10,052 matches
-
să ardă multă vreme după capitularea olandezilor pe 14 mai. Pe 12 mai, luptele au continuat. Deși olandezii nu au reușit să recapete controlul asupra orașului, germanii au fost supuși unor atacuri neîntrerupte. Ambele tabere au suferit pierderi mari, iar comandamentul german a început să fie îngrijorat pentru soarta celor 500 de germanii blocați în inima Rotterdamului. "Oberstleutnant" von Choltitz a fost autorizat de "Generalleutnant" Kurt Student să retragă luptătorii din partea de nord a pungii, dacă situația de pe teren ar fi
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
care a fost mutat disciplinar într-un post secundar, la un depozit al " Batalionului de Artilerie de cetate Nr. 3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea sa, la sfârșitul anului, a fost numit comandant al unui buncăr de artilerie de la Boričevci și, ulterior, promovat locotenent. În 1908 a fost, însă, sărit la avansare, astfel că
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de comandă, la data de 10 octombrie. Dovedit a fi un comandant excelent și știind limba franceză, a fost numit, în 25 noiembrie 1918, la Irkutsk, în funcția
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în Rusia, în octombrie 1917, unii politicieni polonezi s-au aliat cu Germania ca „ultimul bastion al ordinii” împotriva amenințării bolșevice, dar politica Germaniei de a înființa mai multe state clientelare mici la est de Polonia, susținută mai ales de comandamentul suprem condus de Ludendorff a stârnit rezistență crescută față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
o aprigă la Kaniów în mai, resturile acestor trupe au fost internate în tabere de prizonieri, deși Haller a reușit să fugă la Moscova. Cu toate acestea, frontierele nespecificate ale Poloniei erau amenințate și înspre vest: spre sfârșitul lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
anului 1917. Planul stabilea obiectivul general al aacțiunilor militare, modul de acțiune și de alocare a forțelor militare pentru îndeplinirea acestuia. Planul a fost întocmit de Marele Cartier General, condus de generalul Constantin Prezan, în iarna 1916/1917, coordonat cu comandamentul forțelor ruse din România și aprobat de regele Ferdinand, în calitate de comandant al Frontului român. Deși planul urmărea îndeplinirea obiectivului politic fundamental - eliberarea teritoriului ocupat, planul a trebuit să țină seama și să fie armonizat cu cerințele concrete rezultate din configurația
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
lui 1917, în cadrul ofensivei generale preconizate la nivelul alianței, dar lăsând la latitudinea autorităților militare ruse să stabilească direcția loviturii principale și numărul de lovituri rezervate pentru Frontul de est. Forma inițială a planului a fost coordonată și agreată de comandamentele rus și român în martie 1917. Având în vedere că perioadele preconizate de executare a operațiilor nu coincideau, linia directoare a planului era de a se realiza fixarea forțele inamice prin executarea de lovituri de fiecare dintre armate, în vederea împiedicării
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
vizită la Petrograd, iar la începutul lunii mai, generalul Prezan s-a întâlnit, la Moghilev, cu generalii Mihail Alekseev, șeful Marelui Cartier General rus și Dmitri Șcerbaciov, comandantul trupelor ruse din Moldova. În acest context, la începutul lunii aprilie 1917, Comandamentul Frontului Român a decis modificarea planului de campanie inițial, hotărând executarea loviturii principale pe direcția Brăila, de către Armatele 4 și 6 ruse. În urma obiecțiilor formulate de Marele Cartier General Român, rușii au acceptat modificarea din nou a planului, în sensul
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
divizii germane, 12 divizii austro-ungare, 4 divizii bulgare, 3 divizii turce.Diviziile de cavalerie erau formate din 2 divizii germane, 7 divizii austro-ungare și 1 divizie bulgară. La 30 mai/12 iunie 1917 s-a desfășurat la Iași, conferința de comandament în cadrul căreia a fost definitivat planul de operații pentru campania anului 1917, pe frontul românesc. La reuniune au participat regele Ferdinand, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, generalii români Constantin Prezan, Alexandru Averescu și Constantin Christescu, generalii ruși Dmitri Șcerbaciov, Nikolai
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
au distrus case și o biserică aflate la distanță de port. În timpul raidului au fost uciși cinci civili. În acest timp, soldații care apărau Bathline erau martorii retragerii masive a camarazilor care fuseseră înfrânți în partea de răsărit a Noord-Brabant. Comandamentul suprem francez și-a dat sema că planul operațional al Armatei a 7-a nu putea fi dus la îndeplinire așa cum se sperase. Înaintarea germanilor în Noord-Brabant i-a împiedicat pe francezi să stabilească o linie defensivă puternică în jurul orașului
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
La începutul anului 1918, Armata României avea practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
La începutul anului 1918, Armata României avea practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
30 decembrie guvernul român a decis cu asentimentul Aliaților trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. Declanșarea tratativelor de pace de la Brest-Litovsk precum și refuzul Radei Centrale ucrainene de a recunoaște noua putere bolșevică instalată la
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
s-au desfășurat între 25 noiembrie/8 decembrie - 30 noiembrie/13 decembrie 1916 și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor române de către trupele Puterilor Centrale. Luptele s-au desfășurat imediat după Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale. Obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe pe linia de rezistență Râmnicu Sărat—Viziru—Dunărea. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele
Acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița (1916) () [Corola-website/Science/337190_a_338519]
-
de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru au făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu Sărat—Viziru—Dunărea. După încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, forțele române au
Acțiunile militare de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru (1916) () [Corola-website/Science/337208_a_338537]
-
celor din România, tot Marele Cartier General a luat și decizia de a înființa pe 28 noiembrie un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Mare unitate a avut un Comandament structurat după normele unei divizii de infanterie. Acest Corp, la 7 ianuarie 1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la începutul lunii decembrie 1917 și comandant de locotenent-colonelul Buricescu Dragu (cu baza la
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Ministerului Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar deja în data de 26 martie Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Brigada 22 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului I Teritorial: Regimentul 41 Infanterie - (Craiova) și Regimentul 71 Infanterie - (Calafat). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 11 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 22 Infanterie a fost comandată de colonelul Ioan Anastasiu. Brigada 22 Infanterie a participat la
Brigada 22 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337269_a_338598]
-
Brigada 21 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului I Teritorial: Regimentul 57 Infanterie - (Turnu Severin) și Regimentul 58 Infanterie - (Târgu Jiu). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 11 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 21 Infanterie a fost comandată de colonelul (rz.) Dumitru Cocorăscu. Brigada 21 Infanterie
Brigada 21 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337268_a_338597]
-
Brigada 27 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului IV Teritorial: Regimentul 55 Infanterie - (Piatra Neamț) și Regimentul 67 Infanterie - (Bacău). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 14 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 27 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Luca Vlădoianu. Brigada 27 Infanterie a
Brigada 27 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337271_a_338600]
-
Brigada 33 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului II Teritorial: Regimentul 455 Infanterie - (Giurgiu) și Regimentul 60 Infanterie - (Turnu Măgurele). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 3 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 33 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă (rz.) Panait Găiseanu. În urma reorganizării
Brigada 33 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337273_a_338602]
-
Brigada 30 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului V Teritorial: Regimentul 75 Infanterie - (Urziceni) și Regimentul 76 Infanterie - (Oltenița). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 15 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 30 Infanterie a fost comandată de colonelul Gheorghe Anastasiu. Brigada 30 Infanterie a participat la
Brigada 30 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337272_a_338601]
-
Brigada 38 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916 prin mobilizarea unor unități și subunități de rezervă, din compunerea Comandamentului IV Teritorial: Regimentul 53 Infanterie - (Iași) și Regimentul 65 Infanterie - (Vaslui). Brigada a făcut parte din organica Diviziei 8 Infanterie. La intrarea în război, Brigada 38 Infanterie a fost comandată de colonelul Nicolae Rujinschi. În urma reorganizării armatei de la începutul anului
Brigada 38 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337275_a_338604]