13,240 matches
-
reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521. Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinții lui fiind Hans Luther și Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după nașterea lui Martin Luther, familia s-a mutat în Mansfeld
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane. A fost fiul împăratului Carol al IV-lea și al Elisabetei de Pomerania. În 1385 s-a căsătorit cu Maria de Anjou, fiica cea mai mare a regelui Ludovic I al Ungariei și
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
al VIII-lea din ordinul împăratului bizantin Leon al III-lea Isauricul. - Colecția antică de role a țarului rus Ivan cel Groaznic (1530-1584). - Colecția aztecă de cărți din orașul Texcoco (America Centrală): arsă în piața publică din Texcoco la ordinul arhiepiscopului catolic spaniol Don Juan de Zumáraga. Aceeași soartă au avut-o și colecțiile de scrieri ale culturii Maya (America Centrală), distruse de coloniștii spanioli. Bibliotecile actuale tind să devină adevărate centre informaționale, care extind ariile de cercetare ale utilizatorilor. În ciuda răspândirii din ce în ce mai
Bibliotecă () [Corola-website/Science/298670_a_299999]
-
lui Platon -, unde se întâlnesc umaniști ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo și Angelo Poliziano. ""Academia"" florentină este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes și Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. Activitatea ""Academiei"" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii, picturii și arhitecturii din epoca Renașterii. Așa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul ""Alegoria Științelor"". Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și amintească; el a fost
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
apusene. Erasmus din Rotterdam, teolog și erudit olandez, este unul din cei mai eminenți umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig). Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică, este considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la protestantism, preconizând în mod conștient spiritul de toleranță religioasă. În Franța, umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală din Avignon (printre aceștia Petrarca
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
impozanta dintre acestea fiind Potosí). Dacă cel trimis să muncească murea, ceea ce de obicei se întâmplă într-un an doi, familia trebuia să trimită un înlocuitor. Cele mai importante limbi ale imperiului, Quechua și aymara, au fost folosite de Biserică Catolică pentru convertirea zonei Anzilor. În unele cazuri, aceste limbi au fost folosite și pentru evanghelizarea zonelor care foloseau alte limbi ducând astfel la o răspândire și mai largă. Astăzi Quechua și Aymara rămân cele mai răspândite limbi amerindiene. Legenda incașilor
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
plane și interesante din punct de vedere strategic, la vărsarea râului Neckar în Rin. În 1607 localitatea a fost ridicată la rangul de oraș. În cursul Războiului de 30 de ani, orașul a fost ocupat în 1622 de trupele Ligii Catolice, conduse de generalul Tilly, și a suferit mari distrugeri. Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a înlesnit, după război, opera de reconstrucție prin acordarea de privilegii privind libertatea meșteșugurilor și cea confesională. Aceste libertăți au atras noi cetățeni în oraș, mai
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
piața "Neue Markt" (numită azi "Paradeplatz") și aleea "Planken", care lega porțile Rhein-Tor și Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest și est-sud-est, care corespund străzilor actuale Kurpfalzstrasse și Planken. În 1720 Principele Karl Philipp (1716-1742) din linia catolică de Pfalz-Neuburg a mutat reședința Palatinatului de la Heidelberg la și a pus piatra de temelie a viitorului castel, construit în stilul barocului târziu între 1720 și 1760. Acest ansamblu de reședință a fost la vremea aceea al doilea ca mărime
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
femeilor sfinte. A treia soție a fost Margit Dabkai Spre deosebire de regele Ungariei, care îi denunța pe Nicolae Alexandru și pe tatăl său Basarab I ca fiind „schismatici”, Cancelaria Papală, reputată pentru bunele sale informații, îi consideră pe amândoi credincioși bisericii catolice. Într-un document de la 17 octombrie 1345, papa Clement al VI-lea îl lăuda pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
I ca fiind „schismatici”, Cancelaria Papală, reputată pentru bunele sale informații, îi consideră pe amândoi credincioși bisericii catolice. Într-un document de la 17 octombrie 1345, papa Clement al VI-lea îl lăuda pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
pe „nobilul bărbat Alexandro Bassarati” pentru devotamentul său catolic. Papa Clement al VI-lea mai scria că unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau localnici de pe teritoriul Țării Românești. Însă unii consideră că religia catolică exprimată de acesta este defapt doar rezultatul presiunilor din lumea
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
unii dintre valahii ("olachi romani", conform documentului)] din Transilvania, Țara Românească și Sirmium „au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau localnici de pe teritoriul Țării Românești. Însă unii consideră că religia catolică exprimată de acesta este defapt doar rezultatul presiunilor din lumea occidentală de care acesta se apără prin îmbrătișarea superficială a religiei occidentale. Se pare că abia după
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
au și ajuns să cunoască drumul adevărului, prin înbrățișarea credinței catolice”. De altfel, după căsătoria cu Klara Dobokai Nicolae Alexandru a și recunoscut autoritatea episcopiei Transilvaniei asupra catolicilor străini sau localnici de pe teritoriul Țării Românești. Însă unii consideră că religia catolică exprimată de acesta este defapt doar rezultatul presiunilor din lumea occidentală de care acesta se apără prin îmbrătișarea superficială a religiei occidentale. Se pare că abia după înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, în 1359, va adera oficial la credința ortodoxă, luându-și
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund. Biserica Neagră din Brașov adăpostește și un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor. După Reformă ele au fost purtate în slujbele evanghelice din Brașov până în sec. XIX, motivul fiind legătura cu moștenirea bogată și ca o mărturisire a Luteranismului. În sec. XIX au fost întocmite și
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
puternice state musulmane, emiratele de Alep, Mosul, si Jazira (în nordul Irakului). Locuitorii, în marea lor majoritate erau sirieini și armeni, creștini aparținând cultelor Bisericilor Ortodoxe Iacobite și Armene. Pe lângă aceștia mai erau în număr mic greci ortodocși, musulmani și catolici. Primul conducător independent al Edessei a fost Thoros, fiul lui Hetum, mercenar armean de origine, ofițer în slujba bizantinilor apoi trecând de partea musulmanilor. Acesta este numit guvernator al orașului în 1094 de către sultanul selgiucid al Damascului. Profita de ocazie
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné; n. 1431, Paris - dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței Evului Mediu. A absolvit Universitatea Sorbona (la vremea respectivă, academie ecleziastică de rit catolic), ca Bacalaureat (B.A.) și Maestru (M.A.) al Facultății de Arte, în 1452, la vârsta de 21 de ani. Nu sunt cunoscute nici un fel de date despre viața și activitatea sa în perioada 1452-1455. În 1455, la vârsta de
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
a crescut, îngrijit și educat între zidurile bisericii Saint-Benoît-la-Bétourné. Adolescentul François va menționa cu recunoștință că a avut șansa să fie "„eliberat din lanțurile sărăciei”" de câtre tutorle și binefăcătorul său, care i-a facilitat și admiterea la pretențioasa universitate catolică (la vremea respectivă) Sorbona, aflată în vecinătate, unde G. de Villon era profesor de drept canonic. François de Montcorbier (în , după cum a fost înregistrat în registrele universității) a obținut la 18 ani, în 1449 titlul de "bacalaureat" (B.A.) al
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
de ani, în 1452, titlul de "Maîtrise ès arts" (M.A.) care i-a conferit primul grad ecleziastic, de „chierico”, inclusiv anumite privilegii (), ca dreptul la purtare de „tonsură”, dreptul de a fi judecat numai de un tribunal al Bisericii Catolice („privilegium fori”) și deasemenea, dreptul de admitere automată la o altă facultate. După obținerea masteratului, Gert Pinkernell) presupune că Villon și-a contiuat studiile în teologie, studii care au fost abandonate (fapt regretat ulterior conform Testamentulului, v. 201-208, unde nu
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
i-au creiat celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
celebritatea, ni-l prezintă pe Villon ca pe un fel de farsor, șarlatan și proclet deși, cu tot disprețul și zeflemeaua la adresa altor clerici, nu vom găsi în opera sa erezie sau lipsă de respect față de credința catolică și Biserica Catolică. Din stilul său ironic, malițios și adesea obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" [torche-cul]) și din tematica inspirată din viața lupanarelor și a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre baladele sale de
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
fost „eternizată” prin încastrarea unei inscripții în peretele de nord al Catedralei Sfântul Nicolae, cuprinzând data întemeierii și a aniversării, numele lui Valeriu Traian Frențiu și al „gloriosului rege al României Ferdinand I”, împreună cu promisiunea solemnă de mărturisire a „credinței catolice” și a devotamentului către Scaunul Papal, personificat atunci de Papa Pius a XI-lea. A fost apreciat și de guvernul român, care în 1926 i-a acordat distincțiile de „Mare ofițer al Ordinului Coroanei României” și „Răsplata muncii pentru biserică
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
în 2004-2005. În 2007 „The Elie Wiesel Foundation for Humanity” a inițiat un manifest care condamna campania turcească de tăgăduire a genocidului împotriva armenilor din Turcia. Manifestul a fost semnat de 53 de laureați ai premiului Nobel. În 1988, episcopul catolic Richard Williamson, membru al Societății Sf. Pius al X-lea, fost director al seminarului tradiționalist catolic din Buenos Aires a fost excomunicat ("latae sententiae") în urmă pozițiilor sale extremiste, ca un cunoscut tăgăduitor al holocaustului și în urmă opoziției excesive față de
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
campania turcească de tăgăduire a genocidului împotriva armenilor din Turcia. Manifestul a fost semnat de 53 de laureați ai premiului Nobel. În 1988, episcopul catolic Richard Williamson, membru al Societății Sf. Pius al X-lea, fost director al seminarului tradiționalist catolic din Buenos Aires a fost excomunicat ("latae sententiae") în urmă pozițiilor sale extremiste, ca un cunoscut tăgăduitor al holocaustului și în urmă opoziției excesive față de o serie de decizii - considerate de el prea liberale - ale Sfanțului Sinod. La cererea a 4
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Codul canonic reprezintă, în cultura occidentală, legea Bisericii Catolice și a Bisericii Anglicane. Pentru Bisericile Ortodoxe Răsăritene, conceptul de cod canonic este similar, dar nu identic cu cel occidental, care este mai juridic și legislativ în conținut și exprimare. În ambele tradiții, canonul (din , însemnând "regulă, standard sau măsură
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
identic cu cel occidental, care este mai juridic și legislativ în conținut și exprimare. În ambele tradiții, canonul (din , însemnând "regulă, standard sau măsură") este o regulă adoptată de un conciliu. Aceste canoane au constituit baza codului canonic. În Biserica Catolică, canoanelor conciliare li s-au adăugat decretele papale, care fuseseră adunate împreună în "Liber Extra" (1234), "Liber Sextus" (1298) și "Clementines" (1317). În sec. XX, Biserica Catolică a început să codifice aceste canoane, și astfel a luat formă Codul Canonic
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]