144,219 matches
-
români (Miron Ciupercovici, Mihai Bodnar-Bodnărescu, Gheorghe Timiș și Vasile Cârste). Evenimentele revoluționare din Bucovina s-au desfășurat în strânsă legătură cu cele din Principatele Române și din Transilvania. La 8/20 mai 1848 a avut loc la Cernăuți o mare adunare națională a bucovinenilor, la care au participat reprezentanți ai diferitor pături sociale, naționalități și confesiuni. Un rol important în timpul acestor evenimente l-au avut frații Hurmuzaki. Principalele revendicări ale bucovinenilor erau separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că acum, la începutul secolului XX, în rândul grupării „tinerilor“ din elita politică bucovineană, fie că erau români, ucraineni sau germani, predomina ideea necesității reformării sistemului electoral. Numeroase telegrame trimise pe adresa primului ministru, dr. Paul Gautsch, cuprinzând rezoluțiile diferitor adunări populare cu caracter politic, ținute în orașele reședință de district, cereau instituirea dreptului de vot universal și creșterea numărului de mandate pentru Bucovina. Românii s-au dovedit destul de activi în această direcție. Salutând ideea introducerii votului universal, egal, direct și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a locurilor și pentru Bucovina, de la 11 la 14 mandate, fiind înființate în acest sens 14 circumscripții electorale 18. La baza alcătuirii acestor circumscripții • Semnificativă în acest sens este telegrama trimisă din Cernăuți, de Birnbaum, în numele proletariatului evreiesc, la închiderea adunării populare ce a avut loc în acest oraș la 20 ianuarie 1906, în loc. cit. • Helmut Rumpler, op. cit., p. 879. 14 Lothar Höbelt, op. cit., p. 972-973. 15 Helmut Rumpler, op. cit., p. 881. • Allgemeines VerwaltungsArchiv, Wien, Ministerium des Innern, Präsidiale, 34/2
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunelor. Acestora li s-a adăugat un al patrulea colegiu, cel al votului universal 35. Toți deputații aleși, cu excepția celui stabilit prin votul membrilor consistoriului mitropolitan ortodox și al egumenilor mănăstirilor Dragomirna, Putna și Sucevița, precum și a celor trimiși în adunarea provincială de Camera de Comerț din Cernăuți, urmau a fi desemnați în cadrul unor corpuri electorale naționale separate, pentru fiecare corp înființându-se circumscripții electorale distincte. Spre deosebire de stipulațiile electorale din Moravia 36, în Bucovina chiar și marea proprietate alegea în cadrul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
organizat în diferite localități manifestații, presând guvernul să intre în acțiune 7. Una din cele mai ample acțiuni de acest fel a avut loc la Iași, la 1 noiembrie 1915, cerându-se intrarea imediat în război împotriva Puterilor Centrale. În cadrul adunării, D. Greceanu preciza că lupta pentru eliberarea Ardealului și a Bucovinei nu înseamnă deloc renunțarea la vreuna din revendicările noastre, dar „acele revendicări sfinte, neatinse“ vor fi mai ușor de realizat în etapa următoare 8. Nu toată lumea sprijinea această atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
56. Contrar celor afirmate în 1891, referitor la pericolul țarismului pentru însăși existența neamului nostru, Take Ionescu și-a schimbat total poziția, declarând acum că „judecata d-lui Stere e tulburată de amintirea Siberiei“57. În intervențiile sale din ședințele Adunării Deputaților, la 14 și 16 decembrie 1915, C. Stere insista asupra existenței unei singure națiuni române. Dacă trupul națiunii noastre a fost „tăiat de plugul istoriei în patru [...], dacă istoria ne-a despărțit, nu putem admite vreun particularism românesc [...]. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acțiunea Sfatului Țării semnifica o revanșă a lumii satului, în care elementul românesc rămăsese mult mai mare în raport cu orașele, cu o populație alogenă numeroasă. Gh. Brătianu aprecia că Sfatul Țării reprezenta opinia populației basarabene în aceeași măsură în care toate adunările de acest fel au avut de decis soarta republicilor autonome născute pe ruinele Imperiului țarist sau a statelor succesoare monarhiei habsburgice. Etapele autonomiei și independenței au fost aceleași pe care le-au înregistrat și alte mișcări de eliberare națională. Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
77.000 de membri ai P.C.(b) în aprilie 1917; a mai pierdut Partidul membri până la preluarea puterii; este posibil. Chiar această cifră nu contrazice ideea de minoritate. Este semnificativ și faptul că în alegerile de la sfârșitul anului 1917 pentru Adunarea Constituantă bolșevicii nu dețin mai mult de 25% din voturi. Însuși Lenin va observa, mai târziu, că „bolșevicii au avut preponderență copleșitoare de forțe în momentele decisive și în punctele decisive (Petrograd, Moscova, Flota Balticii). Adversarii erau mai numeroși, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Comunist nu putea fi legitimată prin tradiție, luată în considerare mai ales ca element al legitimării monarhice. Nici prin mandat popular nu se putea legitima puterea. Așa cum am subliniat mai sus, puterea fusese preluată de o minoritate și alegerile pentru Adunarea Consti • Ibidem, passim. • Kurzio Suckert, zis Malaparte (1898-1957), autorul lucrărilor: Technique du coup d’État, 1931; La Volga naît en Europe, 1945; Kaputt, 1944; La Peau, 1949. tuantă n-au adus câștig de cauză bolșevicilor, fapt care explică decizia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antisistem. Discursul critic al dizidenței intelectuale s-a concentrat asupra ceaușismului, perceput ca fenomen deviaționist și numai tangențial asupra fundamentelor comunismului. Anul 1968 a fost o uriașă capcană întinsă de regimul comunist intelectualilor. În acel an fatidic regimul a reușit adunarea la un loc a elitelor vechi și a celor noi, într-o formulă naționalistă ecumenică, restabilită cu acest prilej, după interludiul internaționalist din anii ’50. Opera unor istorici importanți, precum A.D. Xenopol, N. Iorga, I. Lupaș, a fost repusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devenind în scurt timp principalul susținător al marilor reforme care au urmat. Este, pe rând, director al Departamentului Lucrărilor Publice (1849- 1850), al Departamentului Treburilor din Lăuntru (1851-1852), deputat în Divanul Ad-hoc și conducător al mișcării unioniste (1856-1857), membru al Adunării Elective a Moldovei (după ce a renunțat la candidatura domnească). În sprijinul acțiunilor unioniste înființează și conduce, din 1855, jurnalul politic, literar și comercial „Steaua Dunării”. După Unire, devine prim-ministru al Moldovei (1860) și al Principatelor Unite (1863-1865). În această
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
desăvârși studiile de filosofie. Exegezele sale de istoria culturii sau de teoria artei urmează o orientare consecventă, determinată de realizarea unei sinteze ale cărei elemente componente par a fi Husserl și Croce, cărora li se asociază câteodată ecouri din Spengler. Adunarea laolaltă a textelor risipite în reviste și a celor rămase în manuscris ar dovedi fără echivoc superficialitatea caracterizării pe care, în virtutea inerției, o mai fac unii lui F. - aceea de „spirit oral”, evitând efortul scrisului. O susținută activitate de traducător
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
politice românești. Gazeta a cultivat și a întreținut în rândurile cititorilor săi interesul pentru folclor. În acest scop, Ion Pop-Reteganul publică în 1886 un articol dedicat importanței și semnificațiilor literaturii folclorice, articol urmat, în anul 1887, de o Programă pentru adunarea materialului literaturii populare, care conține un chestionar cu 55 de întrebări. Pentru I. Pop-Reteganul literatura populară, pe lângă menirea de a fi o expresie a geniului național, constituie „un atestat de noblețe spirituală” și „un izvor din care trebuie să se
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
de dimineață”, „Drapelul”, „Ultima oră”, „Victoria”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Albina”. Devine unul dintre militanții cei mai înflăcărați pentru „democrație populară”, pentru socialism. În 1947 e ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și membru al Academiei Române, în 1948 devine deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1954 primește Ordinul Muncii clasa I. Fire contemplativă și acut sensibilă, chiar „bolnăvicioasă” potrivit unei autocaracterizări, atras în copilărie, „ca fetele”, de „culori și lucruri gingașe”, „rătăcit în visuri, în poezia câmpiei și a codrului și în
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
discursul respectiv, iar a doua coloană, la fel de imperfectă, să fie exact teoretică și epistemologic foarte clară, conceptuală, aproximând discursiv ceea ce prima coloană ar practica, să spunem. Ovidiu Mircean: Eu cred că suntem Într-o postură foarte ingrată, suntem ca o adunare de ursitoare care acum trebuie să hărăzim destinul unui nou-născut. Problema este ingrată, pentru că, de fapt, copilul care s-a născut are șapte capete: ori ursim un singur destin pentru cele șapte capete sau mai multe capete-identități, ori ne alegem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
inclinații liberale, simpatizează cu opoziția, ajungând chiar unul dintre fruntașii ei, deși se înrudea cu domnitorul Alexandru D. Ghica. Până să primească rangul de clucer (1844), fusese, cu zece ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste, isi presimțise sfârșitul în niște versuri
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
literară” (1974-1982), redactor-șef (din 1974), director (1990-2000) la „Synthesis. Face parte din conducerea revistelor „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Studii de literatură universală” ș.a. În paralel, este vicepreședinte al Uniunii Femeilor din R.S. România (1966) și deputat în Marea Adunare Națională. Este membru corespondent (1974), apoi titular și vicepreședinte al Academiei Române, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Științe Sociale și Politice de la înființare (1970), președinte al Comitetului Național de Literatură Comparată (1975); a condus Accademia di Romania de la Roma
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Focșani. Anunțând apariția publicației, Rosetti sublinia că redactorii sunt însuflețiți de dragostea de „nație”. Primul număr, al cărui titlu este „Fama Lipschii”, conține, alături de un editorial scris de Rosetti, informații în legătură cu evenimentele politice din Rusia, Grecia, Turcia, rubrica „Misțele” sau „Adunări de ici și de colo” și o biografie romanțată a lui Ali Pașa de Ianina. Cu cel de-al doilea număr, titlul gazetei devine „Fama Lipschii pentru Dația”. Articolul de fond, care îi aparține tot lui Rosetti, propune o reformă
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
ironice, naive câteodată, dezvăluind însă, cel mai adesea, un cititor pătrunzător. Mitropolitului i s-ar datora și o traducere din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de un număr de 26 de „Stihuri predoslovii” și de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
sub acoperire și contrainformațiile. Deoarece aceste elemente sunt analizate în detaliu în următoarele capitole, ne propunem în continuare doar să clarificăm natura celor patru tipuri de activități ale serviciilor de informații și schițarea relațiilor dintre acestea. Culegerea se referă la adunarea datelor brute, prin spionaj, metode tehnice (fotografiere, interceptarea comunicațiilor electronice și alte metode care implică tehnologia), exploatarea „surselor deschise” (de exemplu, publicațiile, emisiunile de radio și televiziune) sau prin orice alte metode. În timp ce culegerea este în mod clar esențială în
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
grupuri de numere se adaugă o serie de numere generate aleatoriu (cum ar fi „3648 5217 8150...”), luate în ordinea în care se regăsesc într-un tabel de numere, „un cod” după care au copii doar expeditorul și destinatarul. Prin adunare, obținem: 4251 1112 2844 3648 5217 8150 7899 6329 0994 ( Dacă suma depășește 9999, se renunță la primul „1”.) Apoi se transmite seria finală de grupuri de numere. La primire, procesul se inversează. După ce-și consultă copia codului care
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și orgolioasa conștiință de sine a celui dintâi oraș revoluționar al țării. Editorialele transmit starea de spirit creată de Proclamația de la Timișoara (Revoluția este ținta violenței, În numele Trandafirului, 3/1990, Zile și nopți ale orașului martir), ecoul dezbaterilor din prima adunare liberă a Uniunii Scriitorilor, dilemele legate de relația scriitorului cu puterea în situația în care are loc „asaltul scriitorilor asupra funcțiilor politice de vârf” (Puterea politică și condiția scriitorului). La ancheta Între infern și câmpiile elizee: Ce ați așteptat de la
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
liberă a Uniunii Scriitorilor, dilemele legate de relația scriitorului cu puterea în situația în care are loc „asaltul scriitorilor asupra funcțiilor politice de vârf” (Puterea politică și condiția scriitorului). La ancheta Între infern și câmpiile elizee: Ce ați așteptat de la Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor? Vi s-au împlinit speranțele?” răspund Radu Theodoru, Radu Cârneci, Gheorghe Tomozei, Iosif Lupulescu, Ion Marin Almăjan, Viorel Cacoveanu, Lucian Valea, Laurențiu Cerneț, Nicolae Calomfirescu, Titus Suciu, Mircea Șerbănescu, Valentin Tașcu, Ion Budescu, Marcel Mureșeanu. Despre
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. Împăratul îi poruncea lui Mena să adune episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul verbal al acestei adunări ar fi trebuit semnat și de ceilalți episcopi și stareți. Florilegiul alcătuit din douăzeci și patru de extrase din tratatul lui Origen despre Principii, anexat la acest document, este important pentru reconstituirea textului grecesc al operei, chiar dacă trebuie utilizat cu prudență pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de 110-115, ceea ce ar face ca Timotei și Dionisie să aibă o vârstă imposibilă. Totodată, liturghia descrisă de autor nu se potrivește deloc cu ceea ce știm din secolul I. Ba chiar, potrivit Ier. Ecl. 436 C, la slujbă, înainte de miruire, adunarea cântă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului (tês thrêskeias to symbolon), iar de alții „transmitere ierarhică a harului” (hierarchikê eucharistia); e vorba probabil de Crez, introdus în liturghie abia din 476. Firește, monahismul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]