64,222 matches
-
funciară cu opera, explicabilă prin postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
postura de cititor entuziasmat pe care și-o asumă, manifestată lingvistic prin oralitate, mărci ale afectivității, umor, ironie ori autoironie. Capitolele cărții urmăresc traseul literar, aventura operei lui Țepeneag, încorporând un material „anex” foarte divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
Cernăuți, dar numirea nu i-a fost ratificată, sub pretextul colaboraționismului cu ocupantul străin. Rămâne în continuare avocat în București, citește cu o vie curiozitate literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le cu exactitate. B. devine campionul unei teorii morale pe care o dorește eliberată de prejudecăți - nudismul. Ține conferințe (care provoacă scandaluri publice), tipărește broșuri de popularizare, înființează colecția „Demogorgon”, în
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
avocat în București, citește cu o vie curiozitate literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le cu exactitate. B. devine campionul unei teorii morale pe care o dorește eliberată de prejudecăți - nudismul. Ține conferințe (care provoacă scandaluri publice), tipărește broșuri de popularizare, înființează colecția „Demogorgon”, în care include lucrări menite „să sperie poporul”. În lucrarea Originele democrației române (1922), în care se ocupă
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
gustul popular, stimulând publicarea studiilor de etnografie. În dorința de a afla calea cea mai potrivită pentru propășirea literaturii, pentru a preîntâmpina manifestările păgubitoare, își inițiază cititorii, stabilește un dialog cu ei. Ca și Heliade, face incursiuni în estetică, în teoria și în critica literară, comentează scrieri originale, discută despre traduceri și rolul lor în modelarea unei literaturi începătoare; urmărește, bunăoară, evoluția și caracteristicile stilului în artă, analizează umorul și satira, face considerații de poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
protagoniștii poveștilor, diversele probe de curaj la care aceștia sunt supuși, metamorfozele prin care trec etc. Adevărate capitole monografice sunt rezervate categoriilor prozei populare și unor probleme teoretice, ca de exemplu: cercetarea și clasificarea poveștilor, legile epicii populare, experimentul folcloric, teoriile asupra basmului. Studiul impune prin excelenta sintetizare a unui material impresionant, prin bogăția faptelor observate direct, în sfârșit, prin limpezimea, concizia și accesibilitatea expunerii. Poetică folclorică (1979) propune o despărțire de poeticile clasice care s-au ocupat de folclor și
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Coman, De la poetică la antropologie, LCF, 1979, 23; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Poetică folclorică”, AAF, 1981, 309-311; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Folclorul românesc”, AAF, 1983, 350-353; Ion Cuceu, Ovidiu Bârlea, „Eseu despre dansul popular românesc”, AAF, 1983, 384-386; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1989, 3; Iordan Datcu, Ovidiu Bârlea și demnitatea scrisului, JL, 1990, 5; Iordan Datcu, Bibliografia lucrărilor științifice ale lui Ovidiu Bârlea, REF, 1990, 5-6; Ion Cuceu, Ovidiu Bârlea (1917-1990), AAF, 1991-1993, 429-432; Dicț. scriit
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
război și după anii de detenție, a funcționat ca redactor tehnic la Editura pentru Literatură. I-au rămas în manuscris câteva studii și eseuri de artă și primul din cele patru volume ale unui proiectat Tratat de estetică și de teoria artei plastice. A semnat cronici, comentarii, eseuri, studii de artă și de literatură, dar și articole pe teme economice, sociale și politice în numeroase reviste dintre anii ’30 și ’40, precum „Hyperion”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Națiunea română”, „Gând
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
un eveniment, ca o lucrare unică în literatura de specialitate de la noi și „în literatura celorlalte popoare europene” (Ovidiu Bârlea). Cele trei categorii - spațiu, timp, cauzalitate - nu apar, argumentează B., în mecanismul de gândire al țăranului român, agregate într-o teorie sau o concepție generală. Timpul este perceput atât ca fenomen pozitiv, cât și ca fenomen calitativ. Satul arhaic românesc nu avea despre timp o concepție abstractă, omogenă și cantitativă; timpul era perceput concret, cu înfățișări variate: „timpul e așa ca
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
de Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, Radu Brateș, Virgil Fulicea, Virgil Stanciu. Cele mai bogate colaborări îi aparțin lui Pavel Dan, fost profesor de greacă și latină la Blaj, și lui Radu Brateș, prieten apropiat al lui Pavel Dan. În domeniul teoriei, istoriei și criticii literare se publică opinii, controverse și dispute relative la fenomenul literar contemporan. Se discută, astfel, modernismul arghezian, cu un răspuns tăios dat lui N. Iorga, adversar recunoscut al noilor tendințe în poezia românească. Partea de cultură se
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
sunt arta și finalitatea ei (care este plăcerea de ordin spiritual) sau înrâurirea morală a artei își fac loc într-o suită de articole scrise vioi, fără pedanterie, apărute în „Tribuna poporului” (1897). Unele idei vor fi reluate în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă (1899), bazat pe o informație cuprinzătoare, culeasă din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed. von Hartmann, G. Th. Fechner ș.a.). Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
ține de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni ca Fechner, J. Volkelt ș.a. -, potrivit căruia un adevăr estetic trebuie verificat întotdeauna prin legile psihologiei. Metoda, în argumentația lui B., este aceea inductivă, cu exemplificări din literatura universală și din cea română. Teoria dramei... a trezit ecouri favorabile, dar a provocat și serioase critici, de pildă, în revista „Convorbiri literare”, din partea lui Ghiță Pop. În replică, B., în articolul Din estetica tragicului (1900), retipărit în broșură, reia, cu noi precizări, discuția asupra subiectelor
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
intrate în litigiu (vina tragică, eroul tragic, fatalismul în tragediile vechilor greci ș.a.). În estetica românească, el rămâne ca autor al celei dintâi cărți care se ocupă, într-un mod sistematic, de unele probleme de estetică a literaturii dramatice. SCRIERI: Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă, Brașov, 1899; ed. îngr. și introd. Serafim Duicu, Craiova, 1995; Din estetica tragicului, Sibiu, 1900; Excursiunea școlară în Italia, Brașov, 1907; Societatea pentru fond de teatru român și domnul Zaharia Bârsan
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
Serafim Duicu, Craiova, 1995; Din estetica tragicului, Sibiu, 1900; Excursiunea școlară în Italia, Brașov, 1907; Societatea pentru fond de teatru român și domnul Zaharia Bârsan, Brașov, 1907; Directorul Virgil Onițiu. Sufletul și activitatea lui, Brașov, 1916. Repere bibliografice: Ghiță Pop, „Teoria dramei” de Iosif Blaga, CL, 1899, 10-11; Cărturari brașoveni, 41-42; Mîndra, Clasicism, 98-99; Dicț. lit. 1900, 104-105; Dicț. scriit. rom., I, 285-287; Păcurariu, Dicț teolog., 49-50. F.F.
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
semnate de Ion Mara, ieromonahul Iulian, Badea Cireșanu, P. Bolcaș, Lucia V. Babescu. Cu totul sporadică este dramaturgia, prezentă prin piesa Casa fără Dumnezeu. Trei tablouri dramatice din viața concubinilor de Caius Turicu. Deși nesistematice, preocupările de critică, istorie și teorie literară familiarizează cititorul cu fenomenul literar și cultural, îndeosebi prin rubrica „Cronica bibliografică”, devenită mai târziu „Cărți și reviste”. Recenzentul cel mai stăruitor și mai avizat este Sever Secula. Mai semnează asemenea comentarii Gh. Moțiu și Constantin Rudneanu. Aici Gh.
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
activității sale didactice este lector și conferențiar, șef de catedră la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice (1955-1960), decan al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din București (1962-1963) și prorector al instituției, conferențiar la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Universității din București. Între anii 1950 și 1963, a fost cercetător și șef de secție la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei Române. A înființat și a redactat, împreună cu profesorul Aurel E. Peteanu, „Primăvara Banatului”, revistă a
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
a Institutului Pedagogic din București (1962-1963) și prorector al instituției, conferențiar la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Universității din București. Între anii 1950 și 1963, a fost cercetător și șef de secție la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei Române. A înființat și a redactat, împreună cu profesorul Aurel E. Peteanu, „Primăvara Banatului”, revistă a elevilor Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Secretar de redacție la „Limbă și literatură” (1954-1963) și redactor-șef la revista „Limbă și literatură pentru
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
istorie literară și folclor”. B. se va îndrepta spre istoria literară, mai întâi regională, cu lucrările Doi scriitori bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanu (1943), Vasile Alecsandri și bănățenii (1946). Cea mai amplă și unitară lucrare a sa, Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri (1977), a cărei elaborare i-a fost propusă de G. Călinescu, este structurată pe ideea că „filonul folcloric străbate evoluția întregii noastre literaturi”, idee ilustrată prin cercetarea monografică a problemei la șase
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
bănățeni: Victor Vlad Delamarina și Ioan Popovici Bănățeanul, Craiova, 1943; Vasile Alecsandri și bănățenii, Craiova, 1946; Literatura română contemporană (în colaborare cu Savin Bratu și Const. Ciopraga), București, 1961; Introducere în studiul literaturii (în colaborare cu Constantin Boroianu), București, 1965; Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri, București, 1977. Repere bibliografice: Al. Dima, Un capitol de istorie a folcloristicii, CRC, 1977, 2; Dicț. scriit. rom., I, 283-284; Datcu, Dicț. etnolog., I, 76-77; Victor Stoleru, Ipostaze de istorie literară, București
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
toată istorisirea a fost o născocire: „M-am suit pe o prăjină/ Și v-am spus chiar o minciună...” ori: „Iar eu mă suii pe-o șa/ Și o spusei așa,/ Șaua a fost cam ruginoasă/Și povestea mincinoasă”. În conformitate cu teoria sa în legătură cu originea b. în vis, B. P. Hasdeu consideră că formulele finale au menirea de a face „tranzițiunea” din lumea poveștii în lumea reală și că aceasta se realizează „printr-o glumă, printr-o păcăleală, printr-un scepticism aparent
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
consemnării în scris a unor teme și structuri narative de b. încă din Antichitate și în a le depista sursele. Tentația aflării originilor a orientat cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
depista sursele. Tentația aflării originilor a orientat cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
cercetarea, în acord cu direcțiile științifice dominante în epocă, către miturile arhaice clasice sau indo-europene (teoria mitologică) sau către textele scrise ale vechilor indieni, de unde, pe diferite căi, ar fi ajuns în Europa (teoria indianistă sau migraționistă). O dezvoltare a teoriei mitologice se găsește în așa-numita teorie naturistă, după care, în procesul despărțirii limbilor din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]