașul italian Veneția. Biserica Sf. Eufemia a fost construită în secolul al IX-lea, în stil venețian-bizantin. A suferit mai multe restaurări; ultima intervenție, datând din secolul al XVII-lea, a modificat în mod semnificativ fațada și interiorul, unde a fost aplicat stuc atât în nava centrală, cât și pe bolta tavanului. Plafonul, pictat în frescă în stil Tiepolo, prezintă mai multe
Biserica Sfânta Eufemia din Veneția () [Corola-website/Science/333364_a_334693]
-
de angajați). Redescoperită în 1994 de către compania Acqua Pia Antica Marcia (grupul Acqua Marcia), vechea zonă industrială a fost plasată patru ani mai târziu sub protecția Inspectoratului de Arte Frumoase. Lăsând neschimbată arhitectura neogotică, clădirea a fost apoi supusă unei restaurări majore. Sfârșitul perioadei de declin a vechiului complex a avut loc la mijlocul anilor 2000, cu semnarea unui parteneriat economic și financiar între Acqua Marcia și lanțul hotelier Hilton, în baza căruia zona a fost destinată unui complex imobiliar de locuințe
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
de către armatele franceze ale lui Napoleon, jurisdicția ei canonica fiind transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință. Edificiul actual este rezultatul reconstrucției din secolul al XV-lea după proiectul lui Antonio Cremonese, care a înlocuit
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
transferată bisericii Santa Maria del Rosario (denumită "popular" Gesuati). În timp ce clădirile mănăstirii au fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință. Edificiul actual este rezultatul reconstrucției din secolul al XV-lea după proiectul lui Antonio Cremonese, care a înlocuit stilul venețiano-bizantin anterior cu cel gotic. Fațadă realizată din cărămidă
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Păgâno și Luigia Sanfelice. Odată cu plecarea garnizoanei Bourbone în 1860, castelul a rămas ca închisoare militară până în anul 1952, cănd închisoarea a fost transferată la Gaeta. Castelul a continuat să fie proprietate militară până în 1976, când un imens proiect de restaurare a fost realizat de către autoritatea provinciala a "Proveditorato alle Opere Pubbliche of the Regione Campania". În următorii șapte ani, castelul original a fost consolidat, s-au refăcut galeriile originale, aleile și încăperile subterane, unde a fost amenajat un auditorium cu
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
pentru a ajunge mai rapid la locul de destinație. La începutul lui februarie 2015, Scara Cascadelor și rotonda din Parcul „Valea Morilor” au intrat în reparație, urmând ca după lucrările de reabilitare să arate exact ca la început. Proiectul de restaurare, cu o valoare de 12 milioane lei, a fost coordonat și aprobat și de Consiliul Național al Monumentelor Istorice.
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
sătești un teren situat în afara localității, pe care s-a ridicat, în 1769, actualul edificiu de piatră, menționat pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831. În 1883 a avut loc un amplu șantier de restaurare, grație căruia lăcașul de închinare, acoperit integral cu tablă, s-a păstrat, în condiții bune, până astăzi; ultima reparație s-a desfășurat în 1991. Pereții săi înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară decroșată. Pronaosului dreptunghiular, precedat de un turn-clopotniță suplu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ponor () [Corola-website/Science/334657_a_335986]
-
în urma ședinței de lucru a Consiliului Eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei, din data 16 decembrie 2004. Stareța mănăstirii este Monahia Murgilă Grigoria . Biserica veche a mănăstirii este într-o stare avansată de degradare, necesitând lucrări urgente de consolidare și restaurarea picturii interioare. Cerneți, Mehedinți
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
arte plastice din Botoșani. Își continua studiile liceale, tot în domeniul artistic; la liceul de arte plastice "Octav Băncila" din Iași. Studiile universitare le absolvă în anul 1987 la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București, secția artă monumentala - restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele desen și culoare, si pe Dan Mohanu la restaurare. Încă din timpul facultății se implică în lucrări de restaurare pe șantierele prosfesorilor săi. Își continuă pregătirea în domeniul restaurării
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
Iași. Studiile universitare le absolvă în anul 1987 la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București, secția artă monumentala - restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele desen și culoare, si pe Dan Mohanu la restaurare. Încă din timpul facultății se implică în lucrări de restaurare pe șantierele prosfesorilor săi. Își continuă pregătirea în domeniul restaurării, urmând în anul 1994 " Cursul de conservare pictură murala" MPC'94 - ICCROM la Romă.<br> Primele participări în expoziții de
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din București, secția artă monumentala - restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele desen și culoare, si pe Dan Mohanu la restaurare. Încă din timpul facultății se implică în lucrări de restaurare pe șantierele prosfesorilor săi. Își continuă pregătirea în domeniul restaurării, urmând în anul 1994 " Cursul de conservare pictură murala" MPC'94 - ICCROM la Romă.<br> Primele participări în expoziții de grup le-a avut cu lucrări de grafică, imediat ce a
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
restaurare. Aici i-a avut ca profesori pe: Ion Stende, pentru disciplinele desen și culoare, si pe Dan Mohanu la restaurare. Încă din timpul facultății se implică în lucrări de restaurare pe șantierele prosfesorilor săi. Își continuă pregătirea în domeniul restaurării, urmând în anul 1994 " Cursul de conservare pictură murala" MPC'94 - ICCROM la Romă.<br> Primele participări în expoziții de grup le-a avut cu lucrări de grafică, imediat ce a terminat facultatea. După un deceniu în care se dedică aproape
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
în anul 1994 " Cursul de conservare pictură murala" MPC'94 - ICCROM la Romă.<br> Primele participări în expoziții de grup le-a avut cu lucrări de grafică, imediat ce a terminat facultatea. După un deceniu în care se dedică aproape exclusiv restaurării, incepand cu anul 2001, revine pe simeze prezentând constant în expoziții, personale sau de grup, lucrări de grafică și pictură influențate de lucrările de artă bizantina pe care le restaurează, precum și icoane.<br> Cel mai important proiect artistic al Elenei
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]
-
participant, alături de alți patru clerici hunedoreni, la un scaun de judecată în Hațeg -, se află un valoros monument istoric (HD-II-m-A-03405), anume biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, martoră a creșterii și descreșterii puterii politico-sociale a vechilor familii cneziale locale. Afectat de neinspirata restaurare a arhitectului Rudolf Wagner din anii 1925-1926, adept al unor transformări radicale, edificiul și-a păstrat relativ puține elemente din faza sa inițială de construcție. Alcătuită dintr-o navă dreptunghiulara (6,30 x 4,50 m), cu un turn-clopotniță (3
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
un turn-clopotniță (3,10 x 3,70 m) adosat pe latura sa apuseană, biserica este prevăzută cu un altar rectangular decroșat amplu, de influență romanică, semicircular la nivelul terminației sale răsăritene (2,60 x 2,20 m). Cu ocazia amintitei restaurări, vechiul tavan de bârne a fost înlocuit cu o boltă de scânduri, iar la exterior, sub cornișe, s-a executat o decorație de tencuială, alcătuită din firide circulare, având în câmpul central motive cruciforme. Incisivă a fost intervenția la turn
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
schimb, cu exactitate, vechimea celui dintâi lăcaș; dacă s-ar accepta secolele XI-XII, atunci biserica din Pesteana ar fi unul dintre cele mai vechi monumente ecleziastice din țară. Zestrea de frescă păstrată este foarte săracă. Cu prilejul neinspiratelor lucrări de restaurare din perioada interbelică, o bună parte din picturi a dispărut; unele blocuri de piatră, păstrând urme de zugrăveală, au fost reutilizate, cu pictura spre exterior, la legătura făcută între altarul primei biserici și nava celei de a doua. Pe baza
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
Franța, a făcut o oprire în Veneția, pe care nu a mai părăsit-o până la sfârșitul vieții, cu excepția unei vizite în orașul său natal, Florența, în anul 1540. La recomandarea cardinalului Grimani obține în 1527 de la dogele Andrea Gritti comandă restaurării cupolei principale de la bazilica Sân Marco. Doar doi ani mai tarziu el a devenit "proto", d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței Sân
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
În 1875, după treizeci de ani de neglijare, domeniul a fost vândut lui Alfred Sommier într-o licitație publică. Castelul era gol, unele dintre clădirile anexe erau în ruină și faimoasele grădini erau acoperite de plante crescute. Marea sarcină de restaurare și renovare a început sub conducerea arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur asistat de arhitectul peisagist Elie Lainé. Când Sommier a murit în 1908, castelul și grădinile își recăpătaseră aspectul original. Fiul său, Edme Sommier, și nora sa au dus la îndeplinire sarcina
Castelul Vaux-le-Vicomte () [Corola-website/Science/334831_a_336160]
-
în clădirile sale a fost instalat un azil de săraci, iar mai târziu un muzeu. Benedictinii au revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În perioada 1992-1996 a fost realizată o restaurare interioară a frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a complexului abațial. Abația Tihany funcționează de la 31 mai 2012 ca un priorat autonom (prioratus conventualis) în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Superiorul mănăstirii este priorul Richárd Korzenszky
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
de muzeograf, fiind angajat la Muzeul republican "„G. I. Kotovski și Gh. Lazo”", unde va lucra până în 1981. În anii 1981-1985 deține funcția de director al Muzeului Republican al Comsomolului din Moldova. Ca director al instituției muzeale a contribuit la restaurarea clădirii muzeului (1985-1989), la crearea expoziției tematice a muzeului "„Natura. Omul. Cultura”", la reanimarea ideii de creare a "Muzeului Satului", la conservarea mai multor monumente de arhitectură populară. A participat la elaborarea "Programului de Stat de Edificare a Muzeului Satului
Mihai Ursu () [Corola-website/Science/332044_a_333373]