11,044 matches
-
o nouă relație? Nu ți-a ajuns prin câte ai trecut? Ai fost o victimă.” Ar fi vrut săi spună atunci că avusese și ea o relație de aproape trei ani, cu acte în regulă și că soțul ei o înșelase cu soția fratelui ei, iar când fuseseră prinși în pat de tatăl ei, Veta îi răspunse calm acestuia că face și ea doar un pic de dragoste. Când aflase de la tatăl sau această faptă neortodoxă, această mârșăvie, Carlina a făcut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie aranjat. Femeia credea că o înșeală vederea când observă că silueta lui se contura tot mai clar. I se părea că era mai mult caracteristică feminină decât masculină. Prima reacție a fost să-l privească ca pe ceva periculos și greu de atins. De când îl cunoscuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stația de autobuz apăruseră două persoane de sex diferit, trecuți de vârsta a doua, cu bagaje voluminoase ce-i trădau că sunt veniți de peste hotar. La sosirea unui autobuz, Carlina se urcă după cele doua persoane, iar instinctul nu o înșelase. Coborâse lângă o piață care avea la intrare scris cu majuscule „Piața Solnok”. În piață descoperi că erau numai vânzatori ambulanți ca și ea, fără autorizație. Existau mese unde puteai să-ți expui marfa spre vânzare. Dar cu toate acestea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine. E plăcerea mea. Te rog nu mă refuza, nici eu nu te-am refuzat atunci când ne-am cunoscut. - Îți eram datoare pentru gestul cu pașaportul. - Și eu îți sunt dator. Ai acceptat să vin cu tine. Nu m-am înșelat, văd că te pricepi de minune în ceea ce faci. - Nu-i mare scofală să primești niște comenzi, iar apoi să le onorezi la data stabilită. - Pentru mine este foarte dificil! - Oricărui începător îi este greu. Ai să te convingi pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Leon zise cu o voce plină de vinovăție:N-aș vrea să mai pun băutură în gură niciodată, dar băutura mă face să mă simt mai bine și să încalc cu bună știință regulile vieții. - Nu faci decât să te înșeli singur. Te distrugi lent și sigur. - Știu, știu totul, zise parcă dorindu-și o pauză. - N-o să găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lucru sacru. - Dar nu știi realitatea. Oamenii se diferențiază după felul în care îl consumă. Tu știi ce ești acuma? Ești un mâncător de nervi, iar cu tine alături nu obțin decât din nou singurătatea. Ești ca un medicament care înșeală, la suprafață fiind dulce, dar de fapt el fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
închisă. - Ce nebunie, se dojeni ea. Dar de fapt nu s-a întâmplat nimic. El nu încercă decât să fie politicos ca de obicei. Ar fi fost mult mai bine dacă nu ar fi existat nimic între ei. Șarpele îi înșelase. - Mulțumesc pentru invitație! - Mi-a făcut plăcere. Îți mulțumesc că ai acceptat. - Ar fi frumos dacă tu n-ai fi imposibil. - Da, da, știu. Vrei să spui că beau din prima și nu din a doua. O să am grijă, spuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un motiv. Nu crezi? - Ăsta, cum spui tu, iese din calcul. Nu pot ghici secretele ascunse și tăinuite de căpșorul tău. - Nu vreau să te dezamăgesc. Te rog să nu-ți faci prea multe speranțe! Ai să rămâi dezamăgit. - Te-nșeli în privința asta. Eu unul pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la asta? Voi, tinerii bogați, judecați omul după criteriile voastre și mergeți uneori mult prea departe, până acolo cât vă permite capacitatea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pot suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la asta? Voi, tinerii bogați, judecați omul după criteriile voastre și mergeți uneori mult prea departe, până acolo cât vă permite capacitatea mentală. - Aparențele te pot înșela, iubito! Judeci lumea după cum este îmbrăcată? Unii oameni nu uită niciodată de unde au plecat și unde au ajuns, iar aceia care uită sunt cei mai nenorociți și mai mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
izbucnească: - Nu crezi că ai ajuns prea departe, fără să-mi aduci la cunoștință situația ta, în care te-ai aflat? Sau maică-ta nu ți-a spus niciodată să nu dai crezare bărbaților că au tendința de a te înșela? E uimitor. Cum ai putut face un lucru atât de măreț și tot pe atât de demn de dispreț pentru alții. - Nu te-am cunoscut lipsit de sensibilitate. - Nu mă înțelege greșit. Tocmai mă înfurie faptul că nu am mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dură o au țiganii, și totuși eu îi apreciez foarte tare. Poți învăța multe de la ei, sunt de apreciat. - Ce anume ai putea să înveți de la niște țigani? - Să ai răbdare și să fii foarte vigilent. Pe ei nu îi înșeală și nu îi fură nimeni. Au școala vieții, cum spun ei. Sunt într-o alertă continuă și nu sunt tăcuți. Sunt foarte receptivi și mențin cu precauție contactul vizual cu cei din jur. Sunt fericiți și mulțumiți de mediul lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
(Primul text) Prin 1980, dacă nu mă înșel, Televiziunea Română transmitea serialul de mare succes în epocă Lumini și umbre. Pe vremea aceea, eram student în anul al doilea la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. Datorită Domnicăi Șerban (nora compozitorului Radu Șerban, care semna coloana sonoră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chiar în afirmația de mai înainte : unele titluri anunțate pentru 2002 au fost reportate în 2003 mai bine pentru anul ce s-a-ncheiat, dar mai rău pentru anul care-a venit ! E unul dintre rarele cazuri în care sper să mă înșel. Top personal 2002 Filme 1. Filantropica 2. Occident 3. Furia Regizori 1. Nae Caranfil 2. Cristian Mungiu 3. Radu Muntean Actori 1.-3. Mircea Diaconu (Filantropica) ; Marcel Iureș (Amen, Războiul lui Hart) ; Dorel Vișan (Occident) Actrițe 1. Mara Nicolescu (Filantropica
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să fi fost la Festivalul de la Salonic, unde era în program cu Poveste la scara C. (Mihai și Cristina îl inclusesem într-o prezentare de film românesc la Lisabona.) Poveste... îmi plăcuse și mai mult. A fost, dacă nu mă-nșel, și la Clermont-Ferrand cu acest titlu, dar e foarte ciudat că nu am amintirea lui Nemescu la acest festival (cel mai important pentru scurtmetraj). Mi-l amintesc în schimb la Salonic. Am stat de vorbă despre filmul său, i-am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ormă stăm ca broaștele la vivisecție... poate ni se mai spune un banc... bla-bla-bla, blazare is the name of the game ?), dar adevărul e că o oarece chimie erotică ar fi dat filmului mai mult firesc ; nu știu, poate mă înșel ? Mihai Chirilov : Eu înclin să cred că e, așa cum presupui, o chestie de generație. Poate că filmului îi lipsește o tensiune erotică între personajele jucate de Dragoș Bucur și Ioana Flora, dar ce vrei : asta-i filosofia de cartier (una
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o vreme de acum încolo. Teatrul, filmul și povestea cu realismul (dialog cu Liviu Ornea) Alex. Leo Șerban : Dragă Liviu, știu că ”pe vremuri” (și ce vremuri !) erai un cinefil asiduu : ne-am întâlnit de câteva ori, dacă nu mă-nșel, la vestitele cozi de la Cinematecă, unde te așezai lunea la prima oră în zori și ajungeai tremurând în fața casierei după câteva ore tremurând pentru că nu știai niciodată cu siguranță dacă mai prinzi bilete la filmele pe care le voiai (subliniate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dacă îți plac și de ce ; aș vrea să știu și cum ți se par în comparație cu spectacolele de teatru la care știu că te duci astăzi cu mult mai multă asiduitate decât la filme. Din câte am aflat (iar dacă mă înșel, te rog să mă corectezi), spectacolele cele mai interesante au fost făcute totuși după textele unor autori străini, dar există și piese contemporane românești care au fost jucate (în special în regim underground). în film, evident, nu există această distincție
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
numai că sunt absolut interschimbabile : substanța lor e o părere, un suflu partinic pe niște golemi de mucava... Cine a spus (sau a scris) că, în filmele Malvinei Urșianu, negativii (adică boierii, clasa avută) sunt mai credibili nu s-a înșelat ; chiar dacă a făcut-o pentru a o incrimina pe autoare (care, deși căsătorită cu bine văzutul Paul Anghel, deși ea însăși la stânga, avea dosar prost ca boieroaică...), rămâne impresia că cele mai reușite personaje ale sale (iar asta se vede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
artist să prefere drumul onest, ostil fiind evadărilor spre modernism. Pictură să se caracterizează prin calm, delicatețe și francheța, prin sentimente lirice, tinerești și senine.” „Octav Angheluță, este un pictor de o perfectă cinste meșteșugală. D-sa nu caută să înșele prin trucuri de efect, nu înconjoară niciodată greutățile ce i se ivesc în cale, merge până la capăt în ceia ce are de spus. Astăzi, o asemenea ținută nu se întâlnește oricând, în febra atâtor improvizații și invenții, care vor să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
el a devenit mai bun decît mi l-aș fi dorit... Cum m-aș fi simțit eu făcînd un pas greșit?... Nu uita că și eu, ca și Demonul lui Lermontov, "în dragoste precum și-n ură,/ Eu sînt statornică, nu-nșel"... Tac și înghit în sec, simțind cum tot sîngele mi se urcă în obraji. Îmi aranjez fularul la gît, schimb mănușile dintr-o mînă în alta, aștept să-mi recapăt cumpătul, apoi șoptesc: Bine, Tamara, bine... Observ cum ochii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poartă numele, "cu lecția învățată" am știut să fac din noaptea de Ajun un oratoriu dedicat exclusiv Tamarei. În ceasurile mele de singurătate, am vrut de multe ori s-o acuz, să mă gîndesc la ea ca la femeia care, înșelată de soț, a hotărît că cel mai la îndemînă e să facă același lucru. Dar cum s-o acuz?! Și acuzînd-o, oare, ce mi-ar mai fi rămas din noaptea aceea? Trebuia să-mi păstrez noaptea, să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în picioare, înalță ochii spre tavan și face cruce. Există, totuși, cineva acolo sus, zice el. În baza ăluia, rîde Brăduț, Chirilă mai era și-acum aici, în combinat, șef de sector, ba poate director. Tu crezi că l-a înșelat nevasta? se miră Lupu. Cu cine?! Cine să se uite la paparuda aia blondă. Mai degrabă zi că a vrut el să scape de ea și să plece de aici. Prea întinsese coarda în combinatul ăsta, mai ales cît nașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pahar cu o femeie ca s-o trag de limbă. Ba dimpotrivă: mă enervau cele gureșe. Eh! strînge el din umeri, de-acum... o să-ți lipsească sursa asta de informare. Nu te cred eu pe tine în stare să o înșeli pe Livia. Doamne ferește! exclam. Dacă aș face-o, la ce bun căsătoria?! Sînt decis, Petre, ți-o spun ca unui bun prieten să pun punct vieții de burlac. Eu îmi închipui, iar tu știi, cu siguranță, că familia îți aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste cele de pe birou: Nici acum? Domnule, surîde blondul, privindu-mă lung, nu-mi risc eu postul nici pentru cîteva mii. Luați-vă banii de pe birou că s-ar putea să intre cineva. Și-așa, toată lumea crede că noi... Vă înșelați, tovarășe! Mie îmi place să umblu cu mîinile curate... Și-mi pare rău că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și nu mai este fecioară?... Doamne!... scutură Tamara din cap. Refuz să cred că tu ești același cu... ...cu prostuțul blînd, de pînă acum, dispus să spună vorbe de iubire femeilor neconsolate! îi strig cu furie. Nu, doamnă, v-ați înșelat! Ați crezut că ați lăsat acolo, într-o cămăruță în care ați intrat o dată, într-o noapte de Ajun, un bibelou de porțelan, la care să vă întoarceți mereu cu gîndul, ori, dacă relațiile cu soțul s-ar fi ascuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]