108,934 matches
-
Bercovici, pe care l-a ajutat chiar să părăsească orașul și să se ascundă. După război, evreii din oraș au emigrat masiv în Israel, rămânând în urma lor o comunitate evreiască redusă la un număr de ordinul zecilor de persoane. Personalitățile provenite din rândul comunității evreiești buzoiene au fost pictorița Margareta Sterian și filosoful Ludwig Grunberg. Emigrați în secolul al XVIII-lea pentru a evita prigoana otomană împotriva creștinilor din Balcani, și stabiliți în Țara Românească unde s-au bucurat de libertatea
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
industrială Buzău Sud), de centrul orașului și de gară. Există câteva companii de taxi licențiate de primărie și care operează în oraș și în localitățile apropiate. În perioada medievală și timpuriu-modernă, buzoienii care s-au remarcat în cultura românească au provenit din cercurile bisericești, un exemplu fiind episcopul Mitrofan, care a adus prima tiparniță la episcopia Buzăului și a tipărit biblia de la Buzău în 1691, în timpul lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan, el însuși meșter tipograf, a avut o activitate prolifică în domeniul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. În perioada interbelică, orașul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale țării. Marii moșieri din Oltenia, depozitării unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea țăranilor, își vor investi fondurile în bănci și instituții comerciale, în acțiuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia orașului, lipsită de marea producție de fabrică, este
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
La nivelul județului are loc o creștere spectaculoasă a numărului de firme mixte și a valorii capitalului investit. Raportându-ne la mărimea capitalului străin investit, după Coreea de Sud (care a investit în Daewoo Automobile Romania), cel mai mare volum de investiții provine, în ordine descrescătoare, din: Italia, Belgia, Austria, Germania, Elveția, Grecia, Israel. Populația ocupată actual - de - se repartizează astfel: 38% în industrie, 15% în comerț și reparații, 10% în transporturi și depozitare, 8% în învățământ și 5,7% în domeniul medical
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
condiții. În acest secol IV, în principal, are loc și creștinarea. În lumea satului se vor păstra inevitabil un timp și reminiscențe păgâne (fenomen frecvent în Europa acelor vremuri), chiar termenul "păgân" ar fi un indiciu în acest sens. El provine din latinescul "paganus", care însemna locuitor al satului. Totuși în accepția romănilor, sensul cuvântlui va fi neechivoc, acela de "necreștin" și nu de "sătean". Primii migratori ce au prădat și invadat frecvent Transilvania postromană, vizigoții, au lăsat urme culturale cunoscute
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
cu un Indice al Dezvoltării Umane „foarte ridicat”, iar țara se află pe primele locuri în termeni de libertate a presei (locul 3 în lume în 2012), libertate economică, libertate politică și educație. O ipoteză a originii numelui de Estonia provine de la poporul Aesti descris de istoricul roman Tacitus în lucrarea sa "Germania" (ca. 98 AD). Saga antică scandinavă face referire la o țară denumită "Eistland", nume păstrat pentru Estonia și astăzi în limba islandeză, și apropiat de cel folosit în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Între primul și al V-lea secol al erei noastre, au apărut ferme stabile, populația a crescut și așezările umane s-au extins. Influența culturală a Imperiului Roman a ajuns până în Estonia. Prima mențiune a poporului care locuiește Estonia actuală provine de la istoricul roman Tacitus care, în cartea sa "Germania" (ca. 98 e.n.) descrie tribul Aesti. Tacitus amintește denumirea practică de ei pentru chihlimbar într-o formă aparent latinizată, "glesum" (cf. letonul "glisas"). Acesta este unicul cuvând din limba aestilor cunoscut
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Central-Europeană și Est-Europeană ale Regiunii Circumboreale din Regatul Boreal. Conform WWF, teritoriul Estoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. Republica Estonia este împărțită în regiuni "(Maakonnad)", subdiviziuni administrative ale țării. Prima atestare documentară a subdiviziunilor politice și administrative ale Estoniei provine din Cronica lui Henric din Livonia, scrisă în secolul al XIII-lea în timpul cruciadelor Nordului. "Maakond"-ul (regiune) este cea mai mare diviziune administrativă. Guvernul regional "(Maavalitsus)" al fiecărei regiuni este condus de un guvernator regional "(Maavanem)", care reprezintă guvernul
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
continuare interesul de a adera la Consiliul Nordic. În 1992, comerțul cu Rusia reprezenta 92% din comerțul internațional al Estoniei, dar astăzi există o interdependență economică extinsă între Estonia și vecinii săi nordici: trei sferturi din investițiile străine din Estonia provin din țările nordice (în principal din Finlanda și Suedia), țări în care Estonia trimite 42% din exporturi (față de 6,5% către Rusia, 8,8% către Letonia, și 4,7% către Lituania). Pe de altă parte, sistemul politic eston, cota unică
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
sunt un popor finic. Nordul Estoniei a făcut parte din Danemarca medievală în secolele al XIII-lea-al XIV-lea, fiind transferată Ordinului Teutonic după Răscoala din Noaptea de Sfântul Gheorghe în 1346. Denumirea capitalei estone, Tallinn, este considerată a proveni din cuvintele estone "taani linn", care înseamnă „oraș danez”. Părți din Estonia s-au aflat din nou sub control danez în secolele al XVI-lea-al XVII-lea, înainte de a fi transferate Suediei în 1645. Estonia a făcut parte din
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
de 9.391 ha. Cea mai bogat documentată explicație este că numele orașului își are originea în Evul mediu timpuriu, de la poporul alanic al iașilor, dar istoricii protocroniști au altă teorie referitoare la originea numelui „Iași”. Ei afirmă că numele provine de la un trib sarmat mult mai vechi: iazigii din Antichitate, menționați de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata „Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Atât
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
care uneau Țara Românească cu Moldova. În secolele XVII-XVIII importanța așezării, cu cele două părți ale sale - moldovenească și muntenească - a crescut din nou, fapt atestat de numărul mare de biserici și mănăstiri construite aici. Toponomia orașului Focșani ar putea proveni de la numele familiei Focșa, "„moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare”". Focșani se află în Moldova, la limita între regiunile istorice Moldova și Muntenia din România. E situat la intersecția căilor de comunicație rutieră și feroviară europene
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
înființat de bizantini, în memoria trecerii lor în Dacia Orientală și îi dădură numele de Basilica, după numele împăratului Basile Bulgaroctonul (descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). Academicianul Victor Spinei a arătat, că numele orașului ar proveni de la migratorii pecenegi sau cumani (secolele X-XII) La Vaslui s-a constituit în secolul al XV-lea, prima școală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a lui Ștefan
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Aiudul de Sus, Gâmbaș, Măgina și Păgida, și din satele Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Sâncrai și Țifra. Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu. Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
și Sebeș (reședința), și din satul Răhău. Avea o populație de de locuitori la recensământul din 2002. Orașul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Denumirea de "sași transilvăneni" provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau "saxones", "sași". Germanii din Sebeș au fost de
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Denumirea de "sași transilvăneni" provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau "saxones", "sași". Germanii din Sebeș au fost de fapt franconi de pe Rin, "Rheinfranken". Sebeșul Săsesc a fost unul din cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat așezări umane aici, drept pentru care în Vatra Orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboșii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc "γαλάζιο" (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea. Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui onomastic slavo-român
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
fost descoperite resturi de cultură materială a unei așezări din perioada neoliticului. Menționăm printre acestea, fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. Din același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de lipitură arsă cu urme de nuiele. Epoca bronzului (2000-1200 î. Hr.) În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
Chimic Uton. Închiderea în lanț a acestor firme a dus la un șomaj ridicat si un fenomen de emigrare a populației apte de muncă. Carom Onești este singura companie producătoare de cauciuc sintetic din România și din estul Europei. Numele provine de la prescurtarea cuvintelor "Cauciuc Românesc". Între 1962 și 1989 a purtat numele de "Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești", atunci numele de "Carom" era doar o marcă a primului cauciuc obținut prin polimerizarea în emulsie a butadienei cu
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
de mecanică din Moinești și Bacău. Tot în 1840, la Lucăcești a început funcțiunea o pompă de petrol care fora la 150 de metri. Până pe la 1860, principalii exploatatori de țiței fuseseră țăranii liberi, numiți fântânari, băieși sau gropari, denumiri provenind direct din îndeletnicirile lor. După 1860 însă, când exploatarea „aurului negru” a început să necesite capitaluri tot mai importante. Extracția primitivă a petrolului din zonă nu a fost un fapt oarecare, ci a reprezentat la timpul său o activitate economică
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
istorici Rădăuțiul ar fi fost cunoscut ca așezare stabilă încă din timpul dacilor sub denumirea de "Rottacenum" dată de ostașii garnizoanei romane de peste râul Siret. Sub influența slavă, denumirea latină se transformă în "Rădăuți". Conform altor surse istorice, denumirea așezării provine de la numele proprietarului său, Radomir. Astfel, localitatea s-ar fi numit "Radomirovți", prescurtat "Radovți", care s-a transformat apoi în actualul "Rădăuți". O altă variantă etimologică a denumirii este cea conform căreia "Rădăuți" provine din slavul și polonezul „rada”, care
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
Conform altor surse istorice, denumirea așezării provine de la numele proprietarului său, Radomir. Astfel, localitatea s-ar fi numit "Radomirovți", prescurtat "Radovți", care s-a transformat apoi în actualul "Rădăuți". O altă variantă etimologică a denumirii este cea conform căreia "Rădăuți" provine din slavul și polonezul „rada”, care înseamnă „satul bucuriei” sau „satul sfatului”. De asemenea, o legendă întâlnită în Depresiunea Rădăuți evocă existența unei anumite Uța și a fiului ei Radu (Radul Uței). Istoria așezării este marcată de voievodul Bogdan I
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
Capu Dealului, Zlătărei, Zărneni și Valea Caselor. Teritoriul municipiului este străbătut de două cursuri de apă: râul Olt în partea de est și pârâul Peșceana la sud. Apa subterană este cantonată în două straturi, unul la adâncime de 5-8 metri, provenit din precipitații, și altul în luncă, la 2-3 metri de la suprafața terenului, alimentat de râul Olt care este amenajat hidroenergetic complet. Pe cursul râului Olt a fost amenajat lacul de acumulare Drăgășani ( 828ha în suprafață, 48 milioane mc apă în
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
a fost locuită permanent încă din cele mai vechi timpuri, principala ocupație a primilor locuitori constituind-o, încă din epoca pietrei, agricultura. Primele descoperiri arheologice care dovedesc locuirea vetrei orașului datează din perioada anilor 680-1025. Ca nume de localitate, Băilești, provine de la numele "Băilă", un neam fruntaș de oieri. Băilă împreună cu ai săi au făcut popas de iernare, ani la rând, în această zonă și astfel a apărut satul Băilești. Prima atestare documentară din 4 ianuarie 1536, din timpul domniei lui
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]