13,008 matches
-
fragmente de vas, topoare de piatră), epocii bronzului (fragmente ceramice din bronz aparținând culturii Sighișoara-Witenberg), perioadei dacice (daltă de bronz) sau perioadei romane (două monede romane din timpul împăratului Hadrian 117-138 d.C.). Câteva din locurile unde au fost descoperite urme arheologice din neolitic și epoca bronzului sunt "Dealul cu Șea" și "Piscu Lung" (Feldioara), "Groapa Căstăilor" și "La Ciurgău" (Cătina). O altă zestre arheologică a satului Feldioara este alcătuită din numeroase urme vizibile ale unei cetăți de pământ și lemn, despre
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
două monede romane din timpul împăratului Hadrian 117-138 d.C.). Câteva din locurile unde au fost descoperite urme arheologice din neolitic și epoca bronzului sunt "Dealul cu Șea" și "Piscu Lung" (Feldioara), "Groapa Căstăilor" și "La Ciurgău" (Cătina). O altă zestre arheologică a satului Feldioara este alcătuită din numeroase urme vizibile ale unei cetăți de pământ și lemn, despre care se spune că a fost construită înaintea venirii maghiarilor în Transilvania. Referitor la vechimea documentară, localitatea Cătina (reședința de comună) și localitatea
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
în , în , în trad. ""Podul Abatelui"" sau ""Podul Abației"") este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă. Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din sec.III-II. î.C. și mormintele goților din sec.V d.C. Au fost descoperit două tezaure: primul, găsit în 1889, constă dintr-un sicriu conținând trupul unui bărbat care purta numele de Omharus, fiind una
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
Iulia Maesa. La sud-est de comună în zona numită „Valea Mărăloiu“, aproape de gardul livezii I. A. S., s-a descoperit, întâmplător, în anul 1987, un tezaur monetar format din 1068 de piese: doi ași, restul denari emiși în intervalul Nero-Balbinus. Un sondaj arheologic executat în zona de descoperire a tezaurului a evidențiat existența unei locuiri dispersate de epocă romană. Din locuri neprecizate se mai cunosc următoarele descoperiri: o monedă de bronz de la Antoninus Pius, câte un denar de la Septimius Severus și Iulia Domna
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
reformați (3,36%), martori ai lui Iehova (2,28%) și greco-catolici (1,03%). Pentru 7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea vetrei de locuire, din păcate neinvestigat arheologic. Tagány Károly, Réthy László, Pokoly József, în lucrarea Szolnok-Dobokavármegye Monographiája, oferă un punct de vedere distinct, care nu confirmă tradiția locală . Autorii înregistrează satul Szent-Katalin între localități precum Szent-Margita, Szent-Márton, Szent-Miklós, Szent-Benedek, a căror denumire se datorează unor lăcașuri de
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
absorbit o parte însemnată din forța de muncă a localității. După 1989, aceste unități au fost reorganizate, o mare parte a jilăvenilor salariați ai lor ajungând șomeri și reorientându-se din nou spre agricultură. Comuna Jilava are o istorie milenară. Cercetările arheologice din în anul 1929 au scos la iveală importante vestigii care dovedesc existența unei locuiri umane în această zonă cu pe 2000 de ani e.v. (aparțin culturii de tip “Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
de astăzi al României, pe lângă celelalte teritorii ale fostelor regiuni imperiale romane relevante pentru etnogeneza românilor: Pannonia, Illyricum, Dardania, cele două Moësii, Moësia superior, Moësia inferior, și cele două Dacii sud-dunărene, Dacia Ripensis și Dacia Mediterranea. Între timp, numeroase dovezi arheologice din secolul XX au venit în sprijinul celor care susțin teoria continuității în fostele provincii romane situate în nordul Dunării. Firească pentru umaniștii români (Gr. Ureche, M. Costin, Ioan Neculce, Dimitrie Cantemir), dar și pentru cei străini (Enea Silvio Piccolomini
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
dacă și în alte provincii ale Imperiului Roman, cum ar fi Britannia. -Răscoale repetate ale dacilor împotriva ocupației romane, atestate în cronici, cum ar fi cea din 117 d.Hr. -Tezaurele monetare (a căror acumulare începe înainte de retragerea aureliană), descoperirile arheologice (așezări și necropole, ritualuri dacice, inscripții precum cea de la Tomis din secolul III: „Eu, Skirtos, dacul de condiție liberă...”;obiecte de origine dacică, precum vasele dacice din secolele II-III descoperite la Romula, așezare colonizată masiv cu veterani romani), răspândirea creștinismului
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
pe partea dreaptă a râului Mureș. Pe teritorul orașului Pecica a fost localizată cetatea dacică Ziridava. Prima mențiune documentară a așezării datează din anul 1329. În perioada interbelică Pecica a fost reședința unei plase din județul Arad (interbelic). Bogăția descoperirilor arheologice din această zonă au dat numele unei importante perioade istorice cunoscută sub denumirea de Cultura Periam-Pecica. Istoria așezărilor Pecica, Bodrogu Vechi, Sederhat și Turnu este strâns legată de evenimentele ce au marcat prin amploare întreaga zonă a Câmpiei Aradului. Prima
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
trestia de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se află porumbul. În Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte din alimentația curentă. Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, lordaniei, Turciei, Armeniei și Irak( de astăzi). Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn
Grâu () [Corola-website/Science/299675_a_301004]
-
vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, lordaniei, Turciei, Armeniei și Irak( de astăzi). Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, "Triticum boeoticum") a fost recoltată și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer ("Triticum dicoccoides"), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului
Grâu () [Corola-website/Science/299675_a_301004]
-
scufundării complete, s-a răspândit în Evul Mediu, în spațiul vestic, stropirea cu apă. În biserica francă și cea italiană botezările prin stropire erau o practică obișnuită și au avut loc încă din Evul Mediu timpuriu, după cum ne prezintă imaginile arheologice care s-au păstrat în aceste locuri și care au fost datate ca fiind din secolul al IV-lea. Bisericile ortodoxe au rămas până azi la înțelegerea botezului ca taină (misteriu), care permite împărtășirea din celelalte taine. Sfântul Chiril al
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
județul Prahova, Muntenia, România. Pe locul satului Târgșoru Vechi s-a aflat în evul mediu orașul Târgșor, din care s-au mai păstrat doar ruinele a trei biserici. Satul se află astăzi la cca. 3 km. de Ploiești. În situl arheologic Târgșor se găsesc următoarele monumente istorice; În ultimii ani a fost refăcută și s-a reînființat mânăstirea. Importanța și complexitatea monumentelor de la Târgșoru Vechi este lesne sesizabilă fie și numai din simpla lor trecere în revistă. Cele mai vechi urme
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
și în permanentă legătură cu teritoriul provincial roman. Sfârșitului de sec. III și sec. IV p. Chr. îi aparține una dintre descoperirile de cea mai mare importanță, nu numai pentru complexul de monumente de la Târgșor, ci și pentru întreaga cercetare arheologică românească - concentrarea de complexe funerare, din care au fost cercetate până în prezent cca. 500 de morminte, aparținând unei necropole de inhumație sarmatice și alteia birituale de tip Sântana de Mureș - Cerneahov. Inventarul, specific complexelor funerare de acest tip, se remarcă
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
a intrat în literatura de specialitate prin intervențiile lui C.C. Giurescu care, în 1924, atrăgea atenția în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice asupra interesului prezentat de obiectiv ca și asupra pericolului de degradare ce le amenința; Diversitatea siturilor surprinse de cercetările arheologice la Târgșor a impus abordarea prioritară a unora dintre ele în funcție de consistența și importanța problemelor ridicate. Astfel, fără a neglija aspectele legate de manifestările culturilor neolitice Criș, cu ceramică liniară, Boian și Gumelnița în aria de nord a Munteniei sau
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
a alipit și satul Malamuc din comuna desființată Hătcărău, precum și satele comunei desființate Ciumați. Acea comună a fost reînființată în 2004, sub numele de Olari, satele separându-se din nou de comuna Gherghița. În comuna Gherghița se află două situri arheologice și trei monumente istorice de arhitectură de interes național. Siturile sunt cel de „la Târg” (în vatra satului Gherghița), cu urme de așezări din neolitic și din secolele al IX-lea-al X-lea; și cel de „la Cercelata” cu
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
din satul Gherghița; și (1790), strămutată din Transilvania, aflată în cimitirul din satul Ungureni. În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele aflate la Independența unul aflat la „Malul Roșu”, cuprinzând așezări din secolele al X-lea-al XI-lea și din secolul al XIV-lea; și situl de „pe Maidan” cu două așezări similare, plus una din perioada Halstatt. Cel
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind ortodocși (49,14%), penticostali (31,51%) și creștini după evanghelie (6,56%). Pentru 8,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. "Augustin" este atestat documentar din anul 1606, dar dovezile arheologice împing existența localității cu mult timp în urmă (este vorba despre un document invocat de autorul maghiar Szabo T. Attila, păstrat în arhive secuiești). Din hotarele Augustinului au fost scoase la iveală numeroase dovezi materiale care atestă urme vechi de
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
urmă (este vorba despre un document invocat de autorul maghiar Szabo T. Attila, păstrat în arhive secuiești). Din hotarele Augustinului au fost scoase la iveală numeroase dovezi materiale care atestă urme vechi de locuire umană pe aceste locuri. În Repertoarul arheologic al României sunt menționate 6 puncte din teritoriul administrativ al comunei în care s-au găsit numeroase dovezi arheologice din epoci istorice diferite, începând cu epoca bronzului timpuriu, continuând cu bronzul târziu și epoca fierului, apoi cu perioada daco - romană
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
Augustinului au fost scoase la iveală numeroase dovezi materiale care atestă urme vechi de locuire umană pe aceste locuri. În Repertoarul arheologic al României sunt menționate 6 puncte din teritoriul administrativ al comunei în care s-au găsit numeroase dovezi arheologice din epoci istorice diferite, începând cu epoca bronzului timpuriu, continuând cu bronzul târziu și epoca fierului, apoi cu perioada daco - romană. Ele constau din ceramică veche, vase, unelte de gospodărie pentru prelucrare a metalelor, lemnului sau textilelor, obiecte de podoabă
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
1939, la locul denumit „La Bordeie ”. Depozitul de bronzuri a fost dus la Muzeul se istorie din Sf. Gheorghe, de unde, în 1944, a dispărut, iar tezaurul de monede se află la Muzeul de istorie și arheologie din Alba Iulia. Șantierul arheologic de la Tipia Augustinului din Defileul Oltului a scos și continuă să scoată la iveală noi dovezi despre istoria dacilor, care au trăit pe aceste meleaguri, înainte, în timpul și după cucerirea romană, cele mai reprezentative fiind cele descoperite la Tipie și
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
scoată la iveală noi dovezi despre istoria dacilor, care au trăit pe aceste meleaguri, înainte, în timpul și după cucerirea romană, cele mai reprezentative fiind cele descoperite la Tipie și la Piatra detunată, denumită de localnici: „Chiatra deschicată”. Dovezile istorice și arheologice atestă că aici a existat o importantă locuire dacică începând cu epoca lui Burebista, continuată sub Decebal, precum și un important centru militar și religios, asemănător celui de la Sarmizegetusa din Munții Orăștiei.
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
30m. Ea este compusă din zidul exterior pe care sunt situate încăperile folosite drept chilii precum și beciurile de suprafață. Chiliile sunt dispuse pe două niveluri, un parter supraînălțat și un etaj, acesta din urmă fiind adăugat în secolul XIX. Săpăturile arheologice au arătat 6 faze de extindere a incintei, în cea de la mijlocul secolului al XVII-lea funcționând și tipografia lui Meletie Macedoneanul. Turnul-clopotniță de acces în incinta mănăstirii este etajat pe 4 nivele, având o înălțime de aproximativ 15m și
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Trajanescu, interesat de istoriul mănăstirii, culegea pe la 1910 o legendă locală conform căreia, la început ar fi fost o biserică, iar voievodul Radu cel Mare (posibil identificabil cu voievodul Radu I), ar fi ridicat actuala mănăstire pe fundația acesteia. Săpăturile arheologice din anii 1984-1985 nu au descoperit nici un fel de indidiciu în acest sens. Cu ocazia sondărilor făcute în acei ani au fost în schimb remarcate, la sud de actuala biserică, fundațiile unei clădiri vechi, probabil de secol XIV, cu dimensiunile
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]