11,261 matches
-
Bărăganului până în luncile Mureșului și Prutului și Someșului și Oltului - atâtea cântece care și-au adunat tot jarul patosului lor patriotic în laitmotivul cu aură de simbol: Partidul, Ceaușescu, România - Poporul, Ceaușescu, România!“ (Scînteia, 15 ianuarie 1978) BREITENSTEIN Ernest, publicist „Ecoul lucrărilor primei sesiuni a celei de a VII-a legislaturi a Marii Adunări Naționale încă nu s-a stins, continuă încă să ocupe un loc de seamă în coloanele ziarelor, în emisiuni de radio și de televiziune. Și înainte de toate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deosebit, dar care astăzi pulsează în ritmul înflăcărat al noii ere.“ („Mândria noilor ctitorii“, Scînteia, 30 ianuarie 1988) „Rostim un nume, Ceaușescu, Și glasul nostru Se preface în sunet de vioară, Ce vibrează adânc În inimile împurpurate de dragoste, Ca ecou al celor mai intense trăiri Ale ființei noastre.“ („Rostim un nume“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 21 ianuarie 1989) CRĂCIUN Bucur „Așa cum spunea confratele meu mai în vârstă, arh. Marcel Anghel, întemeietor și el al acestui reputat institut de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prozator și ziarist „Pildă și crez, îndemn și năzuință, iată omul care acum 60 de ani, în anul reîntregirii neamului, dintr-o familie de vechi moșneni a venit spre noi. Spre cei de acum, identificându-se cu năzuințele întregului popor, ecou răsfrânt în douăzeci și două de milioane de oameni care însuflețesc acum, liberi și drepți, rotundul chip al României.“ (Luceafărul, 21 ianuarie 1978) „Ideea sistematizării satului românesc este de dată prea recentă pentru a ne permite o pătrundere fără complexe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
El rămâne providențial mai întâi pentru țara sa, pentru marile prefaceri trăite de acest popor în industrie, agricultură, comerț, știință și cultură, și dacă astăzi România se bucură de succes și prestigiu binemeritat, dacă acțiunile ei stârnesc an de an ecouri tot mai numeroase și într un cerc de opinie publică tot mai larg, acest lucru se datorează în primul rând soliei de pace și prietenie, mesajului ei cel mai îndreptățit al secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarășul Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creștere și pentru îngrijirile de fiecare zi pe care ți le acord = nimic Total = nimic Faptul că, după citirea biletului, băiatul s-a îmbujorat la față și a pus capul în jos, mama a înțeles că procedeul ei a găsit ecou în sufletul copilului și că nu va mai pretinde bani pentru treburile la care participă. Sumele au fost actualizate la valoarea leului din 2004. Cultul muncii S-au spus și s-au scris multe despre ceea ce reprezintă munca în viața
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de drum, vă doresc sănătate, putere de muncă, succese și satisfacții în activitatea de învățare. Totodată să vă bucurați de privilegiile oferite de vârsta frumoasă pe care o aveți. În timp ce vorbea, Dumitru Dascălu încerca să descopere pe chipurile elevilor ce ecou au cuvintele sale în sufletele acestora. I s-a părut că spusele sale nu ajung la inima unora dintre adolescenți. Explicația? Altă generație, alte preocupări, altă atitudine față de muncă, de profesie, de viață... La întoarcerea spre casă, septuagenarul dascăl a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Videocrația fabrică în permanență o opinie puternic heterodirijată, care în aparență întărește, dar în esență golește de conținut democrația ca gu vernare a opiniei. Pentru că televiziunea se exhibă ca purtător de cuvânt al unei opinii publice care în realitate este ecoul propriei sale voci.“ Putem considera, deci, că Dan Voiculescu șia găsit până la urmă vocea. Una care să rezoneze în rândul publicului și care să fie considerată de acesta vocea proprie. Dacă ar fi jucat pe cartea cultului personalității, ar fi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
inima mea, cea care n-a tremurat În fața sfinxului. Și care vrea să cred că drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe țărmul nostru. N-avem nimic de regretat. Și dacă știm toate aceste vorbe, este pentru că sîntem Întrebați mereu. Chiar și tu, Ulise, adineauri. De ce-am ține minte o clipă care trece fără Întoarcere? La ce bun să ascultăm ecoul unui val care s-a risipit demult, În loc să privim valul care se lovește tocmai acum de țărm? Fericirea, pentru că ne vorbiți mereu despre ea, nu este de a trăi din plin fiecare clipă și de a nu o trăda? Ia-tă-ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
înainte de a se fi pus la dispoziția Papei, cei dintâi însoțitori s-au retras în reculegere undeva prin împrejurimile Veneției. În acest răstimp, Ignațiu a retrăit câte ceva din experiența sa de la Manresa, într-un fel propriul său noviciat. Un posibil ecou al acestei perioade este ultima etapă a formării iezuiților, numită „a treia probă” și care se vrea, la sfârșitul anilor lungi de studiu intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a Fiului- cum dorisem confirmarea din partea Preasfintei Treimi, și simțind că îmi era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
considerate majore și imbatabile. Arta lui se înalță pe un fond de aleasă cultură plastică, unde se întâlnesc lecțiile de rafinament și subtilitate cromatică, primite de la maestrul Catul Bogdan, cu osatura teoretică a lui Itten, pe un fundal cu substanțiale ecouri din arta populară. Din această osmoză rezultă o pictură de o pregnantă originalitate, o sinteză artistică personală, impresionantă. Criticul de artă și eseistul Claudiu Paradaiser observa că: „La Adrian Podoleanu imaginile obiectelor nu au contururi precise, riguroase, ci se difuzează
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
stânjeneala provocată de situația delicată în care se afla. Era anotimpul în care se găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina plină cu flori, sufletul ei îi răspundea plăcut ca un ecou în mijlocul pădurii. Soarele își trimitea încă de dimineață razele oblice filtrate de o ceață ușoară și de ramurile unor copaci. Avea o veselie de câștigător, Carlina nu trecea cu ochii închiși prin viață ci îi simțea normalitatea fără nicio urmă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
departe de hărmălaia și agitația Bucureștiului, deseori sterile -, deși la prima ediție - când totul pare mai greu, adesea imposibil - a reușit să dea clasă celorlalte festivaluri autohtone prin calitatea selecției, organizarea ireproșabilă, seriozitatea angajării și, nu în ultimul rând, prin ecourile superlative în cele mai prestigioase reviste străine (Variety, Screen International, Les inrockuptibles etc.). Demarat la inițiativa tânărului regizor Tudor Giurgiu (clujean de origine), TIFF (cum este îndeobște cunoscut, după inițialele englezești) a coagulat în jurul său, încă de la început, un grup
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-i găsise finalul... L-am întrebat, la Sfântu Gheorghe în cadrul ultimei dezbateri între regizori și critici , dacă a fost chiar așa de supărat de cronica mea, precum auzisem ; mi-a răspuns : Vocea lui a ajuns la noi cu întârziere, din cauza ecoului de la microfon. Acum îmi dau seama că, la un om sortit să trăiască doar 27 de ani, chiar și zece minute de supărare sunt prea mult... Din păcate, nu pot să dau rewind. și nu putem da toți rewind, până în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-se în jurul câte unui actor până la buimăceală, jucându-se de-a înainte-înapoi, mereu prezent, deseori abuziv. Auzim apoi faimoasele replici care, indiferent de locul în care sunt rostite, sună întotdeauna ca din cavernă (sau din biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este evident că ești, atunci Porumboiu ar câștiga detașat la această categorie. El este de fapt inversul absolut al lui Jderescu : își ascunde referințele, în loc să le afirme în gura mare. Faptul că vedem în A fost sau n-a fost ? ecouri din Caragiale, Ionesco sau Beckett (sau Mazilu) poate fi doar efectul unei perspective rigid culturale, pe care maliția bonomă a lui Porumboiu o tematizează la mișto. Iar faptul că putem citi în povestea trist-comică a celor trei prizonieri din televizor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta ta firavă de la 5 sau 7 ani, la fetița mea frumoasă de pe plaja mangaliotă, și poți fi sigură că numele tău are să răsune ca un ecou peste tot, pe dig, pe plajă, în oraș. Pe malul mării, am să-ți strig numele, căci inima mi-e plină de tine, de tristețe și de imensă tandrețe. Mamina 2/1947 I Mangalia, 12 septembrie 1947, vineri Ieri, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cara-Kâz, gospodărind! Nu știu de ce, acest participiu prezent mi-a evocat Fălticenii de altădată, cu mama traversând sufrageria, făcând pasiențe, mergând spre bucătăria cu plita mare, unde cozonacii moldovenești creșteau nebunește după hogeac. Relativ la chemările tale, le cred, deocamdată, fără ecou posibil. Sunt bucuroasă că ai găsit pe Dard, că ai fost la Monique de la Bruchollerie, că ai văzut un colț nou din această Franță pe care eu o silabisesc acum cu elevele mele. Am recitit scrisoarea ta și iar s
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ești incapabilă de josnicii; tu ești mândria mea și ultimul vlăstar al unui șir de oameni cu degete subțiri, cu port semeț al capului, cu glas poruncitor. Gândește-te că glasurile lor au murit acolo, la Crușeț, că până și ecoul lor e proscris, că în fiece noapte vântul împrăștie acolo vaierele alor noștri și că ești unicul lor și unicul meu trezorier. Așa că am încredere în tine. Iubește-mă mult: fii cinstită și puternică și fă să te respecte toți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au spus să-ți transmitem dragostea lor, zice mami, ajungând în fine la capătul aducerilor aminte și, firește, o să vină la nuntă! Ia zi, parcă spunea tati că vrei să-mi spui ceva. — Ăă... Îmi dreg glasul, brusc conștientă de ecoul tăcerii la celălalt capăt; de distanța dintre noi. Păi, voiam să... ăă... O, Doamne. Îmi tremură bărbia și vocea mea de prezentatoare de știri s-a transformat într-un scâncet nervos. Ce-i, Becky? Mami ridică vocea, îngrijorată. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femei și copii) trebuiau să poarte, ca semn distinctiv, o stea galbenă cu șase colțuri, cusută pe haină În partea stângă a pieptului. Evreii creștinați nu erau obligați să poarte acest stigmat <endnote id="(356, p. 332)"/>. (Era probabil un ecou al decretului similar emis de Hitler În Germania la 1 septembrie 1941.) Peste doar câteva zile Însă, prin telegrama-fulger din 8 septembrie 1941, același minister - din ordinul aceluiași Ion Antonescu - a anulat ordinul anterior privind obligația evreilor de a purta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ale României au fost lipite afișe mari conținând texte de tipul : „Cine cumpără de la jidani este trădător, va fi fotografiat și publicat. Intrarea oprită la jidani”. Semnat : „Gărzile de fier legionare” <endnote id="(554, p. 53)"/>. Era, probabil, și un ecou al deciziei oficiale (luate de Joseph Goebbels la 1 aprilie 1933) de boicotare a magazinelor evreiești din Germania. În esență Însă, aceste slogane erau aplicarea În domeniul comercial-economic a principiului politic ultranaționalist formulat de Nicolae Iorga Încă din 1909 : „România
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Însuși mitropolitul primat Miron Cristea ridică problema „cârciumilor ovreiești”, care „au cotropit poporul, cum nimicește omida toată verdeața unui arbore”. „Unii cârciumari evrei - continuă mitropolitul - introduc În rachiu var, alții vitriol, ca să ardă mai simțitor.” Mesajul mitropolitului a generat unele ecouri polemice În presa vremii, considerându-se că discursul său „contribuie la propaganda antisemită”. Plecând de la acest text, un ziarist de la Cuvântul liber (nr. 7, din 8 martie 1924) comentează unele date statistice, din care „s-ar putea vedea că În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
condiția să nu manevreze el vehiculul cu care se deplasează. Ulterior, această situație a dat naștere unei glume evreiești : - Are voie un evreu să sară de sabat cu parașuta ? - Sigur că da, dar n-are voie să o deschidă. Însă ecourile reformei nu au ajuns prea curând (uneori, deloc) În stetl-urile din estul Europei. Totuși, evreii mai activi și mai puțin habotnici Își permiteau să Încalce din când În când opreliștile religioase, inclusiv pe cele legate de sabat. Conform unui proverb
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]