10,694 matches
-
molid). Mai puțin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
și sînt răspîndite în regiunile cu o altitudine de peste 300 metri ale podișului Moldovei centrale (în raioanele Nisporeni, Strășeni). Se deosebesc 2 subtipuri: slab debazificate și podzolite. Acestea sînt cele mai vechi soluri care s-au format sub pădurile de stejar si fag. Au profilul slab diferențiat, culoarea brună-deschisă, uneori roșcată datorită prezenței limonitului, textura ușoară, structura glomerulară, afînată, reacția acidă (pH=5,5-5,8): conținutul de humus din stratul cu grosimea de 1 metru constituie circa 240 tone (hectar, nu
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Solurile cenușii de pădure. - Aparțin fociesului cald și celui temperat. Formează numeroase creole continui pe podișul Moldovei Centrale, predominînd cea mai mare parte a raionului Nisporeni. Solurile cenușii de pădure sau dezvoltat la o altitudine de 200-350m sub păduri de stejar, carpen și stejar, de tei, frasin și stejar în condițiile unui regim hidric periodic percolativ. Se evidențiază 3 subtipuri: cenușii deschise, cenușii, cenușii închise. Majoritatea solurilor de primul subtip au o textură ușoară, cele de subtipurile al doilea și al
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
pădure. - Aparțin fociesului cald și celui temperat. Formează numeroase creole continui pe podișul Moldovei Centrale, predominînd cea mai mare parte a raionului Nisporeni. Solurile cenușii de pădure sau dezvoltat la o altitudine de 200-350m sub păduri de stejar, carpen și stejar, de tei, frasin și stejar în condițiile unui regim hidric periodic percolativ. Se evidențiază 3 subtipuri: cenușii deschise, cenușii, cenușii închise. Majoritatea solurilor de primul subtip au o textură ușoară, cele de subtipurile al doilea și al treilea-de obicei, luto-argiloase
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
celui temperat. Formează numeroase creole continui pe podișul Moldovei Centrale, predominînd cea mai mare parte a raionului Nisporeni. Solurile cenușii de pădure sau dezvoltat la o altitudine de 200-350m sub păduri de stejar, carpen și stejar, de tei, frasin și stejar în condițiile unui regim hidric periodic percolativ. Se evidențiază 3 subtipuri: cenușii deschise, cenușii, cenușii închise. Majoritatea solurilor de primul subtip au o textură ușoară, cele de subtipurile al doilea și al treilea-de obicei, luto-argiloase. Profilul lor este bine diferențiat
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Se folosesc pe scară largă pentru cultivarea multor plante agricole mai ales s sfeclei de zahăr, tutunului, plantelor pomicole de specii, sămînțoase, a viței de vie, în stare naturală sunt ocupate de diferite asociații silvice în care predomină speciile de stejar, frasin, tei carpen-european. La periferiile raionului sînt răspîndite și cernoziomurile livigate care sînt mai fertile în comparație cu celelalte subtipuri și ocupă teritoriile cu altitudinile absolute de 160-270m. Ele s-au format în stepele de fîneață cu un bogat covor de diverse
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
o medie anuală de 548 mm, sunt repartizate neuniform de-a lungul anului și pot avea variații semnificative de la un an la altul. Vegetația lemnoasa specifică regiunii este reprezentată de salcâm, iar în zăvoaiele de pe malul Dunării întâlnim plop, salcie, stejar. Pe locul actualului oraș au existat trei sate: Broască, Ciungu și Dăbuleni. Prin comasarea lor s-a format comună Dăbuleni, care în 2004 a devenit oraș. Pe teritoriul Dăbulenilor, "în vale" a existat înainte de al Doilea Război Mondial o zonă
Dăbuleni () [Corola-website/Science/297685_a_299014]
-
din Irlanda, cu o lungime de . Coasta vestică este mai accidentată ca cea estică, cu numeroase insule, peninsule, capuri și golfuri. Înainte de sosirea primilor coloniști în Irlanda acum 9.000 de ani, teritoriul era acoperit mai ales de păduri de stejar, frasin, ulm, alun, tisă, și alți arbori indigeni. Apariția turbăriilor și defrișarea unor păduri pentru a facilita agricultura sunt considerate a fi principalele cauze ale despăduririi din secolele ce au urmat. Astăzi, circa 12% din suprafața Irlandei este împădurită, dintre
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă. Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină. Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel, pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele, hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul, somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea, mreana, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul, lostrița, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi. În particular, Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări, incluzând
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus. Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
de numai circa 2%. Terenul agricol din jurul orașului și condițiile naturale favorizează cultivarea cerealelor, legumelor, viței de vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor. În imediata apropiere a orașului se află o pădure frumoasă. Speciile de vegetație cele mai răspândite sunt stejarul, gorunul, cerul și unele rășinoase. Activitatea comercială are vechi tradiții, Marghita fiind cunoscută încă din secolul XV ca un târg important. De la primele prăvălii, apărute în urmă cu aproape două secole, s-a ajuns astăzi la o rețea comercială cu
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste 10.000 de specii din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca ("Lucanus cervus", 75 mm), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis", 41 mm), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo", 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor →150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În entomofauna republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
nordul Spaniei și din arhipelagul britanic, până la sud de Varșovia, spre est, până în bazinul superior al Prutului și Nistrului, iar spre sud, până la limita munților Alpi, Dinarici și Rodopi. Pădurile sunt relativ sărace în specii, fiind dominate de fag și stejar, multe dintre ele fiind înlocuite, din timpuri istorice, cu plante de cultură. Zona pădurilor mixte se reprezintă sub forma unor fâșii, între 50 și 55 grade latitudine, care se îngustează pe măsură ce înaintează spre extremitatea estică a continentului. Zona pădurilor de
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc. Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
inferioară, în al treilea cartier, în dreapta, pe fond albastru, se află o carte argintie deschisă. În partea inferioară, în al patrulea cartier, în stânga, pe fond auriu, se află doi lei afrontați de culoare neagră, cu limba roșie, care susțin un stejar dezrădăcinat, de culoare neagră. Lupa Capitolina este simbolul romanității, fiind donația statului italian în anul 1920. Semnifică istoria județului, Clujul având mai multe așezări romane: Napoca (Cluj), Potaissa (Turda) și castrele romane de la Turda, Gilău, Bologa, Gherla și Cășeiu. Cununa
Județul Cluj () [Corola-website/Science/296653_a_297982]
-
și reciful marin ale Atlanticului nord-estic. Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este acoperit de pășuni constante. Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții de sus, în timp ce pinul și laricele se găsesc în sol nisipos. Există multe specii
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
600 mm și 800 mm, valori mai mari înregistrându-se în munții Meseș și Plopiș, iar mai mici în Depresiunea Almaș - Agrij și pe valea Someșului. Floră bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sănișoara, leurda, slăbănogul) și multe
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
cerris), gârniță (Quercus fraineto), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), arbuști precum alunul (Corillus avelana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale. Vegetația etajului de stepă antropogenă cuprinde vegetații din vestul Câmpiei Transilvaniei din care merită amintite: bujorul românesc (Paeonia tenuifolia), Iris humilisul, Stepa stenophilia,etc. Vegetația intrazonală
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
și al universului. Pausanias a observat că " Zeus-regele cerului este comun tuturor oamenilor". În Theogonia lui Hesiod , Zeus atribuie diferite roluri zeilor. În Imnurile lui Homer el este menționat ca șef al zeilor. Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-europeană, are anumite trăsături iconografice din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiști greci: în picioare, cu pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
orașe l-au avut pe Zeus Chthonios ("pamant"), Zeus Katachthonios ("sub-pământ") și Zeus Plousios ("avere-aduce"). Aceste zeități erau reprezentate ca șerpi sau în formă umană în arta vizuală . Cultul lui Zeus la Dodona, în Epir s-a centrat pe un stejar sacru. Oracolul lui Ammon de la Oaza Siwa din Deșertul de Vest din Egipt nu se afla în limitele lumii grecești înainte ca Alexandru cel Mare să o consulte. Zeus Amon a fost venerat și în Sparta. Zeus a fost identificat
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
amintesc de prezența coloniilor grecești antice pe teritoriul nostru. Sala are o suprafață de 625 metri pătrați și este sala în care urmau să se țină ședințele Comitetului Politic Executiv al vechiului regim. Sala este complet lambrisată cu lemn de stejar, colorat în diferite nuanțe. Caracteristica acestei săli este modulul format din doi pilaștri din lemn de stejar, care se repetă la fiecare 6 m pe întregul perimetru al sălii, element întâlnit în arhitectura Renașterii italiene. Pe latura dinspre exterior sunt
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
și este sala în care urmau să se țină ședințele Comitetului Politic Executiv al vechiului regim. Sala este complet lambrisată cu lemn de stejar, colorat în diferite nuanțe. Caracteristica acestei săli este modulul format din doi pilaștri din lemn de stejar, care se repetă la fiecare 6 m pe întregul perimetru al sălii, element întâlnit în arhitectura Renașterii italiene. Pe latura dinspre exterior sunt 5 ferestre cu ancadramentele puternic marcate cu sculpturi în lemn. Un element în plus la această sală
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]