11,879 matches
-
fiind amândoi în același loc mereu. În acel an, 1958, s-a întâmplat să fie o iarnă grea, foarte geroasă, dar noi totuși, în ciuda intemperiilor, vizitam un magazin foarte mare din Piașa Roșie , numită ,,GUM’’ pentru a cumpăra câte un cadou soțiilor noastre , să aibă o amintire din Moscova. Deși magazinul nu era foarte departe de noi, digera și aproape, intram prin gurile metroului pentru a ne încălzi, astfel am făcut destule sacrificii pentru aceste cadouri,suferind mereu de frig. Mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pentru a cumpăra câte un cadou soțiilor noastre , să aibă o amintire din Moscova. Deși magazinul nu era foarte departe de noi, digera și aproape, intram prin gurile metroului pentru a ne încălzi, astfel am făcut destule sacrificii pentru aceste cadouri,suferind mereu de frig. Mi-a atras în mod deosebit atenția rusoaicele foarte frumoase, îmbrăcate în blănuri luxoase și încălțăminte de pâslari, țineau foarte bine pe ger iar ele mâncau înghețată ca vara și ziceau: haro , haro (bun, bun ger
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în Statele Unite la New York. La nașterea fetiței el se afla în mșiiune și cu inima strânsă și plin de bucurie mi-a mărturșiit că-i pare rău că nu se află alături de soție în asemenea împrejurare, făcându-i acest frumos cadou, dăruindu-i o fetiță de care a fost mereu încântat și mulțumit. După ieșirea la penșie, prietenul meu s-a stabilit în America cu familia, deoarece avea multe rude acolo care i-au așteptat mult, iar mie îmi trimetea foarte
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
otomano-levantine ar produce un firesc dezgust. Cum să-i explici unui englez sau unui australian că, în România post-ceaușistă, milițienii care examinează candidații pentru obținerea permisului de șofer acceptă să-i ajute pe aceștia să promoveze probele în schimbul unor mici cadouri, în cea mai ilustră tradiție Pristanda? Cum să-ți faci programare la un medic japonez sau scandinav și să-i duci acestuia, la modul cel mai serios și însoțite de sărutări de mână, o damigeană cu vin, o găină, o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simt reconfortat că există un colț de lume în care umanitatea nu a abandonat bunătatea, respectul mutual și demnitatea. Partea a doua GIUVAERUL Dansul ceremonial al hârtiei A simți recunoștință și a nu o exprima seamănă cu a împacheta un cadou și a nu-l dărui. William Arthur Ward În 1993, cercetătoarea britanică Joy Hendry își publică volumul de antropologie Cultura ambalajului: politețe, prezentare și putere în Japonia și în alte societăți. Axată pe studiul strategiilor simbolice construite cu scopul dirijării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu scopul dirijării afective, dar beneficiind de Witz-ul și de ironia autoarei, cartea devine, rapid, un soi de bestseller academic. Hendry susține, pe scurt, că există o multitudine de modalități non-verbale de comunicare, printre ele numărându-se și schimbul de cadouri frumos ambalate. Pornind de la imaginea darurilor împachetate, cercetătoarea ajunge să interpreteze însuși limbajul politeții ca pe o formă mascată de ambalaj verbal al unor idei care, livrate sec și fără tact, ar putea deranja sau chiar ofensa. Extrapolând, tot o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil decât nudul vulgar. Mă surprind plonjat în transă de meditație, în perfectă comuniune cu obiectul contemplației și cu mediul care ne susține, fără autoritate, prezența fizică. Numai în Japonia, probabil, contemplarea unui cadou frumos ambalat este chiar mai importantă decât deschiderea lui (care nu se face niciodată în prezența donatorului). După cum tot numai în Japonia esteticul major izvorăște din perisabil și chiar din insignifiant. Privesc încă o dată mâinile vânzătoarei, care și-au încheiat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
personalității creatorului, nivelul atins de acesta în stăpânirea dificilei arte, precum și subtile detalii ce codificau dorințe, emoții, stări. Și aici, ca în orice artă, desăvârșirea lui Genji devine de neatins. A descifra mesajul pe care cineva îl trimite printr-un cadou sub formă de tămâie și a răspunde prin combinația aromatică potrivită cere mulți ani de practică. O notă stridentă în parfumul ales poate condamna șansele unei prințese de a face o căsătorie de seamă ori pecetlui soarta unui curtezan înfocat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pragmatici, nu-și permit acest lux și au grijă de aceea să trimită, cum cere obiceiul, "cărți poștale pentru a te interesa de sănătatea prietenilor și a cunoscuților în aceste zile dominate de căldura umedă a verii" (shochumimai), precum și faimosul cadou de chugen (miezul anului), destinat superiorilor și celor cărora trebuie să le mulțumești pentru vreun serviciu. Soțul prietenei mele trimite, anual, șase-șapte astfel de asemenea daruri șefilor săi de la firmă, cheltuielile ajungând, vară de vară, până la trei sau patru sute de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care reunește trei femei spre a trimite la zgomot, sunet strident 姦. Poate că, dacă ar fi fost doar sensul de zgomot, kanji-ul nu ar fi meritat în nici un caz epitetul atât de indignat pe care i l-am făcut cadou. Iată însă în ce alte combinații intră, de data aceasta împreună cu alte ideograme pentru a forma cuvinte, cele trei femei (nu-i așa, ce altă reprezentare mai bună a iadului vă puteți imagina, decât gurile vociferânde ale celor trei păcătoase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tic... Mi s-a întâmplat odată... hm!... Simpla retrăire a acestei ieșiri dintr-un vis în care visasem ceva mă face și acum să zâmbesc. Se făcea că adormisem și vedeam în somn o clepsidră adevărată. O cumpărasem, o primisem cadou, o făcusem eu însumi ori o furasem de undeva, n-aș putea spune cu exactitate. De fapt, acest ultim lucru n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau doamna Paulina, i-a făcut-o cadou la botez. Iar pernuța aceea amintește acum de o ființă care nu mai este. Căci signora Paolina, soția lui signor Giuseppe Soldan a murit în urma unei banale pneumonii care, încet dar sigur, a avansat până a ajuns s-o răpună
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
recunoștea numele, iar la cât de bine arăta nu putea fi decât o hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui. Fulgii de nea se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adus în fața ei să-și pună ce nușă în cap. N-aș fi zis că și-a schimbat pă rerea despre mine. Nici că mi-a acor dat mai multă atenție după. Însă într-o zi mi-a făcut un cadou. Voit sau nu, asta n-am să știu niciodată. Îmi făcusem de multă vreme socotelile că cea mai bună șansă de a o prinde singură ca să-i vorbesc ar fi s-o însoțesc la baie. Dar ca să ceri voie la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
folosește decât la ocupat un loc în pat. Îm pre ună, au 153 de ani. Voi sunteți cea mai longe vivă bunică de pe planetă. Cu singurul ochi cu care vede, mă tușa zâmbește. Bunica împinge spre mine un lănțic. — Uite, cadoul de absolvire. Ți-am zis că te premiez. Hi-hi. — Sărut mâna, dar... sărut mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc ăștia tineri, nu noi. Ia, uite
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cu singurul ochi cu care vede, mă tușa zâmbește. Bunica împinge spre mine un lănțic. — Uite, cadoul de absolvire. Ți-am zis că te premiez. Hi-hi. — Sărut mâna, dar... sărut mâna. — Tu ce te uiți așa? Toată viața ai primit cadouri, o răsfățată și-o sclifosită ai fost mereu. Acum primesc ăștia tineri, nu noi. Ia, uite ce fru mos îi stă. Sunt nucleul unui atom grăbit să explodeze. De plictiseală. S-a plictisit să trăiască. Dar mai ales să existe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de dragul unei femei pe care s-a legat să o aștepte. E apoi un mod personal de a se feri de compromisuri și a se ține la distanță de cei care i le solicită. Andrei Vlădescu are oroare de intervenții, cadouri, atenții, favoritisme, mici promiscuități morale pe solul cărora crește, viguros, oportunismul. Închizându-se tot mai mult în el însuși, ridicând ziduri de apărare și claustrare, eroul ajunge însă la autodiminuare, la o deprimantă mortificare sufletească. Morala lui tare, voința puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
taină: Bine ai venit! RUGĂMINTEA 15 AUGUST Maic-a lui Isus e zi de sărbătoare, Este și ziua mea, frumoas-aniversare, Cu duh ocrotitor adu- ți de vrei aminte Și dragoste din cer te rog astăzi trimite. De ziua mea nu cer cadouri mari și multe Calculatoare, haine și nici parfumuri scumpe Copiii lângă mine, în primul rând, i-aș vrea Și prietenii mei dragi, pe toți de s-ar putea. Cu flori, cu dans și cântec aș vrea ca să petrec, Cu mierla
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
nu m-a lăsat să dorm, mă punea să-l strâng tot timpul în brațe și să stau cu mâna presată pe el, ok! sunt aici, n-am adormit, nu te-am uitat nici un pic. De ziua mea am primit cadou un bărbat, ce bine, îi spuneam lui Cehov la Brăila. Toți plecaseră, inclusiv Marius, mult mai devreme, adică el nici nu venise, îmi serbasem oarecum ziua, hai, după spectacol dau o bere în Past Time, cafenea super unde Marius mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în gură și eu îi torn apă în cap și ne scufundăm în negrul ochilor de animale sălbatice. La o petrecere unde era și fosta lui iubită care se va da la Filosof de ziua mea, când eu voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică, era și actuala lui prietenă, și eu, și mai era încă cineva, îmi va zice el râzând impertinent pe burtă în hotel, iar eu am să mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
încă n-am ajuns la faza asta, da, zic, gestul e prea nepotrivit acum, ne cunoaștem, ca să zic așa, de azi, dar a 2-a zi, de ziua mea, ne-am ținut ca îndrăgostiții, cu degetele încleștate, atunci am primit cadou un bărbat. Vezi, Pinochio, îi spuneam acasă, stăm de vorbă până la 5 dimineața, e bine să ai pe cineva cald lângă tine, e cel mai important, pe Prințesă o trimisesem acasă, avea de învățat pentru bac, Marius venise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe undeva pe deasupra apei, e bine în beznă, vorbesc mult, toată istoria cu Marius și am terminat și gata, am terminat cu el, nici n-a venit c-am dat o bere de ziua mea, ți-am povestit? Am primit cadou un bărbat, dar majoritatea orelor am vorbit de el și Cehov mă tot enerva că nu ți-a trecut, vezi? dacă vorbești atâta de el? Ba nu! Ba da! Cum să-ți mai placă de cineva, știi ce-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Franklin în cercetările sale. Ascultă la fel de zâmbitor și mica disertație entuziastă despre filozofia naturii, din care se inspirase Goethe pentru teoria metamorfozei. ― Ah! Bine că mi-am amintit! M-am luat cu vorba și uite așa uitam să-ți dau cadourile lui Moș Crăciun. Nicolae se târî ca un bebeluș printre perne până la colțul divanului și reveni cu Afinitățile elective de Goethe. ― ține! Tocmai am primit-o zilele astea. ― Dar cum ai reușit? ― Prietenii armeni de pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doi se tăvăleau de râs prin tot divanul. ― În cazul acesta, dragă Nicolache, filonul de aur este al nostru. Nu ne rămâne decât să alegem femeia. ― Păi, așa m-am gândit și eu, când am ales cel de-al doilea cadou pentru tine. Luă pernele din jur la pipăit, ca un orb. ― Dar unde?... Unde naiba l-am pus? Se apucă apoi cu mâinile de cap. ― Uite, frate, că nu-mi aduc aminte deloc! Un vârf de mustață îl trădă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu cunoștea scrisul Marioritzei și nici pe cel al pictorului. Oricine ar fi putut ticlui acele rânduri. Era o capcană? Sau chiar putea conta pe un ajutor nesperat venit din tabăra adversă? ― De fapt... ce vrei în schimbul acestui... acestui imens cadou... viața mea? Pictorul se răsuci. ― Evident, nimic de natură materială, Alteță. ― Sunt, iarăși, două lucruri care nu prea se potrivesc. Ocrotindu-mi mie viața, nu te temi că ai putea-o pierde pe a ta? ― Există, desigur, și acest risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]