10,368 matches
-
Bratca (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Localitatea Bratca este atestata documentar în anul 1435. La început se numea Brața. Din vechi documente aflăm că pe la anul 1470 iobagii români apartinatori de domeniul Sinteu, aflat sub stăpânirea familiei Bánffi de Losonc, au defrișat câteva hectare de pădure și au înființat un
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
arată că aceste locuri se găsesc într-o zonă primejdioasa, expusă incursiunilor, jafurilor turcești sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
o zonă primejdioasa, expusă incursiunilor, jafurilor turcești sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții, obiceiuri, meșteșuguri Sarcinile feudale ale supușilor sunt
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții, obiceiuri, meșteșuguri Sarcinile feudale ale supușilor sunt în linii mari: censul, daturi, dijme și
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții, obiceiuri, meșteșuguri Sarcinile feudale ale supușilor sunt în linii mari: censul, daturi, dijme și slujbe. Censul se plătea în bani și
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții, obiceiuri, meșteșuguri Sarcinile feudale ale supușilor sunt în linii mari: censul, daturi, dijme și slujbe. Censul se plătea în bani și era de 17 dinari pe cap de
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul Seghiste atestat documentar în anul 1503; Satul Sîrbesti atestat documentar în anul 1592; Satul Susțiu atestat documentar în anul 1588. Tradiții, obiceiuri, meșteșuguri Sarcinile feudale ale supușilor sunt în linii mari: censul, daturi, dijme și slujbe. Censul se plătea în bani și era de 17 dinari pe cap de familie, satele care lucrau la topitoriile de
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
în ofensiva munților spre est îl dovedește configurația formelor de relief. Prelungirile montane înaintează până pe malul stâng al Crișului, formând un fel de baraj natural înalt. Pe malul drept relieful prezintă lunci înguste și joase continuând cu dealuri domoale. Este atestata documentar in anul 1406 cu numele de Bánlak. A fost pe rând proprietatea familiilor Dragffi (1552), a lui Stefan Bocskai (1604), Mihai Imreffi si Elisabeta Zólyomi (1614), posesiune a lui Gavrilas Movila (1623). Istoricul Liviu Borcea avansa ideea ca numele
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Moldova, România. Se află la 60 km nord-est de Botoșani, pe malul râului Prut în Câmpia Moldovei și 7 km nord de reședința Manoleasa. Liveniul este atestat documentar la 17 august 1667, acestea fiind unele din cele mai vechi așezări atestate documentar din această zonă. Originea și evoluția așezărilor din satul Liveni, după urmele materiale descoperite în zonă, deducem că și în acest teritoriu, omul și-a început existența încă din paleoliticul inferior, chiar dacă nu sunt studii de specialitate în acest
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
un nivel prea ridicat în perfecționarea mesteșugurilor. Pentru secolul al XVI - lea este atestat satul Șerpenița - 28 iulie 1509, iar în secolul al XVII -lea este atestată localitatea Liveni - 17 august 1667, acestea fiind unele din cele mai vechi asezări atestată documentar din această zonă. Pentru secolul al XVIII - lea informațiile pentru teritoriul prezentat sunt neconcludente, ca urmare a unei studieri mai puțin aprofundate. Începând însa cu secolul al XIX-lea, lucrările cercetate ne dau posibilitatea să menționăm că la 1816
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole aparținând unor mari proprietari ca spătarul Mihail Cantacuzino sau Eforiei Spitalelor Civile. Prima localitate atestată documentar este satul Filiu la 1830. Celelalte sate sunt menționate: la 1835 - Lișcoteanca, 1857 - Bordei Verde și 1906 - Șcheaua Nouă. Localitățile comunei sunt „sate de adunătură”, constituite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin comasarea „târlelor” înființate
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
cu veri răcoroase și ierni reci,cu temperatura medie anuală de 6-8 grade Celsius și precipitații de 600-800 mm Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; nu departe, în localitatea Negreni, s-au găsit vestigii din Epoca Bronzului. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566 (Bwdöspathak), 1567 (Beudeospatak), 1638 (Feczen alias Büdöspataka).Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös (împuțit) și patak (parau), de la apele minerale
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
Cizer (în maghiară "Csízér", popular: Țizer) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Cizerul este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar din anul 1219. În hotarele localității este cuprinsă din anul 1968 și așezarea Boianu Crasnei. Satul Cizer este situat la limita sud-vestică a județul Sălaj, ocupă zona marginală de contact a Depresiunii Crasna cu horstul lamelar al Meseșului și
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
Jac. Aceste urme de locuire, împreună cu chiliile de pe dealul Cămin, atestă continuitatea populației pe acest teritoriu, pe care este așezat în prezent satul Jac și după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri pe care a prins rădăcini odată cu pătrunderea ei în rândul populației romane de pe dealul Pomet. -- Daniel Talos - “Vestigii arheologice pe teritoriul satului Jac”, 2008--
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Nenciulești este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Nenciulești (reședința) și Păru Rotund. Comună Nenciulești este atestata documentar de pește 480 de ani. La 2 iulie 1527, Radu de la Afumați „întărește lui Bojica și lui Oprea, cu frații și cu ceață lor, Ocina Nenciulești”. Se spune ca satul ar fi existat încă de prin sec. al XV
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
culturală „Tiszapolgár”. Prin Codul RAN 141517.01 este repertoriata așezarea eneolitică cu numele „Așezarea Tiszapolgár de la Stupini - Dealul Stupinilor”. Tipul sitului este cel de „așezare”, categoria „locuire civilă”, reperul „în apropierea localității, pe un deal”, punctul „Dealul Stupinilor”. Localitatea este atestata documentar din anul 1366. Nu departe de localitatea Stupini, în localitatea Păduriș (fosta "Strâmba"), se află Mănăstirea Strâmba, reînființata în 1993, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Stupini, Sălaj () [Corola-website/Science/301835_a_303164]
-
cu comună Crângu iar la nord-est și est cu comună Seaca. La sud este mărginita de fluviul Dunărea care formează hotarul țării cu Bulgaria, iar la vest cu comună Ciuperceni și nord vest cu municipiul Turnu Măgurele. Comună Traian este atestata din anul 1879, când, pe moșia statului din domeniul Turnu, au fost împroprietărite 250 de familii de țărani cu loturi de casă și terenuri de cultivat. Pârâul Șuroaia străbate localitatea de la nord la sud. Comună are o populație totală de
Comuna Traian, Teleorman () [Corola-website/Science/301845_a_303174]
-
ocupat de Imperiul Habsburgic. Și astăzi, urmașii acestor coloniști spun că au venit din părțile Mamorniței și Mămăeștilor, situate în Bucovina. Până pe la 1940 se mai vorbea rutenește dar prin dispariția ultimilor bătrâni a dispărut definitiv și limba. Primul proprietar atestat al acestui sat a fost marele spătar Gheorghe Cuza care în anul 1806 era stăpânul acestei moșii. De la ginerele său Bondrea, aga Neculai Chiriac-hagiul a cumpărat aceste pământuri pe care le-a lăsat prin testament, împreună cu toată averea, nepotului său
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
iar la cea din 1831 au fost recenzați 70 "liuzi" (Tăcmănești-răzeși) și 76 "liude" în Călugărenii spătarului Latif. În 1966 satul avea 381 de suflete iar în 1977 doar 251. La ultimul recensământ (2002) avea 282 de locuitori. Prima biserică atestată documentar a fost construită în anul 1820 cu contribuția enoriașilor și la îndemnul monahilor Arseni și Iordache, care sunt trecuți și în pomelnicul ctitorilor. Inițial a fost construită din ceamur(lut cu paie) și căptușită pe dinafară cu scândură iar
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
clase devin 7 în 1960, urmând ca în 1968 să fie construit localul actual al școlii). În prezent, în școala de la Maluri funcționează 4 clase simultan și grădiniță. În istoria satului au fost identificate mai multe biserici, cea mai veche atestata documentar fiind Biserică cu hramul"Cuvioasa Parascheva" din Maluri Moldova din 1802. Acum pe ruinele acestei Biserici a fost construită o capelă pe care o putem vedea și astăzi, decorată cu icoane vechi de sute de ani și cu o
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
viață boierească ce a dat țării două familii domnitoare: Cantemir și Cuza, așa cum reiese și din lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar în anul 1507 în uricul dat de Bogdan Vodă, sat ce se găsea la marginea Siliștenilor, un alt sat cu veche tradiție, locul de obârșie al familiei Cantemir, localitate ce a dispărut în timp. Biserica actuală a mănăstirii ctitorită
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
locuitori, în covârșitoarea majoritate bătrâni cu pensii de CAP sau de stat. Ca în multe alte sate vasluiene, puținii locuitori din Muntenești se ocupă cu agricultura pe loturi mici și cu creșterea animalelor dar strict în interesul gospodăriilor proprii. Proprietarii atestați ai diverselor trupuri de moșie de aici au fost: mănăstirea "Frumoasa" din Iași, serdarul Costachi Caracaș, aga Vasile Pogor, frații Frimu, marele vornic Constantin Vârnav, Nathalie și Gheorghe Vârnav și Titu Ioanid. La 1864 au fost împroprietăriți foarte puțini clăcași
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
Tăcută este o comună în județul Vaslui, Moldova, România, formată din satele Cujba, Dumasca, Focșeasca, Mircești, Protopopești, Sofieni și Tăcută (reședința). Atestata documentar de pe vremea lui Ștefan cel Mare, Tăcută este cea mai nordică comună din județ, învecinandu-se la N, la E și la V cu localități din județul Iași. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tăcută se ridică la de
Comuna Tăcuta, Vaslui () [Corola-website/Science/301917_a_303246]
-
a mai fost comună până în 1968 când a fost desființată abuziv de regimul comunist. La acea vreme comună avea în componență și satul Ghicani care face parte în prezent din comuna Alexandru Vlahuța.Satul Mânzați este cea mai veche așezare atestata istoric. Situat la șapte kilometri de Ibănești, sat de răzeși, a primit numele cneazului Toader Mânzat, amintit în cronici de Ștefan cel Mare. Existența satului a fost menționată pentru prima dată într-un document emis pe 24 aprilie 1434. Actualmente
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
scrise despre Murgeni ca fiind o comunitate de oameni liberi (răzeși) apar în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și se adaugă în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), timp în care satul se documentează și arheologic. În teritoriul Murgeni sunt atestate următoarele sate: Ne vom referi în special la Murgeni, vechiul sat Murgeni, deoarece acesta avea să fie desființat de boierul Alecu Sturza a cărui moșie era. Viața satului se continuă din vechime - arheologic și scris până în anul 1844, dată la
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]