19,447 matches
-
când uneori creștinul mărturisește păcate obiective alături de greșeli subiective, adică așază pe același nivel, în acuzarea pe care o face, atât lucruri importante cât și lucruri ridicole. De aceea, Papa Pius al XII-lea afirmase că „păcatul secolului este pierderea simțului păcatului”. 3.2.3 Pierderea sentimentului de vinovăție Crearea unei confuzii cu privire la ideea de păcat face ca lumea să ajungă la pierderea sentimentului de vinovăție. Dezvoltarea unei atitudini de individualism narcisic influențează această pierdere a sentimentului de vinovăție; persoana dorește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
motiveze creștinul să trăiască o viață sacramentală autentică. Evitarea formalismului este necesară, pentru că, prezent uneori în mărturisirea păcatelor, duce până acolo încât penitenții mărturisesc și păcate pe care ei nu le-au comis, dar pentru care ei pot avea un simț al vinei. Concepția că sacramentul funcționează „ex opere operatum” nu legitimează tratarea acestuia în mod mecanic, fără implicare afectivă, sinceră și profundă. Sacramentul reconcilierii trebuie privit ca un eveniment de eliberare, de mântuire și sfințire, dar nu izolat, ci ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin intermediul slujitorilor săi dar și al altor mijloace propuse de ea. Motivația dialogului constă în revelația lui Dumnezeu. Prin urmare, omul se privește pe sine și își observă păcatul doar în lumina Sfintei Scripturi și nu prin prisma unui simplu simț psihologic de vinovăție, mărturisirea fiind o exprimare ulterioară a credinței sale. El își mărturisește păcatele datorită convingerii de a nu fi corespuns mesajului Sfintei Scripturi, dar și a credinței că i se va oferi iertarea. Pe baza acestei relații logice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dialogul reconcilierii sacramentale nu poate fi „oricum”. În funcție de derularea sa, el poate fi eficient sau eronat. Dacă este neglijat sau folosit inadecvat de confesor, dialogul riscă să aducă în sufletul penitentului ori o stare grea de umilință nepotrivită, ori un simț incorect al vinovăției sau chiar o privire dramatică asupra propriei situații, ori o prezumție greșită de nevinovăție și chiar o deformare a imaginii adevărate asupra păcatului. Pentru ca să nu se întâmple acest lucru, confesorul va încerca să fie fidel anumitor reguli
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
însă mereu necesară o evaluare a acestui caracter educativ-în cadrul sacramentului reconcilierii, pentru că „spovada nu este doar o continuă ocazie de a-i învăța pe penitenți legea morală sau pentru a forma conștiința acestora, orientându-i spre echilibru și un simț al binelui (...), ci este oportunitatea de a ridica sufletele la contemplarea principalelor și celor mai vitale adevăruri”. Prin aceasta, penitentul va trăi la momentul oportun conștientizarea evenimentului pascal, ajungând să contemple figura milostivă a Tatălui, jertfa iubitoare a lui Cristos
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
divină se poate împlini printr-o viață sfântă, motiv pentru care le poate propune ulterior și o pocăință adecvată. Din punct de vedere moral, procesul dialogic se poate concentra atât spre reorientarea corectă a conștiinței, cât și pe formarea unui simț al vinovăției adecvat, în conformitate cu existența și gravitatea păcatului. 5.3.1 Educarea conștiinței În momentul în care, ascultând mărturisirea penitentului, confesorul își dă seama că acesta nu are o conștiință corectă și, prin urmare, ignoră păcatul sau gravitatea acestuia, el
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acțiunii, chiar în cadrul reconcilierii sacramentale, ignorând celelalte componente ale personalității și, implicit, ale religiozității sale. Religiozitatea sa se mai numește și „moralistă”, pentru că se axează pe observarea legii în mod legalist, ignorând propriile sale limite. Este carent în a avea simțul gratuității. Privește toate în manieră narcisistă și perfecționistă. Afectivitatea sa îi alimentează o viziune idealizantă a religiozității, trăind și stări intense de scrupulozitate. Adesea, însă, acest tip de penitent poate îmbrăca și forma fariseică a formalismului religios. În confesional, el
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în care unora le este interzis accesul. Nu se simte mereu „obiectul” iubirii lui Dumnezeu. Singura motivație în conduita sa religioasă provine din obsesia de genul: „trebuie să fac...”, „trebuie să fiu...”. Însă, tocmai datorită acestei religiozități rigide, dezvoltă un simț de vină nefondat, dar puternic. Simte o nevoie acută de a spune totul, de a mărturisi totul. Caută un punct de sprijin pentru a se asigura că și-a mărturisit păcatele integral, dorind să fie convins că a celebrat sacramentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
despre perfecționism, să îl ajute să nu mai fie „sclavul perfecțiunii”, dar fără a alimenta sentimente de vină. În acest sens nu va acorda o atenție exagerată asupra detaliilor. Totodată, confesorul va încerca să îi arate că și el prețuiește simțul ordinii, al rigorii. Îi va respecta nevoia de a prevedea și de a organiza totul, însă va fi atent la exagerări, pe care le va corecta sau atenționa cu grijă. Penitența care i se poate propune trebuie să fie adaptată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
personalitate antisocială, etc. Față de toți aceștia, principial, confesorul va încerca să aibă o atitudine prin care să sublinieze imaginea adevărată a lui Dumnezeu și autopercepția adecvată a penitentului însuși, aspecte care vor să determine o celebrare rodnică a reconcilierii, un simț corespunzător de vină și capacitatea de a trăi un raport real cu Dumnezeu, în confesional și în viața sa cotidiană. Acest lucru depinde însă și de obiectivitatea preotului-confesor și de structura personalității sale, elemente implicate în procesul dialogic sacramental. 5
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cât și aspecte implicite ale sacramentului, dimensiuni directe, cât și indirecte, care pot condiționa corectitudinea celebrării sale. Subliniind elementele și dimensiunile esențiale ale reconcilierii sacramentale și aspectele sale colaterale (rolul sacramentului în viața creștină, necesitatea unei vieți sacramentale, formarea unui simț corect al păcatului, a unei vieți morale autentice și a încrederii că Dumnezeu poate ierta păcatul penitentului căit, etc.), pregătirea penitenților cuprinde un teren destul de vast. Ea este condiționată și de criterii ce țin de vârsta penitenților, de posibilitățile lor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sau cognitiv, fiind aspecte ce influențează formarea întregii personalități a copilului, a psihismului și a atitudinii acestuia. Acest lucru este important, pentru că celebrarea acestui sacrament presupune mai multe elemente: o conștiință clară (care se formează de-a lungul anilor), un simț al păcatului și un sentiment corect de vinovăție (care se formează în timp), o încredere nestrămutată că, prin mărturisire, căință și îndestulare, Dumnezeu iartă gratuit păcatele (credință care se fundamentează gradual, în timp), o capacitate de relaționare cu preotul confesor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pentru că uneori tinerii pot cultiva idei eronate cu privire la semnificația prieteniei, sau ignoră datoriile față de părinți sau față de mediul scolastic, fără a lua în considerație și valențele morale ale unor astfel de acțiuni; g) tema însușirii atitudinilor creștine: „renunțare, dezlipire, bunătate, simț al absolutului și al invizibilului (...) care vor permite identificarea tânărului printre colegii săi ca un discipol al lui Cristos”, etc. Prin acțiunile sale pastorale, Biserica va căuta chiar o reinterpretare a credinței, pentru a fi mai ușor înțeleasă de tineri
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ale psihologiei și pedagogiei sănătoase”. Această colaborare cu științele socio-umane este utilă și penitenților, pentru ca „să meargă în pas cu cunoașterea științifică și cu progresul continuu al tehnicii, și astfel ei să poată aprecia și interpreta toate lucrurile cu un simț creștin autentic”. Aceasta îi va ajuta să se angajeze obiectiv în verificarea conștiinței și în mărturisirea propriilor păcate; f) Distincția clară dintre sacramentul reconcilierii și alte practici colocviale este încă necesară. Pentru că tendința multora este aceea de a schimba sensul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate fi nerealist dacă astfel de expectanțe pozitive se bazează pe factori dincolo de controlul individului, nereflectând probabil realitatea riscurilor viitoare. Deși o perspectivă optimistă asupra riscurilor relative pare a fi adaptativă atunci când e asociată cu un control perceput puternic, un simț puternic al controlului poate fi prea puțin benefic dacă este asociat cu pesimismul comparativ al persoanei în cauză. Mai precis, același simț al responsabilității care servește optimismului comparativ, poate fi mai puțin adaptativ când este asociat cu credințe pesimiste despre
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
perspectivă optimistă asupra riscurilor relative pare a fi adaptativă atunci când e asociată cu un control perceput puternic, un simț puternic al controlului poate fi prea puțin benefic dacă este asociat cu pesimismul comparativ al persoanei în cauză. Mai precis, același simț al responsabilității care servește optimismului comparativ, poate fi mai puțin adaptativ când este asociat cu credințe pesimiste despre faptul că riscul personal ar fi mai ridicat decât cel al unei persoane similare. Indivizii aflați în aceasta situație, riscă a se
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
social poate satisface funcția de resocializare necesară în cazul persoanelor traumatizate, dar în același timp anulează sentimentul de neajutorare care poate apărea ca o consecință a stresului traumatic secundar. Un alt factor de protecție important amintit de Yassen (2005) este simțul umorului, auto ironia, capacitatea de a râde de propriile greșeli și neliniști, de a relativiza chestiuni care pot părea prea serioase la un moment dat. Prin simțul umorului individul poate reduce tensiunea, elibera stresul și poate păstra distanța față de cazurile
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
traumatic secundar. Un alt factor de protecție important amintit de Yassen (2005) este simțul umorului, auto ironia, capacitatea de a râde de propriile greșeli și neliniști, de a relativiza chestiuni care pot părea prea serioase la un moment dat. Prin simțul umorului individul poate reduce tensiunea, elibera stresul și poate păstra distanța față de cazurile grave de la serviciu. În afară de strategiile personale, Yassen identifică și câteva strategii profesionale și de mediu pentru a reduce consecințele negative determinate de STS. Ea subliniază că stresul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
contexte specifice pot duce la deformarea diagnosticului, cauzând neajunsuri semnificative pacientului, în ciuda bunelor intenții ale cadrului medical. Florin Tudose (2007) amintește câteva dintre ele: vanitatea și orgoliul, amorul propriu, teama de a nu greși și de a fi responsabil, lipsa simțului autocritic, individualismul și refuzul de a cere ajutor. Specializarea cadrelor medicale și tehnologia modernă în continuă dezvoltare crează situații în care specialiști foarte buni nu au competență pe aparatura care poate face diferența dintre un diagnostic sigur și o bănuială
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
eficiența personală și nevoia de realizare, corelează negativ cu stresul traumatic secundar în cazul asistenților medicali. Medicii cu rigiditatea morală crescută raportează mai des simptome de evitare și distres, iar cei perseverenți resimt simptome intruzive. Rigiditatea morală se referă la simțul datoriei și al obligației morale. Medicii cu scoruri ridicate la această fațetă pot dezvolta expectanțe nerealiste cu privire la performanțele lor, neacceptând eșecul. De asemenea, expunerea la traumă le poate perturba credințele despre datorie și morală, determinându-i să se angajeze în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
astfel de abordări a interacțiunii medic-pacient, ar putea diminua incidența STS. La nivel de itemi, itemii 4 (Consider că înțelegerea limbajului coroporal al pacienților mei este la fel de importantă ca și comunicarea verbală în relația cadru medical-pacient.) și 5 (Am un simț al umorului dezvoltat, care cred că are o contribuție la rezultate clinice mai bune.) corelează semnificativ și negativ cu nivelul de stres traumatic secundar. Prin urmare, medicii care consideră importantă observarea limbajului nonverbal al pacienților, precum și cei care folosesc simțul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
simț al umorului dezvoltat, care cred că are o contribuție la rezultate clinice mai bune.) corelează semnificativ și negativ cu nivelul de stres traumatic secundar. Prin urmare, medicii care consideră importantă observarea limbajului nonverbal al pacienților, precum și cei care folosesc simțul umorului în interacțiunea clinică, vor avea un nivel mai scăzut de stres traumatic secundar. Mărimea corelațiilor este medie. Itemul 5, care se referă la folosirea umorului corelează, de asemenea, cu un nivel mai scăzut al simptomelor intruzive. Pe de altă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându-se când la dreapta, când la stânga. Făceau reglarea aparaturii... Cu oarecare roșeață de jenă pe obraz, locotenentul a apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la punct. Toaibă s-a simțit mândru auzind această apreciere și, ca să nu lase constatarea situației la jumătate, a completat-o cu încă una: L-am văzut și pe militarul observator. Poartă pe cască o pădure
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
peste aplauze-nghețate. Spectacularul e implicit, dar și explicit: Când vânturi mari veneau din infinit / Copacii risipiți sincronizau / Spectacolul din geamul aburit... Traversând clipe fără vârstă, eul liric parcurge, de fapt, un drum inițiatic, însă legat la ochi, spre ascuțirea simțurilor, consecința fiind Un foc de gânduri, orbitor, compact / Am împietrit în pragul unui vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vis / Mai nemilos, mai singur, mai abstract - urmând, conform îndemnului christic, cărarea strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar și cu acuitatea simțurilor venind dinspre simbolism, Viorel Dinescu creează o arhitectonică prin care exprimă negarea ori, cel puțin, o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]