11,591 matches
-
naștere. Curând, au devenit iubiți, deși ea era încă măritată cu primul ei soț. La sfârșitul războiului, Lilian a divorțat amiabil de Craig. Fratele mai mare al lui Bertil, Prințul Gustaf Adolf, ar fi fost moștenitorul tronului după urcarea pe tron a tatălui lor, regele Gustaf al VI-lea Adolf, în 1950. Însă Gustaf Adolf decedase în 1947 într-un accident aviatic, lăsându-l moștenitor pe fiul său în vârstă de numai câteva luni, Prințul Carl Gustaf. În aceste condiții, în
Prințesa Lilian, Ducesă de Halland () [Corola-website/Science/323702_a_325031]
-
nu era de viță nobilă, ci au trăit împreună discret timp de peste 30 de ani. Bertil nu a ajuns însă regent, deoarece tatăl său, regele, a trăit până în 1973, când Prințul Carl Gustaf era deja major. Curând după urcarea pe tron a lui Carl Gustaf, noul rege s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath, care nu era nici ea de viță nobilă. După aceea, regele a aprobat căsătoria dintre Bertil și Lilian. Cei doi s-au căsătorit la 7 decembrie 1976 la
Prințesa Lilian, Ducesă de Halland () [Corola-website/Science/323702_a_325031]
-
mai/9 iunie 1887 că locuitorii din Ciumârna primesc biserica și se obligă să cumpere și catapeteasma. Aflându-se de apropiata vizitare a Bucovinei de către principele de coroană Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și moștenitor al tronului, s-a procedat la urgentarea lucrărilor în scopul de a se face sfințirea temeliei bisericii noi în prezența înaltului oaspete. Astfel, la 3/15 iunie 1887, parohul Tit Onciul de la Parohia "Adormirea Maicii Domnului" a predat cheia bisericii filiale cu
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
ca delegat al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici), în prezența a șase preoți. Ziua de sfințire a fost anumit aleasă deoarece atunci trebuia să treacă prin localitate principele de coroană Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și moștenitor al tronului. Acesta a sosit la Câmpulung la orele 10-11 în sunetele clopotelor și în aclamațiile de "Să trăiască", fiind primit la arcul triumfal cu pâine și sare de către primarul orașului, Beligan. La momentul sosirii, fusese sfințită deja piatra de temelie și
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
garanta Sancțiunea Pragmatică a Habsburgilor [care a permis Mariei Tereza la dreptul teritoriilor tatălui ei ca fiica cea mare], care a fost declarată pentru prima dată în 1713. Pe baza termenilor tratatului, Imperiul austriac a renunțat la toate pretențiile la tronul Spaniei. De asemenea s-a agreat că Spania ar putea invada Gibraltarul cu ajutorul austriecilor. În ciuda acestui fapt, Războiul anglo-spaniol a stopat ambițiile Elisabetei de Parma și cu semnarea Tratatului de la Sevilla (9 noiembrie 1729) planurile de căsătorie austro-spaniole au fost
Maria Anna de Austria (1718-1744) () [Corola-website/Science/323733_a_325062]
-
naștere membră a linie maghiare a Casei de Habsburg-Lorena, Arhiducesă de Austria, Prințesă de Boemia, Ungaria și Toscana. Prin căsătoria cu Philippe, Duce de Orléans, Maria Dorothea a fost membră a Casei de Orléans. Philippe a fost pretendent orléanist la tronul Franței din 1894 până în 1926 și cunoscut de monarhiștii orleaniști drept "Filip al VIII-lea al Franței". Maria Dorothea a fost al doilea copil și a doua fiică a Arhiducelui Joseph Karl de Austria și a Prințesei Clotilde de Saxa-Coburg
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
a asigura descendenți. Cu toate acestea, nici un suveran - inclusiv unchiul belgian - n-a fost dispus să-și dea una din fiice pretendentului orléanist. Prințesa octogenară Clémentine, capul politic al familiei (ea a reușit să-l pună pe fiul ei pe tronul Bulgariei) și pețitoare neobosită, a propus o candidată: propria sa nepoată, arhiducesa Maria Dorothea, verișoara ducelui. Membră a unei ramuri mai mici a Casei Imperiale, o astfel de căsătorie nu putea submina relațiile austro-franceze în special că Austro-Ungaria era deja
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
1260-1327). Mama ei a fost fiica cea mică a regelui Ludovic al IX-lea al Franței și a reginei Margareta de Provence. În 1305, Margareta s-a căsătorit cu Ludovic I, rege al Navarei, care în 1314 a accedat la tronul Franței sub numele de Ludovic al X-lea al Franței. Ei au avut o fiică, Ioana (1312 - 1349). La începutul anului 1314, Margareta ar fi fost prinsă într-un act de adulter în Afacerea din Tour de Nesle. Cumnata ei
Margareta de Burgundia () [Corola-website/Science/323751_a_325080]
-
o vreme, între Valerie și sora și fratele ei Prințul Rudolf însă în cele din urmă Rudolf s-a împăcat cu căsătoria când Valerie și Franz s-au logodit de Crăciun în 1888. Valerie a renunțat la drepturile ei asupra tronului austriac iar nunta a avut loc la 16 iulie 1890 la Hermesvilla. Ceremonia religioasă a avut loc la 31 iulie și a fost condusă de episcopul de Linz, Franz Maria Doppelbauer. Apoi, Valeir și Franz au plecat în luna de
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
tatăl său în timp ce Valerie era încă în viață. Valerie a confruntat aceste lovituri cu stoicism, confesându-se numai în jurnal. După sfârșitul Primului Război Mondial, Valerie a recunoscut oficial sfârșitul monarhiei habsburgice și a semnat documentele de renunțare la toate drepturile la tron pentru ea și pentru urmașii ei. Renunțarea i-a permis să-și păstreze casa și bunurile. Valerie a murit la Schloss Wallsee la 6 septembrie 1924 de limfom. Cu puțin timp înainte de moartea ei, sora ei Gisela a scris într-
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
o cultură matriarhală și tribală. Matriarha este aleasă de conducătoarele principalelor triburi eneshane și își alege un consort dintr-un trib a cărui alianță și-o dorește. Dacă reușește să zămislească o moștenitoare cu acesta, ea îi va urma la tron. În caz contrar, vor urma lupte pentru putere care se vor concretiza în alegerea unei alte matriarhe. Reptile mici de deșert, capabile să lanseze atacuri biologice de la mare distanță. Specie zburătoare, pe care oamenii îi doboară lovindu-le aripile cu
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
antrenamentele și participă la misiunile de luptă menite să distrugă alianța extraterestră. Rraey sunt înfrânți în câteva bătălii, în timp ce eneshanii sunt șantajați și forțați să rupă alianța și să declare război rraeylor în urma unui blitzkrieg în care este răpită moștenitoarea tronului. Pierderea femeii iubite în timpul acelei misiuni și vizitarea locului în care Boutin și-a pierdut fiica, pe Zoë, trezesc în Dirac conștiința latentă a lui Boutin. Astfel, el își dă seama unde se ascunde trădătorul - pe o planetă aflată chiar
Brigăzile-Fantomă () [Corola-website/Science/323750_a_325079]
-
împăratului Carol I. Arhiducele Felix a fost fratele mai mic al Prințului Moștenitor Otto al Austriei și membru al Casei de Habsburg-Lorena. Arhiducele Felix s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena ca al treilea fiu al pe atunci moștenitorului tronului Austro-Ungariei, Arhiducele Carol și al Zitei de Bourbon-Parma. A fost botezat la Schönbrunn la 8 iunie 1916 în prezența unchiului său, împăratul Franz Joseph. Nașul său a fost un alt unchi, regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei, fratele
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
separate Austria și Ungaria au fost declarate republici iar familia imperială a plecat în exil. Exilată inițial în Elveția, în 1921 familia imperială a plecat pe insula Madeira, după ce tatăl arhiducelui Felix a eșuat în încercarea de a-și revendica tronul în Regatul Ungariei de la regentul Miklós Horthy. La data de 1 aprilie 1922, tatăl său, împăratul Carol, a murit în Madeira. În toamna anului 1937, Arhiducelui Felix i s-a permis întoarcerea în Austria unde a urmat Academia Militară Tereziană
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
Cum "Anschluss" se apropia, Arhiducele Felix, sora sa Arhiducesa Adelheid și fratele său Arhiducele Eugen au părăsit Austria și au trecut granița în Cehoslovacia. Felix, spre deosebire de fratele său mai mare Otto, întotdeauna a refuzat să renunțe la drepturile sale asupra tronului austriac. Ca rezultat, i s-a interzis să intre în Austria cu excepția a trei zile în 1989 pentru a participa la funeraliile mamei sale. La 10 martie 1996, după ce Austria a intrat în Uniunea Europeană și punctele de frontieră dintre Austria
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
țară, se va confrunta cu urmărirea penală. În cele din urmă, s-a făcut un acord între Arhiducele Felix, fratele lui Karl Ludwig și guvernul austriac, arhiducii declarând supunere față de republică fără să facă nici o referire la drepturile lor la tron sau la apartenența lor la familia imperială. În iunie 1998, împreună cu fratele său Karl Ludwig, Felix a încercat să recupereze proprietățile strămoașei lor Maria Tereza a Austriei și a soțului ei Francisc I, Împărat Roman, proprietăți care au fost luate
Arhiducele Felix de Austria () [Corola-website/Science/323829_a_325158]
-
cu diferite prințese europene, inclusiv Prințesa Viktoria Luise a Prusiei singura fiică a împăratului german Wilhelm al II-lea și a soției sale, Augusta Victoria de Schleswig-Holstein. După decesul tatălui său la 11 iunie 1914, el i-a succedat la tron cu câteva luni înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. S-a spus că Adolphus Frederic s-a căsătorit morganatic și la încercările de a-l forța să divorțeze și să facă o căsătorie egală din punct de vedere al rangului, au eșuat. Din
Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/323843_a_325172]
-
Saxa-Altenburg. În familie i se spunea "Elly". La 17 aprilie 1877, la Dessau, Elisabeth s-a căsătorit cu Adolf Friedrich devenind Mare Ducesă Ereditară de Mecklenburg-Strelitz. În urma decesului socrului ei la 30 mai 1904 și a ascensiunii soțului ei la tron, ea a devenit Mare Ducesă de Mecklenburg-Strelitz. Elisabeth și Adolf Friedrich au avut patru copii:
Prințesa Elisabeth de Anhalt () [Corola-website/Science/323841_a_325170]
-
al Spaniei. Nașterea ei a fost așteptată cu nerăbdare deoarece mama ei născuse anterior doi copii care au murit la scurtă vreme. În epoca tumultuoasa a revoltelor carliste și a războiului civil, Isabella a fost imediat recunoscută că moștenitoare la tronul mamei sale și i s-a acordat titlul tradițional de prințesa de Asturia. Isabella a fost botezata de arhiepiscopul de Toledo cu numele María Isabel Francisca de Asís Cristina Francisca de Paula Fernanda Luisa Josefa Trinidad Joaquina Ana Melchora Gaspara
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
soț; ea și-a găsit repede consolarea în brațele altor bărbați. Istoricii și biografii au atribuit paternitatea infantei Isabella lui Juan de Arana, un aristocrat spaniol tânăr și frumos, favoritul reginei Isabella de atunci. După ce fratele ei a accedat la tronul Spaniei la 29 decembrie 1874, deoarece nu avea încă moștenitori, Isabella în vârstă de 23 de ani a devenit încă o dată moștenitoare a tronului și deținătoare a titlului de Prințesa de Asturia. Și-a pierdut titlul în 1880 după nașterea
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
aristocrat spaniol tânăr și frumos, favoritul reginei Isabella de atunci. După ce fratele ei a accedat la tronul Spaniei la 29 decembrie 1874, deoarece nu avea încă moștenitori, Isabella în vârstă de 23 de ani a devenit încă o dată moștenitoare a tronului și deținătoare a titlului de Prințesa de Asturia. Și-a pierdut titlul în 1880 după nașterea primului copil al lui Alfonso, Mercedes, Prințesa de Asturia. Ca moștenitoare prezumptivă a coroanei Spaniei și numai cu un frate cu o sănătate delicată
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
de Prințesa de Asturia. Și-a pierdut titlul în 1880 după nașterea primului copil al lui Alfonso, Mercedes, Prințesa de Asturia. Ca moștenitoare prezumptivă a coroanei Spaniei și numai cu un frate cu o sănătate delicată care o separă de tron, există un interes mare la mâna infantei. Primul ministru Antonio Cánovas del Castillo a vrut s-o căsătorească cu Prințul Amadeo de Savoia a cărui sora, Maria Pia, se căsătorise recent cu Luis I al Portugaliei. Regina nu a fost
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
plecat în luna de miere; în drumul lor de întoarcere spre Spania, în timp ce-l vizitau pe Napoleaon al III-lea și pe împărăteasa Eugénie la Fontainebleau, ei au primit vestea că revoluția a costat-o pe Isabela a II-a tronul. Găetan s-a grăbit să ajungă în Spania unde a luptat apărând monarhia în bătălia de la Alcolea; înfrângerea a marcat sfârșitul domniei reginei Isabella a II-a, care a trecut granița în Franța împreună cu familia regală. În exil, regina detronata
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
ani, Infanta Isabella, care se atașase profund de soțul ei, a jelit moartea lui tragică. S-a mutat la palatul Castille din Paris împreună cu mama ei. La 29 decembrie 1874, fratele infantei, Alfonso al XII-lea, a fost instalat pe tronul Spaniei. După scurtă vreme, Infanta Isabella a fost chemată de guvern în Spania că Prima Doamnă de la curte și că moștenitoare prezumptivă a coroanei spaniole. În această perioadă au existat diferite proiecte de căsătorie. Arhiducele Ludwig Salvator de Austria, care
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
foarte populară și respectată în Spania. Isabella a murit la 23 aprilie 1931, la vârsta de 79 de ani, în exil în Franța. A murit la cinci zile după ce nepotul ei, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a pierdut tronul spaniol și întreaga familie regală a plecat în exil. Cea mai mare parte a bijuteriilor sale i le-a lăsat lui Alfonso al XIII-lea iar faimoasa ei tiara "Mellerio Shell" este purtată frecvent de regina Sofía a Spaniei. În
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]