14,040 matches
-
majoritară, 85,97% în 1931. În 1941 toți evrei au fost exilați în lagăre în Transnistria, unde au murit și numai câțiva sau întors după război. La înființare, orașul Bucecea purta numele de Vâlcești. Bucecea cunoaște transformările moderne din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În urma legii rurale din august 1884, 179 locuitori și doi preoți au primit pământ în comuna Bucecea. Participarea locuitorilor comunei Bucecea la efortul întregii țări de susținere a războiului de independență 1877-1878 este ilustrată de o
Bucecea () [Corola-website/Science/299346_a_300675]
-
devastau orașele de pe coastă și incendiau satele de pescari. Singurul mijloc de apărare al Angliei consta în a chema la arme populația de coaste prin focuri aprinse pe înălțimi - metodă care permitea năvălitorilor să debarce, să acționeze și să fugă. Domnia lui Eduard al III-lea a luat sfârșit în mod rușinos în 1377 și, deoarece Prințul Negru murise cu un an în urmă, tronul Angliei a fost moștenit de nepotul lui Eduard, băiatul de 10 ani, Richard al II-lea
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
de nepotul lui Eduard, băiatul de 10 ani, Richard al II-lea ce avea să se confrunte curând cu o revoltă a țăranilor și cu alte probleme serioase. Franța ar fi putut foarte bine să profite de dificultățile englezilor în timpul domniilor agitate ale lui Richard al II-lea și Henric al IV-lea, momente în care Anglia era incapabilă să câștige războiul. Însă, deși o flotă franceză reînnoită a devastat coasta de Sud a Angliei la începutul domniei lui Richard al
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
dificultățile englezilor în timpul domniilor agitate ale lui Richard al II-lea și Henric al IV-lea, momente în care Anglia era incapabilă să câștige războiul. Însă, deși o flotă franceză reînnoită a devastat coasta de Sud a Angliei la începutul domniei lui Richard al II-lea, monarhia franceză a devenit în curând la fel de incapabilă ca și rivala sa. Carol al VI-lea al Franței a venit la putere la vârsta de 12 ani și a înnebunit în tinerețe; în cea mai
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Luncii și Iași-Tecuci-Galați. A redus abuzurile administrației și proprietarilor asupra țărânilor, a limitat inițial imigrarea evreilor, însă mai apoi a încurajat imigrarea acestora, găsind mai potrivit să-i așeze pe moșiile lui (de exemplu, evreii din Mihăileni). A eliberat țiganii domniei și cei mânăstirești fiind primul gest de dezrobire din ambele principate urmat ulterior de Gheorghe Bibescu în Muntenia. A promovat învățământul din Moldova înființând printre altele în 1835 Institutul de Arte și Meșteșuguri (pentru a da tineretului o educatie industrioasa
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
pe Marele Mitropolit Veniamin Costache (foarte iubit de popor) să demisioneze. Unul dintre defectele sale era lăcomia de bani. În acest sens a vandut titluri de boieri și demnități mai mari ori mai mici pe bani, astfel încât dacă la începutul domniei erau 853 de boieri, la sfârșitul ei numărul lor ajunge la 3.750. În al doilea an a domniei sale, la Cluj se publică un document în care boierii se declară nemulțumiți pentru că domnitorul era "lacom de bani, era josnic", lucra
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
să numească ambii consuli din diverse considerente. Ca un rezultat, după finalul formal al Imperiului Roman, în vest timp de mulți ani a fost numit un singur consul. Acestui rang i-a fost permisă în cele din urmă căderea în timpul domniei lui Iustinian I: întâi cu consulul Romei în 534, Decius Paulinus, apoi cu cel al Constantinopolului în 541, Flavius Basilius Junior. Pentru o listă completă de consuli romani, vezi: În 1799, Franța revoluționară a decretat o constituție care conferea puteri
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
dată după moartea lui Eustatie Dabija în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept turcilor, din răutate, și în consecință a fost mazilit. În 1668, după domnia lui Alexandru Iliaș, cu mari cheltuieli redobândește tronul. De această dată, pornește un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În cele din urmă, Duca îl nemulțumește pe sultanul venit în persoană pentru războiul cu polonezii de la Camenița în chestiunea Zaharelelor, fiind aproape să-și piardă chiar viața. Este înlocuit la domnie în 1672 cu Ștefan Petriceicu. După doi ani, prin mijlocirile Cantacuzineștilor din Țara Românească, Duca este numit domn în 1674, în Țara Românească. La început totul pare să fie pe placul Cantacuzineștilor, însă sunt neglijați din ce în ce mai mult, astfel încât relația dintre
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
început totul pare să fie pe placul Cantacuzineștilor, însă sunt neglijați din ce în ce mai mult, astfel încât relația dintre ei și domnitor se răcește și duc la înlocuirea lui în 1678 cu Șerban Cantacuzino. Duca este mutat în Moldova, unde este numit în domnie pentru a treia oara în noiembrie 1678, în locul lui Antonie Ruset. Se poartă mai bine pentru ceva timp, cu scopul de a înșela aparențele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, urcă dările, dar născocește și
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
cu scopul de a înșela aparențele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, urcă dările, dar născocește și altele noi, cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curând turcii. Drept recompensă, turcii îl numesc, în 1680, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Se încearcă și un complot împotriva lui, dar
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
de facto întru scheletul constituțional al republicii, care fusese separat precis ca o alternativă la odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat. Sub acest Principat "stricto sensu", realitatea politică a domniei autocratice de către împărat era încă mascată cu scrupulozitate de către forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din perioada politică a neîncoronatei Republicii romane (509 î.Hr.-27 î.Hr.) sub motoul SPQR. Acest proces este adesea văzut c-ar
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din perioada politică a neîncoronatei Republicii romane (509 î.Hr.-27 î.Hr.) sub motoul SPQR. Acest proces este adesea văzut c-ar fi început cu împăratul Domițian, când tipuri orientale de domnie precum "dominus" (Lord, Stăpân) au devenit curente (deși nu legale), dar nu se putea prin definiție clarificarea punctului de turnură constituționale, deci această apreciație rămâne subiectivă, realitatea este dezvoltare graduată. După Criza secolului III aproape că s-a ajuns la
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia pe la anul 170 - mișcări de care nici Dacia n-a rămas neinfluențată. Mai importantă pentru provincia romană carpato-danubiană pare să fi fost marea incursiune a dacilor liberi sub domnia împăratului Commodus (180-192), care s-au extins și in interiorul Daciei, unde „s-au agitat provincialii”Sub acești „provinciali" ar fi greu a nu recunoaște în primul rînd tocmai populația autohtonă și apoi și o bună parte dintre „coloniștii" daco-romani
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
(în greacă: Εὐκλείδης, "es"; cca. 325 - 265 î.Hr.), numit și Euclid din Alexandria, a fost un matematician grec care a trăit și a predat în Alexandria în Egipt în timpul domniei lui Ptolemeu I (323 - 283 î.Hr.). Despre viața lui Euclid nu s-au păstrat nici un fel de date, de aceea se spune că viața lui se confundă cu opera. Dar nici aceasta nu s-a păstrat în întregime. În afara de
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
stilul de viață al societății germane. Tot în Germania, J. H. Ramberg a popularizat tradiția caricaturilor hogarthiene. În declinul monarhiei franceze, Louis Boily și Philibert Debucourt adopta tehnicile predecesorilor britanici. După o perioadă de restricție datorită revoluției franceze și a domniei lui Napoleon, caricatura își va continua evoluția prin activitatea lui Carle Vernet care va aduce o specificitate distincta în caricatura franceză. Un moment important în istoria caricaturii îl reprezintă Daumier care va domina la jumătatea secolului XIX această tendință cu
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers ordinului Ioaniților în 1142. Pe 29 iulie 1170 are loc un cutremur de pământ devastator ce distruge multe fortărețe, printre care: Crac des Chevaliers, Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi regi, însă este și conducătorul baronilor care nu doreau expansiunea
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Paris a fost ales de zei să hotărască care dintre cele trei zeițe: Atena, Hera, sau Afrodita, merită mărul. Fiecare dintre zeițe căuta să-l înduplece să-i dea ei mărul, făgăduindu-i o mare răsplată; astfel, Hera îi promise domnia peste Asia întreagă, zeița Atena - slavă și biruință în războaie, iar Afrodita îi făgădui să-i dea de soție pe cea mai frumoasă dintre muritoare, pe Elena, fiica lui Zeus și a Ledei. Paris nu stătu mult pe gânduri și
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
au predat în momentul în care lupta era pierdută. În acest timp, în țară, sprijinit de o armată de 30.000 de turci, vine Vlad, fiul lui Vlad Dracul, ridicarea pe tron fiind atestată de mai multe izvoare turcești. Această domnie este scurtă, condițiile în care a fost întreruptă o lună mai târziu rămân neclare. E greu de crezut o informație apuseană în care se afirma că Iancu de Hunedoara ar fi inițiat o campanie împotriva acelui domn, dând o mare
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
lui Ștefăniță cu armeanca Serpega. După domnia sa, în Moldova a fost introdusă instituția mucarerului. În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui. Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urma pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urma pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporoje, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
voievodului. Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul: „îi vom socoti în luptă”. Ioan Vodă a fost căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski și ca domn, cu Maria Huru, fiica boierului L. Huru, Pârcălab de Hotin. După moartea lui , doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan "Nicoară" Potcoavă (Crețul), Alexandru Sarpega
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
de înflorire și de evoluție rapidă a științelor medicale în spațiul european. Urmează aproximativ 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație creștină și asanării valorilor antichității. Orice tentativă de considerare a materialității ființei umane este descurajata și se instalează domnia superstițiilor și misticismului. Această situație a durat până la sfârșitul Evului Mediu. Între timp, epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în spațiul arab. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Sfântul Ierarh Varlaam (Moțoc) al Moldovei (n. 1580, 1585? - d. 18 august 1657) a fost Mitropolit al Moldovei (1632 - 1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu), scriitor și om de cultură. Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie de răzeși din Bolotești, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]