10,690 matches
-
ia un concediu mai lung și este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieții mele”. Tot acum își definitivează acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposește câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează cântându-i la
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
se mai știe nimic despre el. A murit probabil în 394 sau 395. După aceea nu se mai amintește numele lui. Probabil a murit chiar în 394. Biserica a rânduit ca dată de pomenire a lui, ziua de 10 ianuarie. Schița aceasta biografică am alcătuit-o consultând următoarele scrieri: Ioan Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, Editura Moldova, Iași, 1996; Preot Prof. D. Stăniloae, Introducere, „Părinți și Scriitori bisericești” (PSB), Editura Institutului Biblic și
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
fost preluată de către Aristide Demetriade care, în plus, a adnotat și refăcut anumite scene din lucrarea lui Liciu, incluzând aici și rescrierea șase ori a primii scene pentru a corespunde viziunii artistice pe care și-o dorea acesta. Caietul conține schițe, episoade care nu au mai apărut în film (fie datorită imprimării proaste, fie datorită jocului nesatisfăcător), precum și indicații de continuitate, menite să lege scenele în urma montajului. Totuși, la 8 aprilie 1912, Demetriade se plângea lui Nottara că, în fierbințeala lucrului
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
dar are și elemente inspirate (la trecerea Vidului, confruntarea de pe pod ce a fost surprinsă în partea superioară a imaginii, se reflectă artistic în apă). Mișcările tactice ale trupelor conferă planului secund o mobilitate permanentă, rezultând frumoase compoziții de diagonală. Schițe de distribuție fuseseră alcătuite încă de la începutul scrierii scenariului, de către Petre Liciu, acesta notând: "„Peneș: T. Bulandra; Catrina: T. Barbu; moșul: I. Petrescu...”". Demetriade a realizat și el câteva variante, în cele din urmă ajungând la cea finală. Datorită însemnărilor
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
își face artă lui, și trăiește în așa fel că să o poată face. Deși are o adolescentă prelungită, acum, cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere, va ajunge la maturitate. Îi doresc tinerețe eternă”. „Marele sculptor (și pictor, măcar în schițe moldave) Marcel Guguianu, este născut în fabulații voevodale. Privindu-l (s-ar putea ca optică să fie deformata de prietenie), Marcel Guguianu are vârstă eternilor îndrăgostiți de toată curbura Munților Carpați, de Iașii Teiului eminescian, de triunghiul Bârladului care duce
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
ei roman fără prescurtări-Elinor și Marianne. Cassandra, sora ei, si-a amintit, mai târziu, că a fost citit familiei "înainte de 1796", spunând asta în scrisori. Fără păstrarea manuscriselor originale, nu există nicio cale de a ști cât de mult din schița inițială a supraviețuit în romanul publicat în 1811 ca Sense and Sensibility. Când Austen avea douăzeci de ani, Tom Lefroy, un nepot al vecinilor, a vizitat orasul Steventon și a stat acolo din decembrie 1795 pînă la ianuarie 1796. Acesta
Jane Austen () [Corola-website/Science/302437_a_303766]
-
profesie și după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schițe de Boz” (în ), Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții. În acești ani publică primul său roman, "The Pickwick Papers". Prima sa povestire a fost publicată în Monthly Magazine, în
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
Facultății de Filologie din București (1953 - 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum de proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
sa pasivă, devenind fluent în această limbă. Ambele experințe profesionale se vor dovedi extrem de importante pentru cariera și devenirea sa ulterioară. La sfârșitul anului 1911, va întreprinde o călătorie în sud-estul Europei vizitând Grecia și Turcia, umplând numeroase caiete cu schițele a ceea ce văzuse, incluzând unele schițe devenite ulterior faimoase ale Partenonului, ale cărui forme le va elogia în culegerea sa de eseuri de arhitectură, "Vers une architecture", din 1923. Le Corbusier a predat la școala lui din La-Chaux-de-Fonds în perioada
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
limbă. Ambele experințe profesionale se vor dovedi extrem de importante pentru cariera și devenirea sa ulterioară. La sfârșitul anului 1911, va întreprinde o călătorie în sud-estul Europei vizitând Grecia și Turcia, umplând numeroase caiete cu schițele a ceea ce văzuse, incluzând unele schițe devenite ulterior faimoase ale Partenonului, ale cărui forme le va elogia în culegerea sa de eseuri de arhitectură, "Vers une architecture", din 1923. Le Corbusier a predat la școala lui din La-Chaux-de-Fonds în perioada Primului Război Mondial, revenind la Paris doar după ce
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
hârtie ruptă""), el a fost pentru mai multe generații de poeți - de la modernismul începutului de veac până la școlile de avangardă - scriitorul venerat, poetul prin excelență, "maestrul indiscutabil" , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri. Într-o schiță auto biografică publicată în revista "Renacimiento", Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente și stări sufletești care stau la originea operelor sale: " Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopțile
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
minuțios. Inițial prima ilustrare a poveștii este făcută de un artist în creion, acesta ține o strânsă legătură cu scriitorul pentru a stabili dacă modul în care a desenat secvențele intră în atmosfera poveștii, apoi un alt artist vine peste schița în creion și cu cerneala stabilește contrastele și umple toată compozita, ca apoi coloratura să fie făcută de un alt artist. Fiecare dintre toți acești artiști influențează atmosfera scenei și trebuie exact ce trebuie să scoată în evidență și ce
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
transformarea radicală a Uniunii Sovietice, partidul, urmând indicațiile lui Stalin, a înființat Gosplan (Comisia de Stat pentru Planificare), un organ de stat responsabil cu călăuzirea economiei socialiste către industrializarea accelerată. În aprilie 1929, Gosplan a dat la iveală primele două schițe de plan care au început procesul care trebuia să ducă la industrializarea unei țări preponderent agrare. Raportul, care se întindea pe 1.700 de pagini, a devenit baza pentru primul plan cincinal destinat "Edificării Economiei Naționale", ("piatiletka"). Planul propunea dublarea
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
care le-ai făcut pentru a-i ajuta pe ceilalți", scris alături de un portret al Dianei făcut de Emin, Prințesa de Wales fiind îmbrăcată în haine de protecție mergând pe un teren minat în Angola. O altă lucrare era o schiță delicată a unui trandafir desenat alături de fraza "E foarte posibil să credem că te-au ucis" (cu semnul distinctiv al lui Emin, adică greșeli de ortografie) referindu-se la teoriile asupra conspirațiilor care s-au făcut în privința morții Dianei. Însăși
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
sau militară, aceasta este istoria artelor, comerțului, civilizației - într-un cuvânt, - a minții umane."" Nicolas de Condorcet, marchiz de Condorcet, (n. 17 septembrie 1743 - d. 29 martie 1794 ), un filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman". David Hume (n. 26 aprilie 1711 - d. 25 august 1776), un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian, a scris, în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scrise este mic și, deci, metoda nu se poate aplica decât pentru istoriografia europeană. Theodor Mommsen (1817-1903), istoric, scriitor, politic german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902, a scris "Istoria Romei", ce face referință la perioada republicană, iar schițele sale despre epoca imperială au fost publicate postum. A mai publicat "Dreptul constituțional roman" și "Corpus inscriptionum latinarum" în 17 volume. Georg Waitz (1813-1886) a studiat la Berlin, a fost profesor la Universitatea din Berlin și a participat la revoluția
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. Între anii 2004 și 2008 a făcut parte din Consiliul Uniunii Scriitorilor iar între 2009 și 2013 din conducerea Filialei de proză a acesteia. A debutat în presă cu o schiță, "Fuga", în revista clujeană "Tribuna" în 1978 ( condusă de D.R. Popescu ), iar editorial în 1983, cu volumul de proză scurtă „Departe, pe jos...“. În paralel, tot în 1978, a debutat în revista "Amfiteatru" cu o recenzie la volumul " Pasărea și
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
Urmează Facultatea de litere și filozofie a Universității din București, absolvită în 1928. O vreme funcționează ca profesor de liceu, va trece mai apoi în învățământul superior. Debut la revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și schițe "Capcana" in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi înscrie în repertoriu piesa "Rămășagul", dar nu vede lumina rampei. Este cronicar dramatic la ziarul "Rampa" din București pentru Teatrul Național din Craiova. În 1925 susține bacalaureatul
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. În anul 1927 devine membru al Societății Scriitorilor Români, ulterior și al Societății Autorilor Dramatici. Mai înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
iar cu sprijinul și recomandarea lui Ion Bianu, devine meditatorul nepoților lui Ion Ghica. În 1914 s-a căsătorit cu Alice Paleologu, o colegă de facultate. În 1914 obține licența în filologie romanică la Universității din București. A debutat cu schița „Omida - Din lumea celor care se târăsc”, o replică la volumul " Din lumea celor cari nu cuvântă" a lui Emil Gârleanu. Schița a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu și a apărut în revista brăileană "Flori de câmp", nr. 5
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
o colegă de facultate. În 1914 obține licența în filologie romanică la Universității din București. A debutat cu schița „Omida - Din lumea celor care se târăsc”, o replică la volumul " Din lumea celor cari nu cuvântă" a lui Emil Gârleanu. Schița a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu și a apărut în revista brăileană "Flori de câmp", nr. 5 din 20 iulie 1911. A debutat ca poet cu poezia "Reminiscență" în revista „Versuri și proză” a lui I.M. Rașcu în nr.
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
șantierul arheologic de la Tărtăria "Gura Luncii" în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția lor exactă în momentul descoperirii. Schițele relativ la poziționarea gropii ritualice nu sunt bine făcute, de fapt nu ne putem baza pe ele. De asemenea este cunoscut faptul că N. Vlassa nu
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția lor exactă în momentul descoperirii. Schițele relativ la poziționarea gropii ritualice nu sunt bine făcute, de fapt nu ne putem baza pe ele. De asemenea este cunoscut faptul că N. Vlassa nu a putut fi găsit ore în șir imediat după momentul descoperirii, de fapt a fost
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens. Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, "Summer Morning, Summer Night", reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile. Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul între Waukegan și Tucson
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
l-a întrebat dacă povestirile nu pot fi legate laolaltă într-o culegere de povestiri. Acesta i-a dat și ideea titlului: "I-ai putea spune “Cronicile marțiene.” Bradbury a agreat ideea și și-a amintit că, în 1944, realizase schița unei cărți a cărei acțiune se petrecea pe Marte. A stat treaz întreaga noapte și a bătut la mașină o schiță a manuscrisului, pe care i-a înmânat-o a doua zi editorului de la Doubleday, care a citit-o și
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]