19,920 matches
-
o ciozvârtă de om, un umăr, un picior și așa mai departe... Nu, fiți pe pace, nu am să cad în amănunte grosiere, dar nu puteai să stai altfel decât cu batista la nas. Da, revin iarăși la ce mă acuzați c-aș exagera, stimată și distinsă doamnă. Cineva bine informat îmi spunea că începând din astă-seară trenurile de pasageri nu vor mai circula spre Sinaia, cât despre medici, am auzit că ar fi fost obligați să facă exerciții de serviciu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai tinere, mai exigente față de viață, mai cultivate, permanența acestor păcate naționale ? Cum se face că transmitem, odată cu răul, și debila noastră indignare, gata însă, mai târziu, să se acomodeze pe loc când va fi vorba de sine ? Gata să acuze, să foarfece, să clevetească, atunci când va fi vorba de altul ? Ca și când întrebarea l-ar fi surprins cu indiscreție, tânărul roșește, urechile îi devin zmeurii. El, ca reprezentant al unei generații mai tinere (răspunde), dar în niciun caz mai cultivate ! Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să privim cu sufletul la gură acest loc de pe hartă unde am auzit că ai noștri luptă cu un disperat eroism să scape din încercuire. De pe acum umblă prin oraș zvonul că trăim o a doua Turtucaie și, bineînțeles, se acuză întârzierea în fața Sibiului. Din partea Aliaților, nimic. D-l Ioachim spunea astăzi că Brătianu ar fi atât de nemulțumit de pasivitatea și dezinteresul rușilor, încât ar fi amenințat cu pace separată dacă tot nu i se trimit ajutoare. 18 septembrie 1916
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici gând, madam Delcă ! Margot nu l-a blamat niciodată pentru plecare ! A stat și așa prea mult pe gânduri până s-o facă, față de ce risca aici - parc-o aud ! Margot lua totdeauna un aer nemulțumit ori de câte ori cineva îl acuza și așa închidea pe loc orice discuție... Biata Margot ! Oamenii au plăcerea să te rănească în situațiile delicate... Și ce rost ar avea să-i spun uneia ca Vica despre cât a trebuit să suporte Margot anchetele Securității ! Toate acele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să spună e că salteaua se Întinde Între paturi. Să zicem că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra doamna dacă ar folosi și ea olița În caz de nevoie? Ca să nu mai spunem că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te rog! — Nici nu pot să-ți suport apropierea fizică. — Atunci oprește mașina și am să cobor. — Ba nu, n-ai să cobori! Stai aici! Nu-ți dau drumul. Doamne, ce ploaie! Mă provoci ca după aceea să mă poți acuza. Îți cunosc eu tertipurile. Îmi repeți mereu și mereu că mi-am pierdut slujba, nu scapi o ocazie ca să-mi scoți ochii. Mereu aduci vorba. — Tu aduci vorba. Spui că-ți pare rău, dar de fapt te gândești că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și imagineze că dragostea ei îl va lecui. Continua să spere, căutând mereu să descopere mici semne bune. „E ciudat cât de proastă poate fi o femeie deșteaptă, își spunea Gabriel. Are impresia că dacă se ferește să-l acuze pe George, lucrul ăsta îl va face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca nu numai acest fapt să fi determinat schimbarea preferințelor celor înstăriți și recăderea stațiunii Ennistone în obscuritate. (După cum, fără îndoială, nu e adevărat că directorul de atunci al Institutului a încercat să împiedice publicarea, raportului.) Diferite comentarii postume au acuzat administrația de numeroase greșeli: insuficientă reclamă sau genul de reclamă neconvingătoare, hrana proastă, maseuze neatrăgătoare și așa mai departe. Una dintre deficiențele proiectului arhitectonic inițial consta în faptul că autorii acestuia nu s-au pus niciodată de acord dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urâțenie și când, așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric. Nu fusese acuzat sau brutalizat ci, pur și simplu, anihilat. Cu toate acestea, ceva mai târziu, simțise că trebuie, că e indispensabil să-l urmeze pe Rozanov în America, să-l bântuie din nou, să-l aștepte pe sub palmieri pe drumurile prăfoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era prea sigură ce însemna acest lucru, dar îi sugera, cel puțin, că necazurile ei vor lua sfârșit. Totul era răsturnat și amenințător. În ziua când se stinseseră luminile la Bowcock, se furaseră o mulțime de lucruri. Dacă cineva ar acuza-o de furt? Toată lumea ar fi fost încântată să creadă așa ceva; era vulnerabilă, susceptibilă de orice acuzație. Și dacă ar rămâne fără bani, i-ar putea oare cere un împrumut lui Ruby sau lui Pearl? Exclus. Ruby vedea în Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șoaptă. Mă rog. Dumneata îți iubești enoriașii, de pildă pe individul ăla pe care l-ai vizitat? La urma urmei, văd că îi vizitezi. A, era o femeie... mă rog... n-aș putea afirma. Figura domnișoarei Dunbury părea să-l acuze pe părintele Bernard, care izbucni în râs. Nu o iubesc... dar mă bucur că există. — Râzi? Te face să te simți fericit, mulțumit? Da, e ridicolă. Virtuoasă și absurdă. — Atunci, nu cumva fericirea e binele dumitale? Nu, nu, nu. Binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sentimentele ei pentru George țineau în parte de prostia ei, și în parte de stupida slăbiciune și sensibilitate care o făceau să încurajeze fragila atitudine a lui Adam față de lume, deși în același timp era îndurerată de ea. Brian o acuza că face din Adam un băiat slab și visător. Dar totul pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceea ce am a-ți spune. Tom simți o împunsătură de teamă pe care o recunoscu ca un ghimpe de vinovăție. Nu-i trecuse prin minte, pe parcursul ipotezelor pe care le ticluise pe drum, că John Robert ar putea să-l acuze de ceva. Dar ce săvârșise? Ce putuse el face care să-i dăuneze, să-l ofenseze, să-l irite, să-l zgândărească pe acest mare om - sau care să-l facă pe marele om să-și închipuie că fusese ofensat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totodată, prada unei imense, dar obscure remușcări. Unde, în purtarea lui nesăbuită, zăcea greșeala? Își închipuia oare John Robert că Tom îl încurajase pe George să... ori că-i spusese lui George că... Dar, aproape în același moment, în timp ce se acuza confuz de nici el nu știa ce, deveni conștient că și John Robert era tulburat, poate chiar nervos. — Vă rog... bâigui Tom... nu există nimic pe care ați putea... vreau să spun, dacă există ceva... ce aș putea face... sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar de ce... de ce să mă însor cu ea? Te gândești că te invit doar s-o violezi? Tom se simți vinovat în fața privirii indignate a lui John Robert. Să fi fost atât de înlănțuit încât se temea să nu fie acuzat de ușurință? În mintea lui confuză i se nălucise că John Robert era un soi de clarvăzător smintit. S-ar fi zis că-i jertfea lui Tom propria-i nepoată, dar din ce motiv? Nu era decât un nebun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nou drum spre magazinul Bowcock. (Era seara, dar era într-o marți, când Bowcock ținea deschis până la orele nouă.) Diane, care se găsea din nou în prăvălie, ca și data trecută, se grăbi să iasă, ca nu cumva să fie acuzată de vreun furt. După vizita lui George, avea impresia că inima îi fusese rănită și cicatrizată, vibrând toată de un amestec de bucurie și suferință și teamă. Valerie Cossom și Nesta Wiggins, care redactaseră un „Manifest pentru libertatea Femeilor“, strigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu am încercat vreodată să scrutez, nici măcar să arunc o privire în adâncurile sentimentelor lui George, nu am vrut să știu ce simte, dacă mă blamează în inima lui... Poate mai puțin decât îți imaginezi tu. În ce fel mă acuza, ce proces mi-a intentat... nu, cuvintele astea nu sunt adecvate... e ceva inefabil. Și târziu lumea a început să spună că a fost vina lui, unii insinuau chiar că ar fi făcut-o deliberat, circulau zvonuri îngrozitoare - și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în casă. Hotărâse să nu telefoneze la poliție. Poliția ar putea să-l aresteze pe bietul lunatic, să se poarte brutal cu el, să-l acuze, să-l bage la închisoare, pe când așa, dacă-l lăsa în plata Domnului, poate că o să-și revină și o să-și găsească drumul spre casa lui sau poate că s-o găsi un om de omenie care să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o parte, întâmplările îl mâhniseră foarte mult pe Emma și, pe de altă parte, el, Tom, ar fi putut apărea (întrucât făcuse o glumă sau două), că ia lucrurile mult prea ușor. Privirea severă a lui Emma părea să-l acuze de frivolitate. Tom simțea, cu amărăciune, că, în ce-l privește pe Emma, el nu era în stare să țină pasul, și că în ultima vreme devenise în ochii prietenului său o persoană mai curând ordinară decât extraordinară. Tom era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru Hattie. Și, fără îndoială, Hattie nu putea crede că Tom adusese după el tot convoiul de cheflii, doar ca s-o necăjească pe ea. Poate că râdea de toată întâmplarea. O scrisoare de scuze ar da impresia că se acuză singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
convoiul de cheflii, doar ca s-o necăjească pe ea. Poate că râdea de toată întâmplarea. O scrisoare de scuze ar da impresia că se acuză singur de fapte pentru care ei nici nu-i trecea prin cap să-l acuze. Tom începu chiar să-și spună că era foarte posibil ca Rozanov nici să nu afle măcar de „mica escapadă“. „Totuși, se gândi el după ce isprăvise să-și facă valiza și stătea la fereastra din spatele casei, contemplând priveliștea orașului, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai putea face nimic. În dimineața de joi, George fusese bântuit de gândul sinuciderii. Își imaginase diverse feluri de a muri în prezența lui John Robert, ba chiar o înscenare a morții în așa fel încât John Robert să fie acuzat că-l asasinase. Dar toate asemenea fantezii nu-l puteau consola, pentru că implicau ideea unei morți reale; or George se cutremura și se ferea cât putea de ideea morții. Vărsase și lacrimi. Apoi, un lung răstimp, zăcuse nemișcat pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care mi le-ai înfățișat, ceea ce nu pot să cred, voi înțelege și, firește, voi accepta. Sosirea dumitale, ieri, pe neașteptate, a fost îngrozitoare, lucrurile n-ar fi trebuit să se întâmple astfel. Ne-ai tiranizat și ne-ai acuzat de tot felul de grozăvii. Nu ai înțeles. Nu o cunoști pe Pearl. Nu cred nici un cuvânt din tot ce-mi spui împotriva ei. Hattie se ridică de pe scaun. — Așază-te, te rog, te rog Hattie, mai stai un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era mâniat foc pe Tom, mi-a scris o scrisoare în legătură cu asta. — Rozanov ți-a scris despre mine? întrebă Tom. — Da. Era de părere că te-ai purtat mizerabil. Se referea la petrecerea aceea destrăbălată, pentru care lumea m-a acuzat pe mine. Tom, cu discreția lui obișnuită și cu bunele lui maniere, a avut ideea de a-i cânta domnișoarei o serenadă, împreună cu bețivanii lui. Nu-i adevărat, se apără Tom. Nu? întrebă Brian. Și joi seara unde ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]