13,186 matches
-
o căuta vrând s-o viziteze o prietenă sau o cunoștință, să pună servitoarea să spună: „Doamna nu primește astăzi, fiindcă creează.“ Pe mama o enerva din cale-afară un procedeu de care se ciocnise nu o dată: fata popii din Diug (bunicul meu) și fata învățătorului din Târlișua (tatăl romancierului) făcuseră parte din același cerc de domnișoare rusticane, din epoca dinainte de Unire, care frecventau în comun, câteodată folosind aceeași trăsură în deplasare, balurile unde se etalau costume naționale și cocarde tricolore, de pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
așa cum era denunțată de presa legionară. Sunt convins că simpatia pentru legionari pe această cale s-a născut. Poate nici amintirea unei anumite mentalități politicianiste în familia mea pe latură maternă, din perioada postbelică, n-a fost străină de aceasta. Bunicul meu, care luptase pentru drepturile românilor în Austro-Ungaria, nu s-a angajat în politică după Unire. Singura figură politică, nouă apropiată, era atunci un văr primar al mamei, avocatul, moșierul și directorul de bancă Ion Boca, prefect de Dej. Doar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
am spus mai târziu): știam cine e, căci eram cumva rude prin alianță: fiica lui se căsătorise cu vărul primar al mătușii mele, Elenuța, dar nu-l salutam, căci dânsul habar nu avea de existența mea. A vorbit la înmormântarea bunicului meu, în calitate de „ultim memorandist“ (fuseseră deci împreună la Viena, „la împăratul“, în 1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat la dânsul, să i le arăt. De fapt, bătrânul cleric
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
diferențiind între ele numeroasele regiuni rusești. Modul de transmitere a funcției de conducere, precum și numele de bătrân dat șefului grupului par însă a fi fost pe larg răspândite în Rusia. Rolul de șef corespundea adesea cu acela de tată sau bunic, situație întâlnită și la alte popoare. Ceea ce este însă propriu populațiilor trăind în acest tip de grup familial este situația în care unul dintre frați ajunge să ocupe această poziție, fapt ce presupune traiul în comun al fraților chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
alte popoare. Ceea ce este însă propriu populațiilor trăind în acest tip de grup familial este situația în care unul dintre frați ajunge să ocupe această poziție, fapt ce presupune traiul în comun al fraților chiar și după dispariția tatălui sau bunicului. O altă diferență existentă între familia tradițională rusească și cea românească o constituie instituția bătrânilor. În limba română, cele două cuvinte comparabile cu starâi slav sunt: bătrân (de origine latină) și moș (de origine dacă). Ambele desemnează în limbajul curent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
La puțin timp după Revoluție, Societatea Română de Radiodifuziune și Televiziunea Română erau cele mai mari și mai puternice instituții din audiovizual: „A devenit aproape un ritual: seară de seară, părinții mei se uită la Actualități la TVR” (Bianca Iuga) sau „Bunicii sunt fideli emisiunii de Actualități a Televiziunii Române. De asemenea, ei urmăresc săptămânal «Dallas» și în fiecare joi « Ceaiul de la ora 5»” (Andreia Radici). O concurență anemică făceau instituțiile media private în ’93-’94: televiziunea SOTI ori Radio Contact și ProFM
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
În medie, petrece cam 5-6 ore zilnic pe internet, uitându-se la filme pe DVD sau jucându-se pe calculator” (Paula Sandu, 2004). Studenții sunt conștienți de contrastele de consum media dintre generații: „N-am văzut oameni mai conservatori decât bunicii mei. Înainte de Goldstar, au avut un televizor cu lămpi. Ca să te poți uita la el trebuie să-l deschizi cu jumătate de oră înainte ca să se încălzească lămpile și să apară treptat imaginea. Cred că de atunci păstrează ritualul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
La 40 de ani se considera bătrână, se și vedea împletind ciorapi de lână. A hotărât că nu mai are sens să opună rezistență și se pregătea de o bătrânețe liniștită. În acel moment începe să-i scrie o scrisoare bunicului ei; scrisoarea devine roman: Casa spiritelor. La 40 de ani devine celebră, deși nu și-o dorea; era o doamnă timidă și tăcută. Apoi urmea ză alte romane, rupe lanțul căsniciei false și se îndrăgostește de un om adevărat. În
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
la țară - Mihai - un vecin, cel cu care m-am întâlnit în Roma și spunea că dormise cu soția în parc - Nicu - un alt vecin, plecat și el cu soția, și-au lăsat cei doi copii mici să-i crească bunicii - Adriana - o vecină dragă, lucrează aproape de Torino, cea care mi-a spus să nu încep să plâng, că nu mă mai opresc - Dorina - fostă colegă de muncă, cu un caracter puternic. Muncește trei luni apoi pleacă în țară personal să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Aproape jumătate dintre săteni moștenesc acest antroponim și înclin să cred că mulți purtători ai acestui nume de prin diverse localități ale țării au drept centru genezic satul Stâncășeni. Însăși mama mea este urmașa unui Ouatu, respectiv moș Costache Ouatu, bunicul meu. Urmează ca frecvență numele de Jerebie sau Jirebie (posibil poreclă derivată din jordie, jerghie, jerbie (=nuia). Din această listă atrage atenția mulțimea numelor de femei drept cap de familie, inclusiv de urmași ai acestora (ex.Mitrea Tincăi, Costică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a distracțiilor mărunte și a mugetelor de animale din oborul alăturat, a trebuit să pună capăt stării de burlac. Tânărul notar, la cei 30 ai săi, înalt și chipeș, zărește într-o căruță o fată tânără și frumoasă. Era căruța bunicului meu din Stâncășeni, Costache Ouatu, venit la târg să-și mai cumpere de ale gospodăriei și care n-a putut rezista rugăminților fiicei sale, Adela, de 17 ani, de a o lua să vadă și ea, pentru prima dată, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cu mare, se bulucea să asculte, mult minunându-se de această lucrare a diavolului; iar primul patefon sau gramofon a fost adus în sat la o sărbătorire a Paștelor de către un frate a mamei de la Bârlad, venit în vacanță la bunicii mei. Gemea ograda bunicului Costachi Ouatu de lumea adunată în fața balconului casei, rămasă gură cască și scuipând în sân de această invenție a necuratului. Da, ... aceasta a fost vremea copilăriei mele ... și când mă gândesc că nu au trecut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
să asculte, mult minunându-se de această lucrare a diavolului; iar primul patefon sau gramofon a fost adus în sat la o sărbătorire a Paștelor de către un frate a mamei de la Bârlad, venit în vacanță la bunicii mei. Gemea ograda bunicului Costachi Ouatu de lumea adunată în fața balconului casei, rămasă gură cască și scuipând în sân de această invenție a necuratului. Da, ... aceasta a fost vremea copilăriei mele ... și când mă gândesc că nu au trecut decât vreo 70-80 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Dar cea mai mare realizare, pentru ea ca mamă și pentru noi ca bunici, o constituie Sorinel. Sorinel este tot ce avem cu toții mai scump. Este un copil frumos și deștept ca maică-sa, isteț ca taică-său, vorbăreț ca bunică-sa și aerian ca mine ... dar "promite" a fi cel mai reușit dintre noi toți. De curând a împlinit 12 ani și este elev în clasa a VII-a la vestitul liceu ieșean "Costache Negruzzi", unde este an de an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
poți să nu-l iubești, chiar dacă mai face și "pozne" (sau tocmai de aceea) ... unde bunica îl sufocă cu dragostea ei ... unde mama trebuie să și-o mascheze pe a ei pentru a păstra echilibrul formativ ... și unde eu ca bunic nu prea mai am vreun cuvânt de spus... Pe scurt, în el întrevedem un vrednic continuator al familiei noastre. Sorinel, nepotul Ultimul am rămas eu ... Barbu Neculai ... și cred că merit acest loc pentru că doar "temporar" fac parte din familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
doi (mai ales a lui Tim), ea fiind și modul lor de a comunica permanent cu eternitatea. La început, când Tim e abia un copil, tatăl vindecă folosindu-se de energia specială a fiului, ori cel puțin așa bănuim. Curând bunicii lui Tim (părinții mamei) iau copilul la ei. Clement Harcombe își pierde harul până ce, după șapte ani, izbutește să-și vindece singur propriul fiu. Tim recunoaște că tatăl deține o parte din moștenirea inexplicabilă a mamei și acceptă să "lucreze
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai departe. Visele doar întăresc credința că trăim în interiorul unui atom minuscul, parte dintr-un univers nesfârșit, pe care Tim îl presimte fără a-l înțelege de fapt. El vorbește despre "lumea aceea în care am intrat pentru scurt timp". Bunicul lui, William Sinclair, care vine să-l ia de la tatăl lui și să pună capăt timpuriei lui comuniuni cu inexprimabilul, habar n-are de această nesfârșire intuită de copil. El și nevasta lui, părinții Ceciliei, sunt oameni de treabă și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
El și nevasta lui, părinții Ceciliei, sunt oameni de treabă și de rând, care-i asigură lui Tim un cămin normal până ce-și termină școala. Tim nu vrea să-și părăsească tatăl, nu vrea să plece din Londra cu un bunic despre care, în 1992, își amintește: El credea că mă apără, mă scapă de o existență dubioasă cu un tată suspect, un șarlatan care pretindea că are viziuni și se prefăcea că vindecă oameni. Tim însuși își vindecă bunica de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936. Mor și bunicii lui Tim. Singur, Tim locuiește la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936. Mor și bunicii lui Tim. Singur, Tim locuiește la ferma unde, în 1992, e bătrân, trăind în umbra familiei lui Edward. Edward are o nepoată pe nume Cecilia. Nimic nu mai are importanță crucială. Timothy se ocupă acum cu "lucruri simple", cum ar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiință m-a făcut adesea să-mi pierd răbdarea în fața preocupărilor limitate ale multor poeți englezi. Am început să scriu în jurul lui 1950. Eram pe atunci extrem de conștientă că sunt o intrusă, dar eram mândră că am rădăcini altundeva. Toți bunicii mei erau evrei ruși, veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate, doi dintre ei la Cambridge. Familia tatei lucra în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veniți în Anglia la sfârșitul veacului al XIX-lea. Cele două familii erau foarte diferite. Tatăl mamei, geamgiu, o ducea bine și copiii lui au făcut facultate, doi dintre ei la Cambridge. Familia tatei lucra în comerțul cu lemn, iar bunicul era un învățat, care știa câteva limbi dar nu se pricepea deloc la afaceri. L-au ajutat copiii lui mulți la număr care au trebuit să renunțe devreme la școală ca să facă față. Tatăl meu a renunțat la școală la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mondial. Locuitorii nu și-au mai putut permite să încălzească ori să plătească servitorii necesari unor astfel de case mari, dintre care multe au fost împărțite în apartamente ori pensiuni, ca și numărul 7. Tocmai de aceea au și putut bunicii mei, dat fiindcă au avut norocul să aibă de lucru în vremea recesiunii, să-și permită să cumpere casă într-o zonă care e acum iar scumpă și foarte căutată. Chiar și aici, puține clădiri sunt tocmai din 1829, anul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aveam pe toate în afară de Washington Post, pe care trebuia să mergi un pic mai departe ca să-l găsești. (Majoritatea mijloacelor de comunicare în masă americane sunt înguste ca spectru, au tot felul de prejudecăți, nu fac doi bani.) Furam de la bunicii mei New Yorker, care la început mi-a plăcut pentru vestitele benzi desenate și pentru coperți. Pe lângă romanele englezești și americane din secolul XIX, pe care le citeam pe nerăsuflate, mai citeam Cosmopolitan, reviste de film, cărți comice și Ripley
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la o situație materială decentă după ani de trudă și economie crâncenă. Casele pe care au izbutit ei să le cumpere și-au sporit ulterior valoarea. Bunicul meu avea șapte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]