10,579 matches
-
părțile mai puțin protejate ale corpului, lovindu-le fără milă. Mama avea în picioare niște șoșoni uzați, care se umpluseră de zăpadă. O cuprinsese frigul. Pășea cu îndârjire și cu privirile îndreptate tot mai des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei de muncă, la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui tereștri durându-l fix în cot. O cuprinsese frigul. Cămașa de noapte se răcise pe ea și întregul corp era străbătut de zvâcnituri care evidențiau răcirea progresivă și periculoasă a propriei sale alcătuiri. Afară era urgia pământului. Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de zăpadă erau atât de puternice și dese, încât abia puteai respira. Nu se vedea nimic. Nu puteai ține ochii deschiși deoarece jetul de zăpadă izbea cu atâta furie, repeziciune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de precauție ne-a fost fatală. Din lizieră ne îndreptam perpendicular pe drum. Partea dreaptă scăpase de sub controlul nostru vizual și tocmai aici a fost greșeala comisă. Milițienii ne-au văzut cam de la vreo zece metri. Noi nu i-am zărit deloc. Impactul a fost ca un foc de armă: Stai! Am paralizat. În aceeași secundă l-am recunoscut. Ăsta era milițianul care ne preluase la coborârea din vagon în gara Dudești și ne-a adus cu Molotovul până pe miriștea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dracului. Păi asta-i o creangă uscată. Care lemne? Unde-s lemnele?? Știu eu? Scârbele dracului! Și de asta i-au arestat? Probabil... Cred că da. Măi, măi, măi...! În timpul acestui dialog privind pe geam din biroul său primarul a zărit grupul de copii escortați de cei doi milițieni. Intrigat și impresionat, a ținut să afle personal despre ce este vorba și a ieșit valvârtej din birou. Hei! Ia oprește puțin! Ce-i aici? Ce s-a întâmplat? Trăiți tovarășu' primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță amețită, pirpirie, leșinată, care anevoie se zărea pe fundul ceaunului. Când a răsturnat tuciul pe suportul de lemn căruia i se spune "fund", am rămas holbați cu ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea de sub nămeți. Fusese acoperită de zăpadă până deasupra hornului. Ușa și geamurile fuseseră blocate de valurile succesive de zăpadă de patru metri înălțime care depășiseră coama casei și ascunseseră inclusiv hornul în întregime. Cum să ieșim? Cum?? Eram sechestrați, blocați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii de scoici sau de perle, umplându-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe. Inima îi bătea cu putere având acut senzația că a comis o faptă rușinoasă, antisocială. În urma lui, la câteva secunde, proprietarii au ieșit afară din curte și zărindu-l pe tata îndepărtându-se sfielnic și extrem de rușinat, au strigat în spatele lui: Gledai, gledai tamo! Rumuni, Țigani!(Iată, iată acolo! Românii, țiganii!) Cerul întreg s-a prăbușit pe tata și din momentul acela s-a jurat în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Danilov... La un moment dat, s-a oprit în fața unui gard de scânduri lung de vreo nouă-zece metri, dar care se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să fi trecut vreo zece minute s-au auzit niște bufnituri în interiorul cămăruței. Spațiul se umpluse deja de un fum dens, de parc-ar fi fost o ceață puternică într-o dimineață de toamnă târzie. Aproape că nu se mai zărea nimic. S-a auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde ești tu, simplă bucurie, Ca mult iubind nimic să nu doresc?" (Serghei Esenin) Când tata oprea căruța goală între cele două rânduri de grămezi, reîncepea activitatea de încărcare până ce grămada lua sfârșit, iar pe arătura proaspătă nu se mai zărea nici un ciocălău. Căruța o lua pe șleaul spre casă, iar noi, cei patru frați, rupți de oboseală și leșinați de foame, ne târam în urma acestui mijloc de transport ca niște deținuți condamnați definitiv la o grea și lungă deportare. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
părul ca la arici pe spinarea lor, să boncăluiască, să ragă, să izbească năprasnic din copite, rupând căpestrele; iar reprezentantele sectorului avicol se zburătăceau în cârâieli asurzitoare, repezindu-se buluc sub protecția sigură și binefăcătoare a hambarului, de parcă ar fi zărit un stol de vulturi pleșuvi!... Puțin probabil, nu? O stare de excitație animalieră generală și paroxistică ce înceta brusc odată cu părăsirea perimetrului de acest reprezentant al vieții subterane. Revenind la sentimentele de antipatie colectivă manifestate față de persoana șintărului, precum și față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea binecuvântată a satului a fost spartă de sunetul strident, penetrant, răscolitor emis din interiorul unei trompete ruginite și răgușite. În același timp, am zărit pe partea opusă a străzii silueta inconfundabilă a cioclului zootehnist însoțit de cele două accesorii emblematice ale uniformei sale dizgrațioase: trompeta răgușită, epuizată și sarsanaua înfiorătoare asigurând transportul cadavrelor până la ultima destinație. Vecina de peste drum, auzind sunetul binecunoscut, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă. Apucând pisica de picioarele de dinapoi s-a așezat la umbra salcâmului așa cum fac țiganii cazangii atunci când repară vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ușa asta. Mi-am luat într-o bună zi un aer serios și preocupat și i-am întrebat cam cât costă mecanismul, cu tot cu montaj. Circa 6 000 de dolari canadieni. O mică precizare de final: până în acest moment, nu am zărit picior de handicapat și nici spiță de roată de scaun rulant prin zonă. 27 aprilie 2005 După ce am căutat cu disperare o pâine care să fie comestibilă, alta decât eterna pâine toast (un produs ce se lipește ca aracetul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
etapa ce a urmat specializării, acum depășită. E cea care lucreză pe subiect unic, legat de memoria picioarele negre. O cunosc bine. Are o cultură generală cvasi-nulă, un conformism al gândirii îngrozitor, scrie zeci de pagini în care nu se zărește nici măcar o singură idee originală textele ei duc cu gândul la manualele de "dezvoltare personală" destinate cadrelor obosite din multinaționale. Fără urmă de ranchiună, ci doar cu îngrijorare, mă întreb ce le va transmite ea studenților săi, cum îi va
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Se constată o resurecție a tangoului în rândurile tineretului. 10: Bernard Banides, 33 de ani, își împușcă tatăl, un francez la 74 de ani: „Tatăl meu îmi reproșa des că mă întorc prea târziu noaptea acasă...” Lângă Vera Cruz, pescarii zăresc în larg un monstru marin: carcasa unei balene de 35 de tone. 11: De câțiva ani buni stau pe tușă și mă uit fascinat cum dansează fetele și băieții noștri. N-am paralizat, nu-s bolnav, sunt doar maturizat - fenomen
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
emis prea puține observații în ce privește legătura dintre fronseuri și rechini, decolteuri și cicloane, pliuri și singurătate. Aș fi putut aduce o contribuție esențială, aveam pașaportul pentru San Diego, dar afurisita asta de indispoziție reumatică... „La 10 iulie, vasul englez «Piccardy» zărește un iacht fără cârmaci, plutind liniștit pe Atlantic - 1.200 kilometri în largul Azorelor. Iachtul se numește «Teignmouth Electron». «Piccardy» abordează yachtul și-l conduce în portul Santo Domingo. Nici o urmă de Crowhurst. Avioanele scrutează orizontul zadarnic. Echipamentul pentru plonjoane
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sabie cu vârful în sus, ca o cumpănă între trecut și prezent, ca o cumpănă între prezent și viitor, și cereți timpului s-aștepte. Aruncați-vă privirea înapoi spre ziua de început a acestui neam, și suntem convinși că veți zări rădăcinile de la care se trage și prin seva cărora durează și astăzi. Suntem convinși că-i veți zări pe marii, neînfricații bărbați ai acestui neam, cum vin prin secole să vi se așeze alături, fiindcă visurile lor toate s-au
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viitor, și cereți timpului s-aștepte. Aruncați-vă privirea înapoi spre ziua de început a acestui neam, și suntem convinși că veți zări rădăcinile de la care se trage și prin seva cărora durează și astăzi. Suntem convinși că-i veți zări pe marii, neînfricații bărbați ai acestui neam, cum vin prin secole să vi se așeze alături, fiindcă visurile lor toate s-au împlinit în ființa dumneavoastră și a partidului pe care-l conduceți. Și aruncați-vă apoi privirea spre înainte
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi tu că purta? Chiloți tetra!“ „Adică moartea pasiunii“, comentez neinspirat și previzibil. „Da’ de unde! Nu înțelegi nimic!“, a ripostat A.A. „Uite cum devine treaba: o tipă ca asta și-ar fi putut permite să poarte orice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și parfumată cu spray-uri de la shop, el târând vioara după el și o geantă cu partituri. Urca din același loc, zilnic, presupunea că stă la blocurile verzi, tot în cartier și, de multe ori, în îmbulzeala de dimineață, îl zărea luptându-se cu vioara să ajungă în autobuz. Într-o zi, el n-a mai putut să urce, iar ea, fără să se controleze, i-a aruncat gestul acela al lui Agnes, fluturând degetele lin în aer, ca o zbatere
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână, agățat de scaun, cu mintea rătăcită și el pe undeva. Doar o clipă mai zări lumina gălbuie strecurându-se printre frunzele copacilor bătrâni și gândul i se iți imediat la asfințitul acela care-ți făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și ceva de ani pe atunci, ochi mari, deschiși la culoare, părul coafat cu atenție (într-o altă culoare decât bănuiesc că avusese în tinerețe), purta fuste lungi, eventual vaporoase, făcute la comandă, uneori bluze perfect transparente, pe sub care se zărea sutienul asortat. Nici nu știusem până atunci că există sutiene mov. Avea un bărbat cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de cancelarie, mamele elevilor și jumătate din restul populației feminine a orașului Focșani. Una peste
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unei vizite de lucru la oficiul de calcul unde era angajată. Acesta a dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]