99,728 matches
-
confruntări de către americani. Cu excepția lui Kennan, responsabilii politicii externe americane par, În această prezentare, de o candoare surprinzătoare. Poate chiar erau - și nu numai cei ca Walter Lippmann sau senatorul Estes Kefauver, care refuzau pur și simplu să accepte ceea ce auzeau despre acțiunile sovieticilor În Europa de Est și În alte părți. Cel puțin până la jumătatea anului 1946, mulți lideri americani au vorbit și acționat ca și cum credeau sincer În continuarea parteneriatului cu Stalin. Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre liderii comuniștilor români (și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Imperiului Sovietic maschează uneori acest obiectiv - ce să Înțelegi dintr-un limbaj care Încerca să mobilizeze opinia publică Într-o metropolă ca Budapesta reiterând greșelile celor care s-au opus „luptei Împotriva culacilor”? Însă publicul nu trebuia să creadă ce auzea - el era doar dresat să repete. Unul dintre obiectivele proceselor publice era să furnizeze țapi ispășitori. Dacă măsurile economice ale comuniștilor nu dădeau roadele trâmbițate, dacă politica externă sovietică se Împotmolise sau era la strâmtoare, cineva trebuia să fie de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cedeze controlul armamentului nuclear unei entități europene de apărare; francezii, În special, se temeau că americanii ar putea permite accesul nemților la declanșatorul nuclear. Americanii au concluzionat fără entuziasm că prezența lor În Europa era indispensabilă: exact ce voiau să audă aliații lor europeni 8. Al doilea considerent care Îi lega pe americani de Europa era problema Berlinului. În urma blocadei din 1948-1949, capitala Germaniei a rămas un fel de oraș deschis: Berlinul de Est și cel de Vest erau legate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
februarie 1943, după debarcarea Aliaților În Africa de Nord, au avut mare grijă să evidențieze atașamentul lor față de idealurile de la 1789, precum și afecțiunea lor pentru „cultura Franței și a Vestului, pe care o primiseră și o prețuiau”. Apelurile lor n-au fost auzite. Guvernul Franței eliberate n-a arătat mare interes pentru starea de spirit a arabilor, iar când, În mai 1945, această indiferență a dus la o revoltă În regiunea Kabilia, la est de Alger, insurgenții au fost zdrobiți fără ezitare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum explica autorul ceh Jaroslav Seifert la Congresul Scriitorilor ținut la Praga În aprilie 1956: „Auzim tot mai des spunându-se la acest congres că e necesar ca scriitorii să spună adevărul. Asta Înseamnă că, În anii din urmă, ei nu au scris adevărul... Acest capitol este de-acum Încheiat. Duhul rău a fost alungat”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare. Până În anii ’60, sursa principală de informare, opinie și distracție pentru europeni a fost radioul. De la radio oamenii aflau știrile, iar dacă a existat o cultură națională comună, ea era modelată În mai mare măsură de ceea ce oamenii auzeau decât de ce vedeau sau citeau. În fiecare țară europeană, În această perioadă, radioul era reglementat de stat (În Franța, rețeaua națională de difuzare se Închidea la miezul nopții). Posturile de radio, emițătorii și lungimile de undă erau autorizate și de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și dogmă muncitorească era ilustrată În publicația (și mișcarea) Lotta Continua, nume care rezuma proiectul. Lotta Continua a apărut pentru prima oară În toamna anului 1969, când violența izbucnise deja. Printre sloganurile manifestanților din Torino În iunie 1968 se puteau auzi „Nu păcii sociale În fabrici!” și „Numai violența răzbește unde domnește violența!”. În lunile următoare, demonstrațiile din fabrici și universități au ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vizați de aceste cuvinte, indiferent de naționalitate, vor ști să tragă concluziile. Nu vrem o a Cincea Coloană la noi În țară”. Referința la evrei ca la a Cincea Coloană a Poloniei a fost transmisă la radio și televiziune și auzită de milioane de polonezi. Mesajul era clar. Nu era limpede dacă Gomu³ka Își exprima propriile păreri, căuta țapi ispășitori pentru eșecul măsurilor din ultimul deceniu sau doar anticipa tentativa lui Moczar de a-l detrona și decisese să le-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar deveni exprimarea În Cehia, nu se punea problema ca țara să-și Încalce obligațiile frățești, loialitatea armatei era acum pusă sub semnul Întrebării, iar În presa necenzurată apăreau scrierile disidenților sovietici. Studenții ruși În vizită la Praga citeau și auzeau oameni și opinii interzise de mult acasă. Praga devenea o fereastră către Occident. În iulie 1968, Moscova a ajuns la concluzia că evenimentele din Praga scăpaseră de sub controlul partidului - și poate că așa era. Într-o Întâlnire a șefilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmelor, Lenin și urmașii lui sunt cei care au inventat diferite „națiuni” și le-au atribuit regiuni și republici corespunzătoare. Reflectând practicile imperiale din alte părți, Moscova favorizase - În locuri unde cu 50 de ani În urmă nici nu se auzise de națiuni și naționalități - apariția unor instituții și intelighenții grupate În jurul unei „capitale” sau al unui centru urban național. În Caucaz sau În republicile din Asia Centrală, prim-secretarii Partidului Comunist erau de obicei selecționați din grupul etnic majoritar. Firește că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernele comuniste care nu permitea ca țările lor să fie folosite drept rute de evadare din statele vecine și prietene. Însă autoritățile de la Budapesta au susținut că-și respectaseră obligațiile asumate prin semnarea Acordului Final de la Helsinki. Oamenii i-au auzit și i-au Înțeles. În următoarele trei săptămâni, autoritățile din RDG s-au confruntat cu un dezastru de imagine declanșat de zecile de mii de cetățeni care Încercau să fugă din țară folosind noua cale de ieșire. În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă, ca rezultat direct al crizei din Orientul Mijlociu. Posturile de televiziune arabe, care puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei, tinerii din suburbiile unor orașe ca Paris, Lyon sau Strasbourg s-au răzbunat pe vecinii cu pricina: au desenat grafitti pe clădirile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Budapesta În urma invaziei sovietice și primise cetățenia spaniolă. Până atunci, ca orice alt fotbalist ungur, el fusese practic necunoscut În afara țării sale: când Puskás și-a condus echipa pe Wembley În noiembrie 1953, un jucător din echipa engleză a fost auzit spunând: „Ia uite la grăsuțu’ ala. Îi distrugem p-ăștia!”. (Ungaria a câștigat cu 6-3, iar Anglia a suferit prima Înfrângere pe teren propriu din istorie.) O generație mai târziu, Juventus, Leeds, Real Madrid și mai toate marile cluburi europene
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecutul lor tăinuit a fost declanșat de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste tot, și În Olanda cei născuți după război erau intrigați de istoria recentă și destul de sceptici față de povestea pe care o auziseră - sau mai degrabă nu o auziseră - de la „generația tăcută” a părinților lor. Schimbările sociale din anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În unele părți din Olanda, Îndeosebi În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de procesele din Israel și Germania la Începutul anilor ’60. și, ca peste tot, și În Olanda cei născuți după război erau intrigați de istoria recentă și destul de sceptici față de povestea pe care o auziseră - sau mai degrabă nu o auziseră - de la „generația tăcută” a părinților lor. Schimbările sociale din anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În unele părți din Olanda, Îndeosebi În Amsterdam, a perturbat profund o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exista pericolul unui recul. Până și politicienii germani răbufneau ocazional cu privire la povara vinovăției naționale: În 1969, liderul creștin-social bavarez Franz-Josef Strauss exprima deja În public ideea că „un popor cu succese economice atât de remarcabile are dreptul să nu mai audă mereu de Auschwitz”. Dar firește că politicienii au motivele lor13. Un indiciu mult mai revelator al unei apropiate mutații culturale era nevoia, larg răspândită la Începutul secolului XXI, de a repune pe tapet chestiunea suferinței germanilor, după ce ani de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a le transmite. 17 Dintotdeauna, a fost atribuită zeilor muritori puterea, nu numai de a învia, ci și aceea de a asigura nemurirea celor care practicau cultul lor. "Eu sunt regenerarea și viața" au fost cuvintele care au fost auzite în timpul ritualului zeului egiptean salvator, ca și la funeraliile tuturor oamenilor murind în acest cult. Cuvintele magice care se pronunțau la celebrarea cultului lui Osiris au contribuit probabil la succesul religios al creștinismului. Flautul fermecat, operă scrisă de Mozart în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
regres al culturii viței de vie, în departamentele meridionale se înregistrează o dezvoltare a acesteia. Replantările ce au urmat invaziei filoxerei din 1855 au creat deja, la începutul secolului al XX-lea, o suprafață viticolă superioară celei din 1850 în Aude, Gard, Hérault și Pirineii Orientali. Cele patru departamente din regiunea Languedoc-Roussillon, care în 1875 nu reprezentau decât 18 % din producția totală, în 1899 vor atinge un procent de 50 % (adică 21 346 000 hl pe 348 560 ha) reprezentând doar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dar și Champagne Vin alb și roșu să-nhățăm Destul cu berea de Bavière Din Dunkerque până-n Dijon, Cupele rubin tot cer." Chiar Paul Déroulède a preamărit în 1894 "vița de vie" patriotică: Trăiască strugurele mic sau mare Să n-aud de hameiu-n floare Te cherchelește dar nu te desfată! Primul război mondial a izbucnit în 1914, aducând victoria francezilor în 1918. În cinstea acestui eveniment a fost compus cântecul Madelon și Izbânda 82, pe muzica lui Borel-Clerc, textul aparținându-i
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Spre deosebire de alte produse vinicole, "vinul fără alcool" se confruntă cu o problemă juridică de definire sau, mai simplu, cu problema denumirii comerciale. Printr-o decizie din 24 iunie 1992, care continuă anchetele întreprinse împotriva unei cooperative vinicole din vestul departamentului Aude de către Departamentul General Francez al Concurenței, Consumului și Combaterea Fraudei, Curtea de Apel din Montpellier a confirmat în special faptul că băutura prezentată publicului ca fiind complet dezalcoolizată (sub eticheta "vin de 0o fără alcool") nu putea corespunde definiției pe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comunist, distrugător de suflete, lucrează și mintea românului s-a anchilozat, nu mai reacționează. Crucea este forța morală care aduce biruița în lupta cu răul. Azi, România este condusă de grupuri de presiune, strada, și de culoarele parlamentului. Nu am auzit în parlament nici o expunere amplă și convingătoare a propriului program în favoarea poporului, ci numai atacuri și minciuni în fața evidenței. Nici o combativitate pozitivă și în cadrul legii, condiție vitală în calitate de trimis al votantului. Furtul și războiul împotriva legii amenință redresarea materială și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
familiile... Cine-i?... Cărei familii i se redă trupul fiului?... Haina este desfăcută. E o haină scurtă, din postav țărănesc. Dedesubt e haină vărgată, de închisoare. Urmează apoi, un pulover vărgat, maron. Cine-i recunoaște? E Ionel... Ionel Caratănase, se aude glasul mamei... E desfăcută și cămașa... Dungată... Urmează un flanel de piele... Totuși, nu-i sigur că este Caratănase... Se caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]