10,301 matches
-
Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, Viața politică în România 19221928, Editura Politică, București, 1979. 9 Ioan Scurtu, "Lupta partidelor politice în alegerile parlamentare din decembrie 1937", în Studii. Revista de Istorie, 1967, tom 20, nr. 1, pp. 145-161. 10 Florea Nedelcu, "Contradicții și reorientări în evoluția PNL (1930-1931)", în Revista de Istorie, 1976/ 12 . 11 Lucian Boia, "Gheorghe I. Brătianu (1898-1953)", în Studii și Articole de Istorie, XXXVII, 1978. 12 Ion Bitoleanu, Din istoria României moderne 1922-1926, Editura Științifică și Enciclopedică, București
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
p. 246; Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 212. 83 "Dreptatea", nr. 798, 11 iunie 1930, p. 4; Neagu Cosma, Culisele palatului regal. Un aventurier pe tron: Carol al II lea (1930-1940), Editura Globus, București, 1990, p. 142; Florea Nedelcu, "Contradicții și reorientări în evoluția PNL, (1930-1931)", în Revista de Istorie, 1976/ 12, p. 1862. 84 "Dreptatea", nr. 798, 11 iunie 1930, p. 4. 85 Ibidem. 86 În declarațiile sale privind excluderea din PNL, Gh. Brătianu spunea: "Spre a evita discuții
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Era vorba tot de constructorii de baricade! Și amintindu-ne de etichetele câtorva sticle expuse pe rafturile de la Fulg de nea, ne dădeam acum, în sfârșit, seama că erau doar nume franțuzești: Șampanskoe, Coniac, Silvaner, Aligoté, Muscat, Cahors... Da, îndeosebi contradicția aceasta ne lăsa perplecși: anarhiștii aceia știuseră să elaboreze un sistem de băuturi atât de coerent și de complex! Și, în plus, toate acele nenumărate vinuri alcătuiau, după spusele Charlottei, combinații nesfârșite cu brânzeturile! Iar acestea, la rândul lor, compuneau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care tocmai poposisem îmi păreau acum un fel de experimentare a unei ciudate nebunii, frumoase și înspăimântătoare totodată. Era imposibil să le neg, căci tot trupul meu le păstra ecoul luminos. Le trăisem aievea! Dar, dintr-un spirit viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o construcție a lingvistului. Deci nu trebuie spus ce e metaforă, ci trebuie precizat ce se numeste metaforă înlăuntrul unei concepții anume despre limba”. Sunt citate expresii ale diferiților autori, lingviști, dar mai ales logicieni și filosofi, care vorbesc despre contradicția logică pe care o comportă metaforă: „predicație contradictorie”, „identificare ilogica”, „incongruenta”, „loc al iraționalului”, „minciună” etc. Afirmația cea mai importantă este că nu se poate vorbi despre metaforă în termeni de adevărat și fals. Autorul consideră centrală noțiunea de „echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Farkas László, însărcinat cu "remaghiarizarea" învățământului primar și mediu. Conform planurilor inițiale, acesta ar fi ajuns să lucreze la Câmpia Turzii (Aranyosgyères), din județul Târnava-Mică (Kis Kükülő). În fruntea administrației militare, cu o structură relativ simplă, dar dând dovadă de numeroase contradicții în practică, se afla Conducerea Superioară (formațiune supusă statului-major al armatei; ea derula afacerile financiare, specifice fiecărui corp de armată). Conducerea ei directă îi revenea colonelului din marele stat-major Náray Antal (compozitorul Marșului Transilvan, devenit atât de cunoscut în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
vezi R. Buxton, 1999) -, pentru discuția de față observațile lor rămân utile și pertinente. Pe de altă parte, alți gânditori ai vremii erau profund revoltați de faptele scandaloase, crude și imorale atribuite zeilor În povestirile tradiționale, fapte aflate În profundă contradicție cu o viziune rațională asupra purității lumii divine. Singura cale prin care se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea lor Într-o sferă a ficțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ului" Probabil fără o legătură directă cu aceste dezbateri, Heraclit din Efes dă un puternic impuls mișcării de marginalizare a cuvântului (și universului definit) de mythos prin sacralizarea logos-ului. În căutarea unui „termen specializat care să semnifice ordinea, măsura, contradicția ca bază sau legitate”, Heraclit „ia logos-ul din limbajul comun sau, mai exact, din limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1974, p. 37). Acțiuni ale corpului, repetitive și stilizate În mod simbolic, care sunt centrate asupra unor structuri cosmice și/sau asupra unor prezențe sacre. (E.M. Zuesse, 1987, p. 405) ...o performare transformativă, care dezvăluie sistemele de clasificare, categoriile și contradicțiile majore ale proceselor culturale. (V. Turner, 1977, p. 77) ...o activitate socială stilizată, repetitivă, care, prin folosirea simbolurilor, exprimă și definește relațiile sociale. (C. Lane, 1981, p. 11) Model formalizat al acțiunilor simbolice, cu scopul de a organiza sau controla
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
practici. Astfel, ...concepută ca o practică, ritualizarea implică fixarea, În și prin activitatea ei, a unei distincții privilegiate Între diferitele moduri de a acționa, În special Între acele acțiuni care au fost performate și cele cu care acestea intră În contradicție, pe care le imită sau pe care le implică. Ceea ce Înseamnă că o caracteristică intrinsecă a ritualizării este strategia de diferențiere - În grade și În forme variate - de alte moduri de a acționa În interiorul unei culturi date. La baza ritualizării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al confruntărilor Între multiplele interpretări și poate fi un instrument al celor fără putere Împotriva celor puternici. ș...ț Ea apare ca un proces prin care se dă sens vieții, oferind, astfel, o critică socială și un mecanism care dezvăluie contradicțiile implicite din societate (M. Winkelman, Ph. Peek, 2004, p. 8). Formele de exercitare a divinației sunt deosebit de variate. De aici derivă și complexitatea modelelor tipologice. Astfel, după Annemarie Malefijt (1968, pp. 216-225) există trei mari categorii de divinație: divinația fără
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ashley, 2001; B. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; S. Davis, 1986; N. Jarman, 1997; C. Lane, 1981; R. Sanson, 1976). Paradele și procesiunile pot implica, prin potențialitățile lor ritualice, contestarea, directă sau metaforică, a ordinii sociale. Această posibilitate derivă din contradicția dintre caracterul public și regulile relativ stricte de includere și excludere. În formula succintă a lui S.G. Davis (1986, p. 166), „paradele erau evenimente publice, În măsura În care acest lucru Înseamnă că aveau loc În aer liber. De fapt, accesul la parade
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele mai diverse „familii” ceremoniale), versatil (natura unităților componente, ordinea elementelor și mecanismele de combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
195), ritul politic evocă simboluri tradiționale și, astfel, „el este construit pe un ansamblu de valori tradiționale general acceptate, producând un sentiment puternic de continuitate socială”, iar pentru B. Alexander (1987, p. 180) „simbolizarea reușită a puterii impune ca acele contradicții sociale care apar inevitabil În procesul arbitar de atribuire a puterii să fie mascate și doar aspectele adecvate sau legitime ale puterii să fie arătate”. În sfârșit, referindu-se la sărbătorile politice, C. Rivière (1988, p. 61) afirmă: „Acum, Națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1811, dar chiar și dintre 1808 și 1821, a reprezentat un interval liminal, complex și dramatic, În care procesele lente care se acumulaseră de secole au fost urmate de o seamă de social dramas rapide, ce au făcut ca anumite contradicții ascunse ale celor procese să devină explicite și care au generat noi mituri, simboluri, paradigme și structuri politice (V. Turner, 1974, p. 99). Nicholas Dirks, un antropolog care a consacrat studii extensive acestei probleme, propune formula „rituri ale conflictului”, referindu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru oameni. În varianta sa inițială, universul era perfect simetric (pentru că Ființa Supremă nu poate crea decât lucruri perfecte!), dar În egală măsură, perfect nefuncțional. Ariciul, ca ființă telurică, oferă soluția pentru apariția și menținerea vieții: aceasta este asimetria și contradicția: Lumea din prima creație, netedă, simetrică și elegantă (prin uniformitatea ei), nu era bună la nimic (ori poate numai la contemplat: „vedeai peste tot”); viața era imposibilă, iar frumusețea avea ca revers sterilitatea și moartea. Ariciul creează o lume urâtă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
uniformitatea ei), nu era bună la nimic (ori poate numai la contemplat: „vedeai peste tot”); viața era imposibilă, iar frumusețea avea ca revers sterilitatea și moartea. Ariciul creează o lume urâtă (râpoasă și deluroasă), dar eficientă, o lume În care contradicțiile (Îndeosebi sus și jos) permit circulația apei și, odată cu ea, dezvoltarea vieții. ș...ț Prin fapta sa, acest animal se manifestă drept exponentul contradicției necesare, al ideii că fără diferențe (și, implicit, imperfecțiuni), că fără mișcare, luptă și transformare, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și moartea. Ariciul creează o lume urâtă (râpoasă și deluroasă), dar eficientă, o lume În care contradicțiile (Îndeosebi sus și jos) permit circulația apei și, odată cu ea, dezvoltarea vieții. ș...ț Prin fapta sa, acest animal se manifestă drept exponentul contradicției necesare, al ideii că fără diferențe (și, implicit, imperfecțiuni), că fără mișcare, luptă și transformare, nimic nu poate viețui” (M. Coman, 1992, p. 55). Miturile etiologicetc "Miturile etiologice" Această familie de mituri instituie un continuum Între cele cosmogonice și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sören Kierkegaard. Alte contribuții teoretice vizează nu atât cauzele râsului, cât efectele acestuia. Din acest punct de vedere, teoria râsului înjositor, batjocoritor și periculos, teorie inițiată de Platon, proclamată de Biserică, insinuată și la Descartes și Hobbes, intră oarecum în contradicție cu cea a râsului benefic, relaxant, epicureic, terapeutic. Se poate spune că această din urmă concepție pornește de la Hipocrate și va fi pusă în circulație de spirite ale Renasterii precum François Rabelais, Michel Montaigne și Erasmus de Rotterdam dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de rutinare și fixație în scheme perimate, sancțiunea comicului fiind în acest caz una a disperării, manifestată în forme aberante, paroxistice, antiestetice. Cu sau fără observarea distincțiilor precizate, comună tuturor definițiilor date comicului este importanța acordată ideii de contrast, a contradicției structurate pe o schemă ascendentă, descendentă sau nerezolvată 22, a cărei sesizare bruscă declanșează, ulterior surprizei, râsul comic. Discrepanța descoperită instantaneu și generatoare de comic poate fi între idei și fapte, cum considera Cicero și apoi Quintilian, între desăvârșit și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și cea abstractă, în teoria lui Schopenhauer, între aparență și esență, din perspectiva multor cercetători, între care E.Altherr, între mecanicul și viul existenței umane, în formularea celebră a lui Bergson, etc23. Este posibilă o clasificare a tuturor tipurilor de contradicții repartizate în serii antonimice în toate compartimentele vieții sociale, materiale și spirituale, rezultând o tipologie descrescândă în care se pendulează "de la grandoarea și demnitatea absolutului, la efemerul și relativul accidentului."24 Acceptarea teoriei contrastului duce implicit la încadrarea comicului în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și a limbajului neaoș de mahala, explică în mod concret efectul ilar ca descătușare de tensiune, dar și ca manifestare a sentimentului de superioritate a receptorului în stare să observe, să respingă și să sancționeze prin râsul comic abaterea și contradicția rizibilă. Cu alte cuvinte, comicul din această celebră schiță caragialiană satisface toate definițiile care esențializează fie teoria contrastului, fie pe cea a superiorității, fie pe cea a relaxării. În același mod se poate găsi o ilustrare a definiției lui Kant
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în clovn gălăgios sau în marionetă neputincioasă, într-un infrapersonaj, în măsura în care el vine în contradicție cu personajul din teatrul tradițional.110 Finalitatea satirică a piesei, observată de o bună parte a criticii, este acceptată de autor cu precizarea: "nu e vorba, în mintea mea, de o satiră a mentalității mic-burgheze legate de cutare sau cutare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care demonstrează că nerespectarea regulilor în virtutea cărora se desfășoară eficient comunicarea produce comicul. Anumite replici se sustrag vizibil maximei cantității, prin tautologie și enumerări inutile: Fagul este un copac, în timp ce fagul este un copac, iar stejarul un stejar răsare." Frecvența contradicțiilor este un indiciu al încălcării maximei calității: " Deși are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că este frumoasă. E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]