99,728 matches
-
pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de mare sufletul față de trup, pe atât de prețios este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
transferat aici, la Iași? Peste puțin timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
cei vii, pentru noi, chiar poate de adio. Și așa s a și întâmplat. După numărul de dimineață am fost despărțiți pentru totdeauna, căci pe traseul lungilor ani de temniță nu ne-am mai văzut și nici nu am mai auzit nimic despre Sfântul Părinte Nil Dorobanțu. Înainte de mutarea sa din cameră, împreună am îngenuncheat și, cu glas domol, Părintele a rostit: „Pomenește, Doamne, pe toți adormiții robii tăi, pe răposații părinți duhovnicești, pe părinții noștri trupești care ne-au făcut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul!”. Eram pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind un „hârb” din adevăratul om, un strigoi, oaie și turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
6. La curțile dorului/ À la cour du mystère (1938) 213 3. 3. 7. Nebănuitele trepte/Leș marches insoupçonnées (1943) 213 3. 3. 8. Leș recueils posthumes : Corăbii de cenușă (Navires à cendres), Cântecul focului (La chanson du feu), Ce aude unicornul (Ce qu'entend l'unicorne), Mirabila sămânâță (La merveilleuse semence) 213 4. Lucian Blaga le philosophe 214 4. 1. Style et matrice stylistique dans la philosophie de Blaga 215 4. 1. 1. Aperçu sur le système philosophique de Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'école, disparaît ainsi, en tânt que modèle littéraire, pendant leș deux dernières décennies du XXe siècle.838 Leș recueils Vârstă de fier (L'âge de fer), Cântecul focului (La chanson du feu), Corăbii de cenușă (Navires à cendre), Ce aude unicornul (Ce qu'entend l'unicorne) paraîtront après la mort de Blaga, dans une édition en deux volumes, publiée par leș Éditions Minerva en 1974. C'est aussi le cas du drame Anton Pann (1964), du volume d'aphorismes Elanul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
gravir un à un, au fur et à mesure qu'on parcourt leș étapes de l'âge biologique et spirituel. "918 3. 3. 8. Leș recueils posthumes : Corăbii de cenușă (Navires à cendres), Cântecul focului (La chanson du feu), Ce aude unicornul (Ce qu'entend l'unicorne), Mirabila sămânâță (La merveilleuse semence) Après 1956, le régime communiste a interdit au poète de publier, șes créations étant jugées comme " mystiques ".919 Leș poèmes, tout comme leș essais philosophiques et esthétiques qu'il
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dispositions lyriques, différents thèmes ou influences littéraires ont dicté le choix de la mise en page. À ce titre, nous invitons le lecteur à mettre en parallèle le poème Liniște (Silence), extrait du recueil Poèmes de la lumière, et le poème Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne) d'un recueil posthume : Liniște Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lecteur à mettre en parallèle le poème Liniște (Silence), extrait du recueil Poèmes de la lumière, et le poème Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne) d'un recueil posthume : Liniște Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune ca strămoși, câri au murit fără de vreme, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu pătimi mari în sânge, cu soare viu în pătimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi vieața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rayons. Ô, qui sait en quel corps, mon âme, tu feras chanter dans leș siècles à venir leș douces cordes du silence, la harpe de ténèbres désir étranglé, joie de vivre écrasée ? Qui sait ? Qui sait ? (Poncet, 1996 : 42) Ce aude unicornul Prin lumea poveștilor zumzetul veștilor. Prin murmurul marilor plânsetul țărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului. (Blaga, 2010 : 437) Ce qu'entend l'unicorne Par le monde des contes des
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
văd niciodată umbre. (Primăvară) (Blaga, 2010 : 51) Avides et affamés mes yeux crient [...] après țes yeux étincelants qui șont tellement lumineux, mă chère enfant, qu'ils ne voient jamais des ombres. (Printemps) (Miclău, 1978 : 181) Constructions absolues 1391 Ca să-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea îndoielnic și supus [...]. (Pământul) (Blaga, 2010 : 22) Afin de mieux l'entendre j'ai posé mon oreille sur l'herbe incertain et soumis [...] (La terre) (Miclău, 1978 : 133) La séparation des constructions
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
subțiri. (Cresc amintirile) (Blaga, 2010 : 39) [...] j'ai gratté soigneusement dans l'écorce d'un arbre mon nom avec de petites lettres, gauches et minces. (Leș souvenirs grandissent) (Miclău, 1978 : 167) [...] de ți-aș strigă în zare numele i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. (Sus) (Blaga, 2010 : 48) [...] îl me semble que și je criais à l'horizon ton nom j'en entendrais l'écho reflété contre la voûte du ciel. (Au sommet) (Miclău, 1978 : 177) Complément circonstanciel de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
passage) (Romanescu, 1998 : 72) Mon sang brame tout seul à travers le bois Après son enfance en allée, Comme un vieux cerf Après să biche dans la mort perdue. (Au fil du grand parcours) (Loubière, 2003 : 21) În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate că o inimă un clopot [...]. (Gorunul) (Blaga, 2010: 23) Aux lointains clairs j'entends le glas Un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Romanescu, 1998 : 80) Dans le clair
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
passage du style de Blaga du vers apparemment libre à la prosodie classique. Îl convient de rappeler à ce titre l'analyse de la Section 1. 1. de ce chapitre : nous avons élaboré un parallèle entre leș poèmes Liniște (Silence) et Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne) et nous avons conclu que leș poèmes de jeunesse présentent un découpage irrégulier du rythme typographique. À cela on peut ajouter maintenant l'emploi du vers libre. Par contre, leș poèmes écrits dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
version qu'il produit est bizarre aux yeux du lecteur cible. On peut comparer la traduction de Paul Miclău à celle de Sanda Stolojan : Fără gând, fără-ndemn, fără glas cu mânecă șterg ochiuri ude. Un vecin prin zidul meu aude răbdarea neagră a aceluiași pas. (Elegie) (Blaga, 2010 : 147) (abba) Sans pensée, sans élan, sans voix, de mă manche j'essuie des yeux ruisselants. Un voisin à travers mon mur entend la patience noire du même pas. (Élégie) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
littéralement, " argile ". Analysant le corpus, nous avons remarqué que le terme " glie " est traduit souvent par " glèbe ", c'est-à-dire " terre cultivée " ou par le terme plus générique " terre " : " [...] mi-am lipit/de glii urechea [...]/și pe sub glii am ți-am auzit/a inimii bătaie zgomotoasă. " " [...] j'ai posé/mon oreille sur l'herbe [...]/et sous la glèbe j'ai entendu/leș battements sonores de ton cœur. " (Pământul/La terre) (Miclău, 1978 : 133) ; " [...] j'ai collé/mon oreille à la surface du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Cântecul focului et Vârstă de fier șont rendus littéralement : La chanson du feu (Miclău, 1978) ; Le chant du feu (Drăgănescu-Vericeanu, 1974) ; L'âge de fer (Drăgănescu-Vericeanu, 1974) ; L'âge de fer (Poncet, 1996). En ce qui concerne le titre Ce aude unicornul, nous avons déjà précisé que nous privilégions le nom " la licorne " par rapport à " l'unicorne ", qui est moins familier en français. Jean Poncet est le seul traducteur à avoir employé le terme " licorne " dans la traduction de ce titre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Focuri de primăvară/Feux de printemps) (1978 : 531), solution poétique, bien qu'infidèle par rapport à la métaphore d'origine. Le trope " zumzetul veștilor " (littéralement : " le bourdonnement des mystères ") est interprété par Paul Miclău comme " des messages de la ronde " ( Ce aude unicornul/Ce qu'entend l'unicorne) (1978 : 547). La métaphore " șarpele binelui ", traduite en général littéralement dans le corpus (" le serpent du bien "), est interprétée par Sanda Stolojan comme " [le] serpent de bon augure " (Către cititori/Aux lecteurs) (1992 : 23
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la poésie de Blaga est présentée dans le tableau ci-dessous. Îl s'agit d'une métaphore fondée sur une ambiguïté sémantique dans la langue source, qui est, par conséquent, difficilement transposable : Din cer a venit un cântec de lebădă./ Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseți desculțe/ peste muguri. Și pretutindeni îl aud eu și tu. (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Du ciel parvint un chant de cygne./ L'entendent leș belles vierges qui marchent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
agit d'une métaphore fondée sur une ambiguïté sémantique dans la langue source, qui est, par conséquent, difficilement transposable : Din cer a venit un cântec de lebădă./ Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseți desculțe/ peste muguri. Și pretutindeni îl aud eu și tu. (Din cer a venit un cântec de lebădă) (Blaga, 2010 : 115) Du ciel parvint un chant de cygne./ L'entendent leș belles vierges qui marchent nu-pieds/ sur leș bourgeons. Et partout nous l'entendons. (Du ciel parvint
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lumină raiului/La lumière du paradis) (Romanescu, 1998 : 51) ; " pomii scriși cu frunză rară " (" leș arbres écrits à feuillage rare ") " l'ombre au feuillage de soie " (Anotimpuri/Saisons) (Romanescu, 1998 : 62) ; " lumea aievelor " (" le monde réel ") " monde sans rêve " (Ce aude unicornul/Ce que l'unicorne entend) (Romanescu, 1998 : 84) ; " Numai astfel stihul are un temei/să se-mplinească și să fie floare. Țel est l'unique fondement sur quoi le vers peut s'accomplir et se faire fleur. ") " Autrement le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pustie (Cri dans le désert), p. 81 poème qui comprend une répétition des mêmes vers à la fin des strophes ; Trei fete (Trois visages), p. 37 poème qui est en effet un jeu de mots construit sur une reprise ; Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne), p. 437 poème dont chaque strophe commence par leș mêmes mots ; Oglindă din adânc (Le miroir des profondeurs), p. 471 poème qui contient quatre répétitions du même vers. 5. Suppression du tiret dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]