11,710 matches
-
semenilor. Romanul sentimental are mai multe stații existențiale, asupra cărora autorul nu insistă mai mult decât e necesar: Viorica, Emilia, Rodica, Lucica, în fine, unirea oficializată cu A. "Căsătoria reflectează tânărul studios ar fi minunată dacă nu ți-ar răpi singurătatea". Din păcate, rezultatul este unul nedorit: autorul se simte "străin în propria țară" ca "în propria familie". Theodor Codreanu are, încă la această vârstă, acces la planul înalt al ideilor, oferind nu de puține ori formulări memorabile. Iată câteva: "Boala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vocația slugii". Cam tare finalul, dar nu departe de adevăr. Câteva aforisme ne pot face mai încrezători: Nu există frumos unde nu e suflet". Sau: " Adevărul nu poate sta în ordine umană, ci numai divină". Ni se spune că prin singurătate poți "evita falsul vieții", dar, până la urmă, șansa maximă de autoprotecție o reprezintă creația. "Arta, ne mai spune autorul, nu pune ordine în lucruri, ci sens", umanizează, pune lumea sub semnul iubirii. Iar critica, fiind tot creație, rămâne fără o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
calendaristice decât în mare, pe ani, rareori și câte o zi. În fiecare an a notat observațiile, meditațiile, concluziile, aforismele, evocările, dialogurile, rezumatele numeroaselor lecturi, citatele, trăirile personale, mai ales pe cele legate de sentimentul iubirii, cântecele vârstei, spaima de singurătate, sentimentul zădărniciei, izolarea, pasiunea pentru lectură, viața politică stând sub semnul străvechii prostii românești, imaginea școlii vremii, studiile la universitate, examenele, relațiile cu oamenii de cultură, dorința de a se afirma în domeniul literaturii, vicisitudinile legate de publicistica vremii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se poate asimila din lecturi într-o deplină libertate. Notațiile sunt grave, un sentiment de zădărnicie îl stăpânește deseori, teama neîmplinirii aspirațiilor creatoare își face loc. Mediul existențial e rudimentar, lipsit de cea mai elementară înțelegere, iar refugiul într-o singurătate stăpânită de cărți este singura salvare. Din această pricină a devenit "un soi de persona non grata în comuna Bogdănești. Amenințări tulburi asupra capului meu. Nu mai pot fi tolerat." nota el la 22 noiembrie 1968. Nu-i rămâne decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu nimerește formidabil atunci când afirmă că fandoselile lui Patapievici, cum că suferă pentru România, nu pot fi cotate altfel decât "o minciună specifică mutanților spirituali și etnici". Remarcabile rămân de asemenea considerațiile din zona finală a volumului, reunite sub genericul Singurătatea lui Adrian Marino, care reușesc să clarifice destinul ciudat al cunoscutului eseist. După cum se știe, Adrian Marino "a conceput ideologia așa cum nu este și nici nu poate fi". Și aceasta pentru că gânditorul credea "într-o ideologie universală, dar liberală, valabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor niveluri de inițiere și cunoaștere distincte. El leagă sudul mediteranean de nordul hiperborean, trimițând la Riga Crypto și lapona Enigel. Din această perspectivă, Nastratin nu e imaginea solară a superiorității în opoziție cu mediocritatea celorlalți, ci o imagine "a singurătății exasperante, a unui individualism sumbru", așa cum sugerează Barbu însuși. De la "cirezile agreste" la câinele Fox Theodor Codreanu ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de felul său specific de a se situa afectiv, intelectual, moral, ontologic în raport cu sine și cu lumea, cu eul propriu, cu sémenii săi și cu poezia. Între "improvizația nisipului" și "ningerea la o margine de existență" s-a postat "piramida singurătății" a unui om care, vorba lui Grigore Vieru, "n-a atins pe nimeni cu-o floare", remarcabil prin "omenia lui negălăgioasă" (Eliza Botezatu) și a unui poet făcând o figură cu totul aparte în cadrul șaizeciștilor basarabeni. Ceea ce se remarcă de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest, prim volum al valorilor din două veacuri. Temele abordate de Theodor Codreanu în acest op sunt de o mare și variată amplitudine. De la Ermetismul canonic la Logica "integrală", de la Energie și ființă la C. Rădulescu-Motru și Ștefan Lupașcu, la Singurătatea lui Adrian Marino sau România profundă, Estetică și Teologie și Exil și adevăr sunt doar o parte din paleta de titluri pe care le poți parcurge din această carte. Scriitorii, mai ales, au un loc cu totul aparte în corpusul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Nicolae Breban, Ion Druță, Mihai Cimpoi, Nichita Stănescu, sau Părintele Stăniloae sunt doar câteva nume de scriitori care s-au impus în literatura română dintre Nistru și Dunăre în cele două veacuri... de singurătate a limbii române. Cu acest proiect extrem de interesant pe care Theodor Codreanu și l-a propus, sunt convins că se va întrupa o adevărată istorie literară, o istorie care să se ridice cu mult peste altele, canonice sau nu, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi pare a fi cu totul altfel decât este în realitate și deziluzia celui ce vede altfel va fi cu atât mai mare cu cât a văzut chipul mai ideal. Câteodată stau singur și mă gândesc în unele momente de singurătate când stau numai eu și gândurile mele la sfat. Caut a-mi face câte un examen sumar asupra a ceea ce aș vrea să fiu și ceea ce mi se pare sunt. Ajung uneori a fi oarecum mulțumit de mine însumi, dar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toate cele cuvenite tuturor colegelor binevoitoare. Ai trimis recomandata? Știi, că am uitat să pun timbru pe cerere? Nu e nimic. Voi scrie iarăși și voi trimite și timbre. Mi-am mai găsit o bună prietenă a clipelor mele de singurătate. Știi care e acea prietenă? Ghici! E Doamna Carte. Aseară am împrumutat Două chemări de Octav Desila. Cu toată dragostea ce-ți port, rămân al tău soț, Sandy. 27 mai 1941 Sandy dragă, Am primit scrisoarea de la tine, urma să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
precum și cinci absolvente de la fosta Școală Normală din Bârlad, unde soția a fost profesoară. Cu toții au constituit un suport moral pentru mine. Acum, îmi caut un echilibru sufletesc, mă întăresc în ființa mea și să duc o altă viață, în singurătate. Este ultimul capitol al zbuciumatei mele vieți, de reculegere, de meditație și încredere în viitor. Din nou, sincerele mele mulțumiri. Vă doresc, la amândoi, sănătate și toate urările de bine. Cu toată dragostea, Apostoleanu. P.S Mă bucură mult când
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
țărâna ușoară! iar amintirea ei să fie veșnică în inimile tuturor celor care au cunoscut-o. primește condoleanțe pentru pierderea soției și sincere sentimente prietenești. Noi, să primim aceste lovituri ale soartei, deosebit de crunte, cu bărbăție, să ne obișnuim cu singurătatea și cu nostalgie să ne aducem aminte de timpurile fericite și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
reîntâlni, să vedem cum mai apărem la vârsta de 72 ani pe care-i am și cum apar toți colegii. Socot că aș fi decanul de vârstă. Dragul nostru, te cred că ești necăjit prin faptul că ești singur și singurătatea te omoară, mai ales pe noi bărbații care nu ne putem face menajul și tot ce trebuie în casă. Nu avem însă, ce face. Moartea, acest fenomen de uzură totală, nu iartă pe nimeni. O femeie se descurcă mai ușor
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru sincera urare de bine făcută cu ocazia Sărbătorilor și a Noului an 1989 și la rându ne îți dorim multă sănătate, bucurii cât mai multe și voie bună. Dragul nostru, ești singur, nu ai cu cine schimba o vorbă. Singurătatea aceasta te omoară, mai ales nopțile de iarnă mari și ești nevoit să rămâi pe loc. eu am stat numai două săptămâni singur și-mi venea s-o iau razna. Ne-am gândit mult la ceea ce ne-ai rugat, dar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
numărul de telefon a lui și nici pe al tău. În vara aceasta am avut fetele trei săptămâni și casa era plină și ce bine era. Acum tot în doi. Tot îi bine. Noi deseori ne gândim la tine că singurătatea este foarte grea. Mă înfioară. Eu nu mă pot descurca, Victoria mi a dat dovadă că se descurcă mai bine. Toată conducerea gospodăriei îi aparține. Eu ajut cu ce pot, adică un fel de „ține cal”, cum se spunea în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
car de bucurii, multă sănătate și dragi salutări din Covasna. Am venit în această stațiune cu speranța unor „reparații capitale”. 19 iunie 1984, Iași Iubite domnule Mânăstireanu, Răspund târziu la scrisoarea primită, deoarece am lipsit mult timp de acasă. „De singurătate să fugi și s-o lași în urma ta”, a spus cineva. Așa am procedat și eu. În ziua de 26 mai am terminat cu băile la Covasna, apoi am plecat într-un lung circuit, cu opriri în mai multe orașe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
destul de înaintată, este plină de riscuri și neprevăzute. Nici nu putem bănui câte sunt și cât de rele și insinuante pot fi. Ne zdruncină sufletește și ne fac zilele amare. De aceea e mai bine, socot eu, ca să rămânem în singurătatea noastră liniștită, așa cum ne-a sorocit soarta. Trebuie însă să ne întărim sufletește, să fim atenți cu sănătatea și să ne organizăm astfel munca, încât tot timpul să fim ocupați. Aici este secretul și tot farmecul vieții. Mijloace sunt destule
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mai bune. Cu dragoste, și își punea obișnuita semnătură în clar”. Moinești 20 decembrie 1984 Dragă Alecule, Odată cu felicitarea îți mai scriu și câteva rânduri în care te întreb, cum o mai duci cu sănătatea și în mod deosebit cu singurătatea? Noi am fost împreună la Bârlad pe data de 8-9 februarie a. c. și ne-a prins viscolul pe drum la întoarcere când am stat vreo 12 ore la Doaga până s-au deblocat liniile de cale ferată. Am avut intenția
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și eu în mijlocul celor cu care am dus 8 ani binele și răul. Cu dragoste, Ion Totolici. Scrisori din Craiova, de la Nina Cosulschi, cu data de 22 aprilie 1994, 1997 și 1997, îi vorbeau destinatarului Alexanru Mânăstireanu din Bârlad despre singurătatea ei și a copiilor ei, că «așa ne-a fost soarta». Cum s-a desfășurat întâlnirea promoției care sărbătorea și 50 de ani de la absolvirea Școlii normale din Bârlad, îl las să vorbească tot liderul seriei, profesorul Alexandru Mânăstireanu, din
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care știau să facă totul frumos și de neuitat. Vai, cum s au dus, și o dată cu ele și alintările noastre !! Aș vrea să vă întreb, ce mai faceți, cum stați cu sănătatea, cum reușiți să înlăturați greutățile care apar zilnic, singurătatea care poate da omului, atâtea?! Doamne, când mă gândesc la trecutul care umplea casa dvs., prin toți ai casei, în frunte cu coana Mia, mă cuprinde un sentiment de durere că el - trecutul - a dispărut, că doar urmele, amintirea, au
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nevoie de lichide și mi-o spunea pentru că mă socotea ca fiind singurul care îi înțeleg diagnosticul , eu fiind acela care, după părerea sa , depășisem fazele prin care trecea Domnia-Sa. La el, complicațiile diagnosticului, coroborate cu boala sinistră a singurătății, nu „mai făceau casă bună”, cu starea de siguranță care îl menținuse... Îl aștepta pe COSMIN, nepotul său, care îl asistase câteva zile iar acum era la București, de unde avea să se întoarcă urgent la Bârlad, acasă, pentru a mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lasă. Cerul s-a închis. // De ieri, cresc dune pe grămezi de oase, / Eretic, vântul s-a pornit din sud / Și arde aripi, stele, cerul ud / Exil târziu în vremuri secetoase. / Răsare-n urmă luna peste toate / Tăceri umbrind, aripi, singurătate” (TudorSebastian Schipor, Oază în deșert, III, 3, 1995, p. 32); „Noapte de august. / M-am stins de mult / răstignită pe același zid / spate în spate / cu un deținut la Auschwitz. / Am murit / în sunetele ritmate / ale unei orchestre contemporane. / Tăcut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
șine linie dublă pînă la Onești, fără sine în ființă, dar beșteleu, feșteleu, că nu pot striga valeu! trenul rapid "Ion Creangă" Bicaz (Tîrgu-Neamț) București, cheamă-te pe nume de lucru: Poezie, prinț de tristeță și onoare Emil Botta, cinematografic: singurătate, a alergătorului de cursă lungă, erau încă filme în anii '80! am coborît la Tîrgu Frumos, cum prevenisem, consecvență să cobori la Tîrgu Frumos cînd o spui în gura mare, fotbalist abonat divorțat coborîtor, zece ani de la divorț ori fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lung și în lat, mai puțin în închipuirea urmașilor stăpîni ai lui Arghezi, exprimă prin ghirlande, pe modelul succesului nebun al prăvăliei dintr-un perete spart de bloc! în-sine-trecător, ca și ambianța compartimentului din toate, senzația asortării culoarea și tradiționala singurătate a momentului favorabil, n-ar fi indiferent în nemaipomenita rostogolire, întrecînd de departe satele fixate melc pe viteza lor istorică (i), potrivind frazele, structural estetic (ii), îndrăznind maieutic și copilul e un copil al durerii, îîî! (iii), lumini reperele lipsei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]