10,070 matches
-
în principal gările din Île-de-France. Zona acoperită nu corespunde complet cu limitele administrative ale regiunii: trenurile deservesc de asemenea unele gări din Haute-Normandie, Picardie și chiar din regiunea Centre-Val de Loire. De asemenea, unele gări de la marginea regiunii nu sunt deservite de această rețea, ci doar de rețeaua TER a regiunilor vecine. este „moștenitorul” trenurilor de suburbie ce existau încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Transilien exploatează împreună cu RATP primele două linii ale rețelei expres regionale din Île-de-France (RER): RER
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Île-de-France este format din 16 linii de metrou și 8 linii de tramvai exploatate de RATP. În schimb, linia 4 de tramvai este exploatată de SNCF. Rețeaua RER este una din cele două rețele feroviare de transport în comun ce deservesc Paris și regiunea sa (cealaltă fiind Transilien, care înglobează o parte din RER). Constituită din 5 linii, are 257 de stații și 587 km de șine (din care 76,5 km subterane, mai ales în interiorul orașului Paris) și este folosit
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
subterane, mai ales în interiorul orașului Paris) și este folosit de 2,7 milioane de călători pe zi. Din motive istorice, o parte din RER este administrată de RATP, în timp ce restul face parte din rețeaua SNCF. Linia H (Rețeaua Nord Vest) deservește nordul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramuri. Leagă Paris-Nord de Luzarches, Pontoise și Persan - Beaumont via Montsoult - Maffliers și via Valmondois. Mai are de asemenea o ramură transversală ce leagă Pontoise de Creil. Ea transportă astăzi, în medie, de călători
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
min 30s la orele de vârf. Linia este echipată cu numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive BB 17000 cu rame RIB, locomotive BB 27300 cu rame VB 2N, precum și rame de tip Z 50000, întreținute în atelierele Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia K (Rețeaua Nord Est) deservește nord-estul Île-de-France, legând Paris-Nord de Crépy-en-Valois. Ea transportă aproximativ 10.300 de călători pe zi lucrătoare. Linia este echipată cu locomotive BB 17000 legate la rame RIB, toate întreținute în atelierele Technicentre Paris-Nord, la depoul Joncherolles.Până la începutul lui 2013
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
pe această linie au circulat și rame Z 6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits Gris," care au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani, dovedindu-și astfel robustețea. Linia L (Rețeaua Saint-Lazare Sud) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă gara Paris-Saint-Lazare cu Cergy-le-Haut, Saint-Nom-la-Bretèche și Versailles-Rive-Droite, pe de o parte, dar și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia e echipată cu rame Z 6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Montparnasse de Mantes-la-Jolie, Dreux și Rambouillet. Transportă în medie calători pe zi lucrătoare, folosind 277 de trenuri. Linia e echipată cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și Z 8800 (doar pe relațiile "Paris-Montparnasse - Plaisir - Grignon", "Paris-Montparnasse - Rambouillet" și "Paris-Montparnasse - Sèvres-Rive-Gauche"). Aceste rame sunt întreținute în atelierele Technicentre Paris-Rive-Gauche, situl Montrouge. Linia P (Rețeaua Est) deservește estul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Est de Château-Thierry și La Ferté-Milon via Meaux, dar și de Provins și Coulommiers. Pe aceeași linie circulă o navetă feroviară ce leagă Esbly de Crécy-la-Chapelle și un serviciu de autocare între Coulommiers
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
82500, locomotive BB 17000 și BB 67400 ce trag rame RIB 70, rame de tram-tren U 25500, dar și tipurile Z 20500 și Francilien (Z 50000), întreținute în atelierele Technicentre Paris-Est situate la Noisy-le-Sec în Seine-Saint-Denis. Linia R (Rețeaua Paris-Lyon) deservește sud-estul regiunii, având mai multe ramificații ce leagă Paris-Gare de Lyon de Montereau (Seine-et-Marne) și Montargis (Loiret). Ultima parte a acestei ramuri se situează în regiunea Centre-Val de Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
de Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
primă bucată a fost deschisă în 2003 în Yvelines, numită Grande ceinture Ouest, dar această linie nu leagă gări importante, fiind deci puțin folosită. De aceea, va fi convertită în 2018 în tram-tren și prelungită la amebele capete pentru a deservi gări mai importante, fiind redenumită în Tangențiala Vest (prescurtat "TGO"). O a doua bucată mai mare a fost creată în 2014 prin Tangențiala Nord, sub forma unui tren ușor, rezultat a peste 30 de ani de încercări. Numeroasele corespondențe și
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
jet magistrală de cele două aeroporturi principale situate în Metroplex Dallas / Fort Worth la Austin. În schimb, aceeași OAG enumeră un total combinat de douăzeci și patru (24) Zboruri non-stop în fiecare zi în acest moment de la cele două aeroporturi principale care deservesc zona Houston, Hobby Airport (HOU) și Aeroportul Intercontinental Houston (IAH), la Austin. Aceste programe au evoluat în timp că populația și importanța economică Austin a crescut și companii aeriene au introdus zboruri non-stop direct din Austin în loc de rutare de pasageri
Aeroportul Internațional Austin–Bergstrom () [Corola-website/Science/335211_a_336540]
-
2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana. Castelul Tarasp și "Trinkhalle" (sala de băut) sunt înscrise în lista monumentelor de patrimoniu de importanță națională din Elveția. Gara "Scuol-Tarasp" este stația terminus al rețelei private de căi ferate Rhätische Bahn, deservită de trenuri din Chur și Pontresina.
Tarasp () [Corola-website/Science/335293_a_336622]
-
(în ) este un sistem de transport de tip premetrou deservit de Rețeaua de Tramvaie din Antwerpen, parte a operatorului de transport din Flandra, De Lijn. Prin tunelurile premetroului din Antwerpen circulă tramvaiele a șapte linii: , , , , , și . Ideea unui metrou în Antwerpen a început să fie studiată în 1964, în cadrul proiectului
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
dens populate din Borgerhout, numit Reuzenpijp (tunelul gigant), a fost abordat în același timp ce spre vest au început lucrările la un traseu către Sportpaleis. Ultimele două, care porneau de la stația Opera, trebuiau să fie conectate de o ramură care deservea spitalul AZ Stuivenberg. Pe 10 martie 1980, un al doilea tronson de 1,2 km și două noi stații, Diamant și Plantin, au fost inaugurate, permițând corespondența cu Gara Centrală. La ieșirea din stația Plantin sunt prevăzute două rampe de
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
prevăzute două rampe de acces, prima la nordul ramurii spre Merksem, iar a doua la estul stației Schijnpoort, permițând legăturile spre Deurne și Wijnegem. Doar rampa de nord a fost dată în exploatare, iar întreaga ramură a început să fie deservită doar de linia 3. Din 4 martie 2006, De Lijn a lansat un nou serviciu al rețelei de tramvaie, linia 5, care utilizează tunelurile premetroului pentru a ajunge din Linkeroever la Deurne (și, începând din 2012, la Wijnegem) fără a
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
tramvai de suprafață „Joe English”, planurile MIVA au fost revizuite. Construcția stației Morckhoven a fost abandonată și s-au început lucrările la Collegelaan, pentru acest lucru fiind necesară spargerea tubului de tunel deja construit. Proiectul prevedea ca stația să fie deservită de tramvaiul , dar construcția a fost oprită în 1981. Collegelaan are o intrare de la suprafață, dar aceasta a fost blocată de De Lijn cu porți metalice pentru a împiedica accesul curioșilor. Stația Collegelaan este situată în apropierea Inelului de ocolire
Collegelaan (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335560_a_336889]
-
peronul spre Morckhoven și ieșirea din tunel este la nivelul -3, la 23 de metri adâncime față de nivelul străzii. Peroanele au 36 de metri lungime. Începând de sâmbătă, 18 aprilie 2015, tunelul Reuzenpijp a fost pus în exploatare și este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin stația Collegelaan fără să oprească, dar încetinind în timp ce o traversează. Stația este desemnată ca ieșire de urgență în cadrul proiectului LIVAN I RVP 6. Nu este prevăzută nicio dată de deschidere.
Collegelaan (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335560_a_336889]
-
bilete, la nivelul -2 este peronul spre centrul orașului, iar peronul spre ieșirea din oraș se găsește la nivelul -3, la 25 de metri adâncime față de suprafață. Peroanele au 60 de metri lungime fiecare. Stația Carnot era prevăzută a fi deservită de liniile de tramvai care circulă la suprafață, pe "Carnotstraat": , , plus o linie (fosta linie 3) care ar fi mers pe sub strada "Kerkstraat" până în stația de premetrou Schijnpoort. Ținând cont de distanța scurtă de la Carnot la stația Astrid, Planul Pegasus
Carnot (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335564_a_336893]
-
de distanța scurtă de la Carnot la stația Astrid, Planul Pegasus nu a prevăzut și deschiderea pentru pasageri a Carnot odată cu darea în exploatare a tunelului. Începând de sâmbătă, 18 aprilie 2015, tunelul Reuzenpijp a fost pus în exploatare și este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin stația Carnot fără să oprească, dar încetinind în timp ce o traversează. Stația este desemnată ca ieșire de urgență în cadrul proiectului LIVAN I (LIVAN I RVP 2). De Lijn a programat darea în exploatare a stației
Carnot (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335564_a_336893]
-
durat doi ani. A rămas însă o secțiune nefolosită, între stația Astrid și Gara Antwerpen-Centraal, iar Zegel a fost singura stație deschisă, renunțându-se la Carnot, Drink și Morckhoven. Inaugurarea a avut loc pe 18 aprilie 2015, iar tunelul este deservit de tramvaiele liniei , care circulă prin premetrou între centrul orașului Antwerpen și rampa de ieșire la suprafață din strada "Herentalsebaan", continuând apoi până la parcarea P+R de la sensul giratoriu din Wommelgem. Traseul de la parcarea P+R din Wommelgem și până la
Tunelul Reuzenpijp () [Corola-website/Science/335579_a_336908]
-
granița cu Țările de Jos. Având o lungime de 68 de kilometri, este cea mai lungă linie de tramvai din lume, și unul din puținele tramvaie interurbane din lume care se mai află în exploatare. Restul rețelei De Lijn este deservit de autobuze. Compania operează toate cursele de autobuz urbane, suburbane și interurbane din Flandra. Datorită rețelei feroviare dense, autobuzele interurbane servesc drept transport local între orașele mari și comunitățile mai reduse. Timpul de călătorie cu autobuzul dintr-un oraș în
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
stațiile de autobuz sunt mult mai numeroase decât ale trenurilor. În provincia Limburg, unde există doar puține căi ferate, autobuzele sunt principalul mod de călătorie interurbană. Acolo există de asemenea și autobuze interurbane expres. Zonele rurale sau izolate sunt uneori deservite de "Belbus" (autobuze la comandă), un serviciu de microbuze cu program neregulat. Acestea nu circulă decât în urma unei rezervări telefonice și operează într-o zonă anume doar stațiile pentru care a fost făcută rezervarea. Orarul este, deci, nesigur: de obicei
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
plecare fixă și o sosire într-o stație importantă (cel mai frecvent o gară NMBS). Aproximativ jumătate din parcul de autovehicule al De Lijn a fost externalizat către operatori privați, care acționează din postura de subcontractori ai companiei. Restul este deservit în mod direct de De Lijn. Sub patronajul Departamentului pentru Educație al Guvernului Flamand, De Lijn se ocupă de asemenea de instruire în școli de meserii în domeniul transporturilor. În plus, De Lijn este co-acționară la compania de mașini de
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
a doua reforme constituționale a Belgiei, prin care s-a regionalizat transportul urban și interurban, lucru consfințit prin Legea Specială a Reformelor Instituționale, din 8 august 1980. În Regiunea Capitalei Bruxelles și câteva periferii ale sale transportul în comun este deservit de MIVB-STIB, prin rețelele de metrou, tramvai și autobuz. Capitalul De Lijn, care se ridică la circa 53.951.000 euro, este împărțit în 2.706.052 de acțiuni. Guvernul Flandrei deține 81,55% din acțiuni, fiind astfel acționarul principal
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]