10,806 matches
-
cu Frederika de Hanovra la Atena. Au avut trei copii: Din 1917 până în 1920 Paul a trăit în exil împreună cu tatăl său, Constantin I. Din 1923 până în 1935 și din nou din 1941 până în 1946, a trăit din nou în exil, de data asta împreună cu fratele său, George al II-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Grecia a fost sub ocupație germană, Paul împreună cu guvernul din exil au trăit la Londra și Cairo. Din Cairo trimitea mesaje poporului
Paul I al Greciei () [Corola-website/Science/316524_a_317853]
-
din nou din 1941 până în 1946, a trăit din nou în exil, de data asta împreună cu fratele său, George al II-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Grecia a fost sub ocupație germană, Paul împreună cu guvernul din exil au trăit la Londra și Cairo. Din Cairo trimitea mesaje poporului grec. Paul s-a întors în Grecia în 1946. El a urcat pe tronul Greciei în 1947, după decesul fratelui său mai mare, George al II-lea, în timpul războiului
Paul I al Greciei () [Corola-website/Science/316524_a_317853]
-
război în țara sa natală . După izbucnirea Revoluției Ruse din 1917, Olga părăsește Rusia cu un pașaport unde purta numele de "Olga Hellènes" și ajunge în Germania, apoi în Elveția, unde a găsit-o fiul său cel mare aflat în exil. După ce nepotul ei Alexandru I moare la 25 octombrie 1920 de o infecție provocată de o mușcătură de maimuță, guvernul grec oferă tronul fratelui său, Paul. Paul refuză coroana atâta timp cât tatăl său Constantin trăiește. La 17 noiembrie regina Olga este
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
Olga este numită regentă. Regina va fi regentă până la 19 decembrie cînd fiul ei Constantin se întoarce pe tron pentru a doua oară, în urma unui plebiscit. Moare în Franța și este înmormântată în Italia (unde familia regală greacă trăia în exil) însă la 17 noiembrie 1936 este adusă la Palatul Tatoi.
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
în școală. Toți copii familiilor deportate au învățat, pe diferite niveluri de studiu, datorită cunoștințelor profesoarei Vigder care se străduia să acopere toate domeniile existente într-o programa școlară. Târziu, după ce conflagrația își stabilise învingătorii și învinșii și cei din exil s-au putut întoarce, foștii elevi ai școlii improvizate nu au fost nevoiți să repete anii de școală pierduți; toți au trecut cu succes examenele și, în funcție de vârstă și de cunoștințe, au intrat fiecare în anul de studiu în care
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat la 13 februarie 1938, în timpul marilor epurări staliniste. Mama sa, Ruth Grigorievna Bonner, a fost arestată la 10 decembrie 1937 și a fost condamnată, la 22 martie 1938, la 8 ani de exil, în perioada aceleiași mari epurări staliniste. Părinții Elenei Bonner au fost reabilitați, în 1954, după moartea lui Stalin. În urma arestării ambilor părinți, în 1937, "Elena Bonner" s-a mutat la Leningrad. În 1940 a absolvit liceul și a intrat la
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
a retras din partid în 1972, ca urmare a convingerilor sale. În 1972, s-a căsătorit cu Andrei Saharov, pe care l-a reprezentat la ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru Pace de la Oslo. Împreună cu Saharov, a plecat în exil în orașul Gorki (1980). Având în vedere participarea activă, alături de soțul său Andrei Saharov, în domeniul apărării drepturilor omului în Uniunea Sovietică, Elena Bonnera fost supusă mai multor urmăriri și detenții, fiind deseori șantajată. Fiica, Tatiana și fiul, Alexei, au
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
și fiul, Alexei, au fost dați afară din universitate, iar în anii 1970, au fost forțați să emigreze. Însă soției lui Alexei i-a fost refuzată permisiunea de emigrare alături de acesta, ceea ce i-a determinat pe soții Saharov, aflați în exil intern, la Gorki, să declare o primă grevă a foamei (22 noiembrie - 9 decembrie 1981). Greva foamei a avut succes. Nora soților Saharov, E. Alexeeva a reușit să emigreze în Statele Unite ale Americii. Elena Bonner a murit la 18 iunie
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
pronunță și urmărește executarea sentinței. Acțiunea acestui act se petrece în Palatul Dogilor din Veneția. Dogele Veneției, Francesco Foscari, tatăl lui Jacopo, trebuie să pronunțe decizia luată de „Consiliul celor Zece Inchizitori“ de a-l trimite pe Jacopo Foscari în exil definitiv pe insula Creta. Lucreția, soția lui Jacopo, cere audiență la Doge, implorând clemență. Ea este convinsă de nevinovăția lui Jacopo și îsi exprimă părerea că au de a face cu un complot care vizează compromiterea și înlăturarea de la putere
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]
-
-o, iar acesta pronunță sentința: deportare pentru restul vieții pe insula Creta și interdicția de a mai reveni vreodată pe teritoriul venețian. Lucreția, prezentă în sală, împreuna cu copiii, solicită să i se permită să-l însoțească pe soț în exil. Consiliul refuză cererea Lucreției, sentința devenind definitivă, urmând să fie imediat pusă în aplicare. Scena are loc în Piața San Marco din Veneția. Poporul petrece, pentru el viața merge mai departe, indiferent de drama ce se petrece în familia dogelui
I due Foscari () [Corola-website/Science/316691_a_318020]
-
Păgâno. Ambii o curtaseră în trecut pe Viclinda, care s-a căsătorit în cele din urmă cu Arvino. A rezultat un conflict între cei 2 frați, în care Păgâno încercase să-l ucidă pe Arvino. Conflictul s-a soldat cu exilul lui Păgâno. Cu ocazia slujbei de reconciliere între frați, un preot anunță numirea lui Arvino că comandant al trupelor din Lombardia la Prima cruciada. Păgâno urmărește însă totuși să o cucerească pe Viclinda, punând la cale, cu sprijinul lui Pirro
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
María Corazón „Cory” Cojuangco Aquino (n. 25 ianuarie, 1933, d. 1 august, 2009) a fost al 11-lea președinte a Filipinelor. A fost căsătorită cu senatorul Benigno Aquino Jr., care a fost asasinat la întoarcerea în Filipine din exilul american. După acest eveniment, Aquino, care nu avea nici un fel de experiență politică, a devenit forța unificatoare a rezistenței împotriva dictaturii președintelui Ferdinand Marcos. Spunând singură că este o casnică obișnuită, Aquino a candidat la alegerile prezidențiale din 1986, care
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
respective pentru a-i apăra pe rebeli. Pe data de 25 februarie 1986, Aquino a depus jurământul prezidențial în fața judecătorului asociat al Curții Supreme, Claudio Teehankee. Marcos a depus jurământul la Palatul Malacañang în aceeași zi, dar a fugit în exil în aceeași noapte. În timpul președinției ei au fost promulgate o nouă constituție și mai multe legi, inclusiv o reformă agrară, dar Aquino a fost confruntată și cu 7 încercări de lovitură de stat.
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
donație a lui Henri Gabory și al Louisei Gabory. Unul dintre vitraliile dedicate conducătorilor religioși din Vendée este cel al preotului Raison din Montilliers care în 1790 a refuzat să presteze jurământul și care a fost silit să trăiască în exil în Spania din 1792 până în 1801. Vitraliul, realizat în 1929 și instalat în biserica Saint-Hilaire din Montilliers prezintă întoarcerea din exil a preotului Raison. Există puține date asupra lui Jean Buchet. În timpul revoluției, era vicar în localitatea La Séguinière ; refuzând
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Raison din Montilliers care în 1790 a refuzat să presteze jurământul și care a fost silit să trăiască în exil în Spania din 1792 până în 1801. Vitraliul, realizat în 1929 și instalat în biserica Saint-Hilaire din Montilliers prezintă întoarcerea din exil a preotului Raison. Există puține date asupra lui Jean Buchet. În timpul revoluției, era vicar în localitatea La Séguinière ; refuzând să presteze jurământul de credință față de revoluție, a lucrat în clandestinitate, fiind cunoscut pentru mesele în aer liber pe care le
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
seama să fie demnă de Judecătorul Suprem care vede secretele inimilor". La această ieșire neașteptată, tribunalul își pierdu cumpătul. Câțiva înclinau spre achitare; cei mai mulți totuși se temură de mânia noului stăpân. Ana Dalassena e condamnată în cele din urmă la exil, fiind trimisă împreună cu fiii săi într una din insulele arhipelagului Prinkipo. Totuși, disgrația Comnenilor fu scurtă. Marele lor adversar, Cezarul Ioan Ducas, care înlocuise pe Roman și pe Evdochia la guvernare, nu întârzie de a se certa cu nepotul să
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Asia. Comnenii erau, cu toată căderea lor seniori prea puternici pentru ca noii miniștri să nu simtă în această împrejurare interesul pe care-l aveau de a se împăca cu ei și de a -și asigura sprijinul lor Fură rechemați din exil. În curând pentru a și asigura și mai bine concursul lor, căsătoriră pe Isac, șeful casei cu o vară a împărătesei Maria de Alania și puțin după aceea i se dădu comanda supremă a armatei din orient, pe care odinioară
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
despre formarea unei republici italiene. În noiembrie 1830 Mazzini a fost denunțat de unul dintre membrii mișcării, motiv pentru care a fost arestat timp de 3 luni în fortăreața din Savona. După eliberare din detenție, a părăsit Italia, trăind în exil în Geneva și Savoia, de unde a coordonat mai departe mișcarea revoluționară. A fost condamnat la moarte, în contumacie, în Sardinia. Mazzini și-a continuat activitatea revoluționară, trăind în Lyon și Marseille, unde a inițiat, în anul 1831, mișcarea „Giovane Italia
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
refugieze în noiembrie 1848 la Gaeta. La 9 februarie 1849 Mazzini a declarat statul papal „Republică Romană”, dar la data de 3 iulie 1849 revoluția a fost înăbușită în mod sângeros, cu ajutorul trupelor franceze. Mazzini a plecat din nou în exil în Londra. De aici a căutat să sprijine mișcările revoluționare din alte țări europene, întemeind, împreună cu Lajos Kossuth, Ledru-Rollin și Arnold Ruge așa-numitul „Comitato europeo”, care avea ca țel formarea unei republici europene. În 1860 Mazzini a sprijinit expediția
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
său, care intrau în contradicție cu interesele bisericii. Ioan a considerat că legitimitatea sa va fi mai bine consolidată prin aprobarea bisericii decât prin logodna cu împărăteasa nepopulară și a fost deacord cu cererile patriarhului. Theophano a fost trimisă în exil pe insula Prinkipio (uneori cunoscută sub numele de Prote).
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
la o adevărată „hemoragie” a populației coreene. Conform unor date, circa 4 milioane din populația Coreei (16%) locuiau în afara granițelor propriei țări în 1944, din care 1,2 milioane fuseseră trimise să lucreze în Japonia. Mișcarea de eliberare națională din exil a devenit oarecum letargică după 1926, și era fracționată în comuniști (care colaborau cu comuniștii chinezi) și naționaliști (care colaborau cu naționaliștii chinezi conduși de Chiang Kai-Shek). Rezistența împotriva ocupației japoneze a luat forme atât diplomatice (conduse mai ales de
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
femeii supusă discriminării, dar și pentru scenariul scris pentru filmul "Submission" (regizat de Theo van Gogh). Toate acestea i-au atras ostilitatea din partea fundamentaliștilor musulmani, astfel că din momentul asasinării regizorului van Gogh (2004), a fost nevoită să trăiască în exil sub protecția autorităților olandeze. Este fiica lui Hirsi Magan Isse, om de știință, politician și membru proeminent al partidului de opoziție somalez, "Frontul Democratic al Salvării Somaliei", care a jucat un rol important în cadrul "Revoluției Somaleze" din perioada 1986 - 1992
Ayaan Hirsi Ali () [Corola-website/Science/318517_a_319846]
-
distanță de 20 km de orașul Suceava. Nicoară Hâra a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. El i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor și apoi l-a însoțit în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. După revenirea lui Petru Rareș pe tron, Hâra a fost numit la 11 martie 1541 în postul de pârcălab al Hotinului. A deținut această dregătorie până la 4 aprilie 1545, când a fost
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
caritative, furnizând pâine pentru orfelinatul părintelui salesian Jean-Bertrand Aristide, căruia i-a devenit foarte apropiat. După alegerea lui "Jean-Bertrand Aristide" ca președinte la Haiti în 1990, "Préval" a devenit prim-ministru între 13 februarie și 11 octombrie 1991, plecând în exil, ca urmare a loviturii de stat militare de la 30 septembrie. În 1996, "" a fost ales președinte pentru o perioadă de 5 ani, cu 88% din voturi. A îndeplinit funcția de președinte al statului Haiti de la 7 februarie 1996 la 7
René Préval () [Corola-website/Science/318566_a_319895]