10,800 matches
-
Mindaugas. Mindaugas și antagonistul său, Daniel, au ajuns la o reconciliere în 1255; terenurile din Rutenia Neagră i-au fost date fiului său Daniel, Roman Danylovich. Ulterior, Vaišvilkas, fiul lui Mindaugas, a primit botezul în calitate de membru al credinței ortodoxe, devenind călugăr și fondator a două mănăstiri. Antagonismul lui Tautvilas a fost temporar rezolvat atunci când el a recunoscut superioritatea lui Mindaugas și a primit Polațk ca un fief. O confruntare directă cu mongolii a avut loc în 1258 sau 1259, atunci când Berke
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Tao, acest sistem numărând peste 1500 de instructori pe toate continentele lumii. În România sunt peste 30 de instructori Universal Tao în diferite orașe. Mantak Chia s-a născut într-o familie chineză în 1944. De la vârsta de șase ani, călugări budiști l-au învățat tehnici de liniștire a minții. În perioada când mergea la școala de gramatică, a învățat box thailandez și apoi Tai Chi Chuan de la Maestrul Lu, care l-a inițiat și în Aikido. Ani mai târziu, când
Mantak Chia () [Corola-website/Science/318624_a_319953]
-
Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711). Domnitorul a cerut efectuarea unei anchete și a trimis în acest scop doi oameni de încredere. Documentul din epocă consemnează absolvirea evreilor de aceste acuzații, eliberarea celor arestați și internarea într-o casă de nebuni a călugărului care a înscenat așa-zisul omor ritual. De-a lungul timpului au existat pogromuri împotriva evreilor acuzați de omor ritual, în special la Galați, inițiativa având-o negustorii greci, care, pe lângă dușmănia religioasă, doreau să-și înlăture concurenții din domeniul
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
în 1431 este menționat un dascăl, numit Hermann, care este primul medic cu titlu universitar ("bacalaurio in medicina") din acestă regiune. Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației întemeiate de călugării cisterciți de la mănăstirea burgundă din Pontigny. Episcopul Ioan Vitez (1408 - 1462) înființează la Oradea primul observator astronomic din sud-estul Europei. Astronomul vienez Georg von Peuerbach (1423 - 1461) întocmește "Tabulæ Waradiensis" (""Tabelele orădene"") pentru prevederea eclipselor în raport cu meridianul de la Oradea. Marele
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
clasificare . În listă se specifică faptul că biserica este în satul Dobrovăț, dar nu există nici un sat cu această denumire; comuna se numește Dobrovăț, iar satul este Dobrovăț-Moldoveni. a fost construită în anul 1789 (după alte surse la 1797) de către călugărul Pahomie, motiv pentru care o parte din satul Dobrovăț-Moldoveni poartă numele de Pahomia. Chenarul ușii de intrare și pridvorul bisericii sunt bogat decorate. Se spune că această biserică a fost făcută de sătenii din Dobrovăț care doreau să asculte slujbele
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
sătenii din Dobrovăț care doreau să asculte slujbele religioase în limba română, deoarece Mănăstirea Dobrovăț (ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare în satul Dobrovăț-Ruși din apropiere) fusese închinată de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) către Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, iar călugării țineau slujbele în limba greacă. Deoarece starețul Mănăstirii Dobrovăț nu și-a dat acordul pentru construirea bisericii în satul aflat pe domeniul mănăstirii, sătenii din Dobrovăț-Moldoveni au plecat la Mănăstirea Fâstâci (aflată astăzi în județul Vaslui), unde au primit din partea
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
de boi într-o poiană din satul Dobrovăț-Moldoveni. Ajunși acolo, sătenii au făcut temelia de piatră a bisericii și au îmbinat bârnele de lemn, construind astfel actuala biserică. Lăcașul de cult a rămas nesfințit timp de aproape 10 ani, deoarece călugării de la Mănăstirea Dobrovăț au refuzat să slujească aici. Până în anul 1864, în jurul bisericii s-a aflat cimitirul satului, după acel an fiind construit un nou cimitir. Lângă altarul bisericii se află câteva pietre vechi de mormânt cu inscripții cu litere
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
de la Moscova. Siciul Zaporijian a funcționat ca refugiu pentru cazacii care fugeau din Hetmanat, tot așa cum servise de refugiu și în perioada de timp de dinaintea răscoalei lui Hmelnițki. În timpul Hetmanatului, clerul catolic și cel unit era controlat de autoritățile ucrainene. Călugării ortodocși s-a bucurat de un statut privilegiat în aceiași perioadă, controlând aproximativ 17% din pământurile agricole. Mănăstirile erau scutite de impozite, iar călugării se asigurau ca iobagii mănăstirești își îndeplinesc toate îndatoririle. Înalții ierarhi ortodocși au devenit la fel de puternici
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
de dinaintea răscoalei lui Hmelnițki. În timpul Hetmanatului, clerul catolic și cel unit era controlat de autoritățile ucrainene. Călugării ortodocși s-a bucurat de un statut privilegiat în aceiași perioadă, controlând aproximativ 17% din pământurile agricole. Mănăstirile erau scutite de impozite, iar călugării se asigurau ca iobagii mănăstirești își îndeplinesc toate îndatoririle. Înalții ierarhi ortodocși au devenit la fel de puternici și bogați precum cei mai puternici aristocrați. Preoții erau și ei scutiți de la plata taxelor. Fii preoților se preoțeau la rândul lor, sau deveneau
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
București în anul 1928. Umează Facultatea de Drept și pe cea de Litere (1945-1949) ale Universității București și cursurile Institutului Teologic Ortodox din București (1956-1958). Doctor în Filologie la Universitatea din București (1970). A participat la întâlnirile grupului de intelectuali, călugări, studenți numit al „Rugului Aprins” care se întrunea la Mănăstirea Antim din București în anii '40-'50 pentru o serie de conferințe duhovnicești, pentru învățarea și practicarea în comun a rugăciunii isihaste. Regimul comunist instaurat în România avea să îi
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
un loc de refugiu la nevoie. Vechea mănăstire era așezată pe drumul care ducea de la „Piatra Potcoavă” spre sud la 180 m, într-un loc pietros, cu un pâlc de arbori, sub forma unui berc. Din piatra de calcar, primii călugări au zidit o mănăstire-fortăreață în formă de pară. Mănăstirea era apărată din trei părți de pereții naturali ai muntelui. Lipsesc date exacte asupra modului de trecere a terenului din patrimoniul maghiar în patrimoniul românesc și asupra începuturilor vieții monahale românești
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
de Comitatul Turda. Lipsesc de asemenea date istorice sigure asupra modului de trecere a mănăstirii și terenului din patrimoniul bisericii ortodoxe în patrimoniul bisericii greco-catolice (la începutul secolului al XVIII-lea). În conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din 1733 se amintește călugărul Inocențiu de la mănăstirea de aici. În anul 1765 egumenul ei era Macarie, clopotar Nicolae Bucuș. O comisie topografică stabilește în anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafață de cca 2 ha. În anul 1774 avea un singur călugăr. Protopopul
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
amintește călugărul Inocențiu de la mănăstirea de aici. În anul 1765 egumenul ei era Macarie, clopotar Nicolae Bucuș. O comisie topografică stabilește în anul 1773 arealul mănăstiresc ca având o suprafață de cca 2 ha. În anul 1774 avea un singur călugăr. Protopopul greco-catolic Teodor Meheși raportează în inventarul făcut de el la această mănăstire în 11 februarie 1783 (la cererea vicarului general greco-catolic al Blajului) că averea mănăstirii consta dintr-un teren lung de 76 stânjeni (150 m), lat de 40
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
m), cu o suprafață totală de 11.400 mp (1,14 ha), un arător de o găleată (găleată = 80 litri de cereale) și 2 felderi (felderă = 20 litri de cereale), un fânaț de 6 care și o pădure. Pe lângă acestea, călugării mai dispuneau de o grădină de legume și de o plantație de arbuști (trandafiri, agriși, strugurași) și de pomi fructiferi altoiți (meri, peri, pruni). Pământul fertil, adus de călugări din alte părți, a fost așezat peste terenul pietros al poienei
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
cereale), un fânaț de 6 care și o pădure. Pe lângă acestea, călugării mai dispuneau de o grădină de legume și de o plantație de arbuști (trandafiri, agriși, strugurași) și de pomi fructiferi altoiți (meri, peri, pruni). Pământul fertil, adus de călugări din alte părți, a fost așezat peste terenul pietros al poienei. Se ocupau și cu stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în cisterne. Mănăstirea a fost distrusă
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
cu stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în cisterne. Mănăstirea a fost distrusă în timpul revoluției din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă), o chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
din 1848-49. Pe locul devastat, sătenii din preajmă au construit ulterior, unicului călugăr greco-catolic rămas, o mică bisericuță (capelă), o chilie și o clopotniță. Cu timpul, capela a fost distrusă de intemperii, așa că în anul 1880 nu mai exista nici un călugăr pe munte. Pe terenul mănăstirii a existat și un cimitir călugăresc. Preotul Vasile Sinu reușește să reclădească biserica mănăstirii greco-catolice în perioada interbelică (pe amplasamentul originar), cu ajutorul sătenilor și a unor donații. El schimbă hramul bisericii din „Adormirea Maicii Domnului
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
moarte (cu o întrerupere în anii 1617 - 1619). În calitate de mitropolit a luat măsuri pentru o mai bună desfășurare a vieții mănăstirești și pentru scutirea slujitorilor Bisericii de dări; a avut o atitudine potrivnică închinării lăcașurilor așezămintelor din afara țării și împotriva călugărilor străini aflați în mănăstirile moldovene (în marea lor majoritate greci). A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
în 1766 . Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost ridicată și sfințită în anul 1851 pe ruinele altei biserici. Se spune că prima biserică a fost ridicată de călugărul Nicodim. După Catagrafia din 1840 biserica a fost ridicată în 1695 de Pârvu Buce, Radu Răduică, Ilaș Curuiuc și Miloș Crăciunescu. După Radu Crețeanu, conform inscripției săpate pe tocul ușii de la intrare: „luna lui aprilie, 22 leat 7274” anul construcției
Biserica de lemn din Ponoarele () [Corola-website/Science/320162_a_321491]
-
Urmarea lui Hristos (în ) este o operă de pietate și ascetică creștină, atribuită, în general, călugărului german Thomas a Kempis. A fost redactată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea, în limba latină medievală. Lucrarea este reprezentativă unei noi experiențe spirituale denumită "Devotio Moderna". În lucrare, sub forma simplă a
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
fost vorba despre italianul "Ioannes Gerson", din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de "Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
dar și în literatura creștină. Deși cneazul a reușit crearea unei Biserici autonome, înalții ei ierarhi erau greci, iar cărțile de cult erau și ele în limba greacă, ceea ce împiedica eforturile convertirii populației la noua credință. Între 860 și 863, călugării bizantini de origine greacă Chiril și Metodie au creat, la porunca împăratului bizantin, alfabetul glagolitic, urmărind să convertească Moravia Mare la ortodoxie. Aceste încercări au eșuat, iar ucenicii lor Clement al Ohridului, Naum al Preslavului și Anghelarie, care fuseseră izgoniți
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
limba alsaciană din Alsacia (Franța). Potrivit lui Asinius Quadratus (citat la mijlocul secolului al VI-lea de istoricul bizantin Agathias), numele lor înseamnă „toți oamenii”. Aceasta indică faptul că aceștia au fost un conglomerat format de la diverse triburi germanice. „Walafrid Strabon”, un călugăr de la mănăstirea „St. Gall”, a remarcat în secolul al IX-lea, în discuțiile cu oamenii din Elveția și regiunile învecinate, că numai străinii i-au numit „alemani”, iar ei își spuneau „suevi”. Numele pentru Germania în mai multe limbi romanice
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
, cunoscută și sub numele "Madonna del Pascolo", după o icoană păstrată acolo, este o biserică din Romă atestata din anul 796, folosită din secolul al XVI-lea de călugării greco-catolici bazilieni. În această biserică a fost înmormântat episcopul Inocențiu Micu-Klein, la rândul sau călugăr bazilian. Osemintele sale au fost aduse la Blaj în anul 1997. Epitaful episcopului, scris de Samuel Micu, se găsește în interiorul bisericii. Biserică Sânți Sergio e
Biserica Santi Sergio e Bacco din Roma () [Corola-website/Science/320238_a_321567]
-
numele "Madonna del Pascolo", după o icoană păstrată acolo, este o biserică din Romă atestata din anul 796, folosită din secolul al XVI-lea de călugării greco-catolici bazilieni. În această biserică a fost înmormântat episcopul Inocențiu Micu-Klein, la rândul sau călugăr bazilian. Osemintele sale au fost aduse la Blaj în anul 1997. Epitaful episcopului, scris de Samuel Micu, se găsește în interiorul bisericii. Biserică Sânți Sergio e Bacco este în prezent biserică greco-catolicilor ucraineni din Romă.
Biserica Santi Sergio e Bacco din Roma () [Corola-website/Science/320238_a_321567]