10,016 matches
-
al XIX-lea, ci că-l iau ca model pentru libertatea de care fac dovadă în raport cu timpul și spațiul. Timpul este un parametru important pentru Romantici, ei dorind să prezinte un personaj în complexitatea evoluției sale, mai degrabă decât în culmea unei crize, în maniera dramaturgilor clasici. Durata este necesară maturizării personajelor lor. "Este frumos să-l vezi pe Othello, atât de îndrăgostit în primul act, omorându-și nevasta în al cincilea act; dacă această schimbare a avut loc în treizeci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde rațiune și sentiment se volatilizează, fără ca vreuna să se exercite vreodată în pofida alteia, ci unde cele două aspecte se întăresc reciproc." Critica lui Brecht este cea mai mușcătoare față de operă, și mai ales față de dramă, căci aici iluzia atinge culmea. Brecht, ca și Bossuet odinioară, își dă seama că emoția spectatorului este mai puternică la operă, unde muzica este mai copleșitoare decât la teatru. Întâlnirea sa cu muzicianul Kurt Weill (1900-1950), hotărât antiwagnerian, este determinantă. Kurt Weill, împins de o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
8 În ciuda acestui sfat pe care îl dă, el nu utilizează proza, ci recurge la versuri lipsite de formă fixă, pentru a imita cât mai mult posibil conversația. 9 Este vorba de piesa lui Lope de Vega, El mayor impossible (Culmea imposibilului) în care Lope se inspiră din Frații lui Terențiu. Acesta arată rezultatele a două tipuri de educație, una liberală, cealaltă tiranică, asupra a doi tineri. Lope transpune problema la nivelul relațiilor conjugale, ceea ce face și Molière la rândul său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbindu-mi de Tărăboanța negustorului de oțet. Dacă am vreo remușcare, asta este pentru eroul acestei roabe care-mi place. Omul acela nu a putut strânge patru mii de ludovici exercitându-și profesia; și având și o inimă bună! E culmea! A trebuit să dea cu camătă ca să ajungă la o asemenea bogăție: e teribil!" (cap. XXXIV). Acest capitol este publicat în lucrarea colectivă, sub conducerea lui Jean-Claude Bonnet, Louis-Sébastien Mercier, un hérétique en littérature, Mercure de France, coll. Ivoire, pp.
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un mare lac salmastru; iar pe de altă parte, actualul curs inferior, pornind dintr-un fost golf al altei mări salmastre, ce se retrăgea treptat către răsărit, spre actualul bazin al Mării Negre, când, prin eroziune regresivă, acest curs a străpuns culmea montană din care pornise, cele două porțiuni cu începuturi separate s-au unit, formând întregul curs al Dunării de astăzi. Această teorie datorată lui de Martonne 55 a fost verificată și însușită de geografii români. Este uimitor de constatat că
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
1992), Premiul Fundației Culturii Polone (1994). A tradus din limbile portugheză, engleză, suedeză, sanscrită, franceză, tibetană, germană. Din literatura română a transpus în polonă, cu destulă acuratețe, Vânătoarea regală de D. R. Popescu, Secretul doctorului Honigberger de Mircea Eliade, Pe culmile disperării de Emil Cioran și Pitești de Virgil Ierunca, în 1989 alcătuind, în colaborare, și o antologie a poeziei românești. Traduceri: D. R. Popescu, Łowy królewskie [Vânătoarea regală], Varșovia, 1979; Mircea Eliade, Tajemnica doktora Honigbergera [Secretul doctorului Honigberger], Varșovia, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
colaborare, și o antologie a poeziei românești. Traduceri: D. R. Popescu, Łowy królewskie [Vânătoarea regală], Varșovia, 1979; Mircea Eliade, Tajemnica doktora Honigbergera [Secretul doctorului Honigberger], Varșovia, 1983; Marian Barycz [Virgil Ierunca], Pitești, Varșovia, 1985; Emil Cioran, Na szezytach rozpaczy [Pe culmile disperării], Cracovia, 1992; Antologia poezji rumunskiej [Antologia poeziei românești], Varșovia, 1989 (în colaborare). St.V. KÁNTOR Erzsébet (10.II.1938, Cluj), traducătoare. După absolvirea Liceului Pedagogic din orașul natal (1955), își continuă tot aici studiile la Facultatea de Filologie, luându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dedus cu certitudine din confruntarea cu situația contemporană din Orientul Mijlociu sau din Egipt, unde suveranul era soțul divinității sau divinitatea Însăși. b) Sacrificiul Prezența În peșteri a oaselor de animale cu evidente urme de ardere, cenușa găsită În sanctuarele de pe culmi, reprezentările de ofrande pe sigilii, așa cum este explicita scenă de pe sarcofagul de la Hagia Triada, nu lasă loc de Îndoială În ceea ce privește practica sacrificiilor sângeroase În Creta antică. În ceremoniile celebrate pe Înălțimi se folosea, probabil, un altar mobil din lemn, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ulterioară le-a situat tot În Creta. Dar orice interpretare rămâne ipotetică și nu putem decât să recunoaștem spațiul mare atribuit figurilor feminine. Este posibilă doar o descriere tipologică ce permite clasificarea unei „Stăpâne a palatului”, a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva" ar fi cea mai Înaltă culme a eterului, Jupiter eterul din mijloc, iar Iunonaxe "Iunona" aerul cel mai de jos și pământul. Speculația cosmologică este acceptată pe plan antropologic, cultual și istoric. Prin acești zei, noi respirăm (penitus spiramus) și avem trupul (terra) și rațiunea (Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie proprie care, departe de a se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor mai Înalte culmi ale divinului. Interferența profundă Între interese speculative, tensiuni etice și preocupări religioase caracterizează deci În profunzime mișcarea neoplatonică și, exceptând dimensiunea ei ideologică, Îi legitimează implicarea În problematica religioasă. Mari sectoare din acest curent de gândire se dovedesc interesate, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iau ca punct de plecare lucrurile aparente și „simpatiile” pe care ele le manifestă reciproc și cu puterile nevăzute ș...ț. De fapt, Într-adevăr, orice lucru se roagă conform rangului pe care Îl ocupă În natură și cântă laudele culmii seriei divine căreia Îi aparține, laudă spirituală sau laudă rațională ori fizică sau sensibilă. BibliografieTC "Bibliografie" AA.VV. (1966), Porphyre, „Entretiens sur l’antiquité classique”, nr. XII, Fondation Hardt, Geneva. AA.VV. (1973a), Le culte des Souverains dans l’Empire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faza conservării, În timp ce romanii și grecii pe cea a inovării, Însă cu urme care trădează situația originară. 6. JERTFA UMANĂTC "6. JERTFA UMANĂ" Pentru a-i discredita pe martorii gali, adversari ai lui Fonteius, Cicero, considerând-o ca pe o culme a infamiei, amintește faptul că galii practică jertfa umană (Pro Fonteio, X,21). Dar acest obicei este amplu atestat și la alți autori, iar Cezar oferă mai multe detalii: Întregul neam al galilor este foarte superstițios. De aceea, cei atinși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deseori definită În textele vechi, totdeauna cu același Înțeles. Dimitrie Cantemir observă că nebunia, „Întunecarea minții”, este mai „grea decât a nopții”. Neculae Mavrocordat afirmă: „bolile trupului cu cât cresc cu atât sunt mai Învederate, pe când cele ale sufletului ajungând culmea, robesc cu totul pe cel suferitor, și-i răpesc orice simțire”. Simptomele nebuniei sunt bine cunoscute, de mult timp. Dimitrie Cantemir vorbește de prodromele alienării: „În 1705 a fost numit Ciorbuli Ali Pașa În postul de mare vizir, Într-o
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului *perpe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
caute o cale de revizuire a problemei Transilvaniei și Bucovinei, lăsînd la o parte Basarabia, unde așa ceva nu avea nici o perspectivă. Atunci cînd arhiducele antimaghiar Franz Ferdinand a vizitat România, dr. Aurel Popovici, un naționalist român reacționar, a fost în culmea entuziasmului. El preconizase o soluție austro-germană a problemelor României prin instituirea unei monarhii unite austro-române după urcarea pe tron a lui Franz Ferdinand, "cu sau fără rege (al României)"202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu s-a ținut nici o cuvîntare. Familia Iorga era indignată de lașitatea și oportunismul înaltei societăți bucureștene, ajunse la culme mai ales după crimele de la Jilava. Capătul drumului lui Iorga a fost trist. Trebuie să remarcăm totuși o excepție: greu încercata Franță nu și-a uitat prietenul. Prezența la funeralii a însărcinatului francez a fost bătătoare la ochi. Au venit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost de ajuns doi dictatori, sprijiniți de colaboratorii lor din perioada războiului, pentru a netezi demografic terenul și a pune bazele unui continent nou și mai puțin complicat. Acest nod deconcertant În povestea lină a unei Europe ce Înaintează spre „culmi Însorite”, cum zicea Churchill, a fost omis și În Est, și În Vest până În anii ’60, după care a fost invocat numai cu privire la exterminarea evreilor de către germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
această formă evidentă - și va dispărea În doar câțiva ani. Dar cântecelul, cu aerul său naiv și demodat, surprinde Întocmai atmosfera acelor timpuri. Amuzamente populare precum columbofilia, cursele de ogari sau Întrecerile pe autostradă au atins În acea perioadă o culme a popularității, intrând apoi Într-un declin constant, accelerat spre sfârșitul anilor ’50. Aceste divertismente Își aveau originea În perioada victoriană târzie, după cum atestau și accesoriile spectatorilor: basca francezului și șapca englezească, venite la modă În anii 1890, erau Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
arabi și evrei s-a dezlănțuit abia după ce britanicii au ieșit din scenă. În Irak, unde Marea Britanie și America aveau interese petroliere comune, americanii i-au Înlocuit treptat pe britanici ca influență imperială dominantă. Egiptul a reprezentat Însă locul - deși, culmea, nu fusese niciodată o colonie britanică În sensul convențional al cuvântului - unde Marea Britanie a resimțit din plin umilințele și drama decolonizării, suferind o Înfrângere de proporții istorice. În criza Suezului din 1956, Marea Britanie a suferit pentru prima dată o umilință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cazul unei agresiuni a Internaționalei Comuniste În Orientul Mijlociu. Poziția lui Nasser În lumea nealiniată a fost consolidată de faptul că sfidase cu succes vechile puteri coloniale. Influența lui morală și puterea exemplului asupra naționaliștilor arabi a atins acum noi culmi, confirmând temerile francezilor. Dezastrul din Egipt prevestea și mai multe probleme cu francezii din Algeria. Pentru Statele Unite, aventura din Suez a fost un mod de a-și reaminti propriile responsabilități, dar și o ocazie de a-și Încorda mușchii. Eisenhower
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Începutul anilor ’50, nemții cu romanticele filme Heimat turnate În Pădurea Neagră, iar englezii cu un amestec de filme de război și comedii din ce În ce mai aluzive și mai ușoare. și, oricum, publicul larg prefera În continuare filmele americane de succes. Culmea este că și ideile revoluționare ale noului val de cineaști francezi s-au născut tot din admirație pentru producțiile americane, În special pentru stilul sobru și auster de film noir de la sfârșitul anilor ’40. Exasperați de clișeele tematice și decorul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să repui oamenii În centrul propriei lor existențe - pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai veche de specialiști și pentru partidele marxiste consacrate, insistența perversă asupra acelor scrieri pe care Marx nu dorise să le publice părea culmea neseriozității. Dar era și un gest implicit subversiv: dacă oricine putea să recurgă direct la texte și să-l interpreteze pe Marx cum dorea, atunci autoritatea conducerii comuniste (și troțkiste, În acest caz) se prăbușea, iar Împreună cu ea Întreaga logică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]