12,214 matches
-
naturii umane, dar admite că nu există societate umană în afara instituirii unui stat și a unui guvern. Așa cum rezultă din Eseurile despre legea naturală, Locke restrânge viața socială la viața în cadrul unui corp politic constituit în stat. Prin urmare, concepția filosofului englez asupra statului este amenințată de o tensiune interioară, și aceasta pentru că el atribuie statului două origini care se află în dezacord: sociabilitatea guvernată de legea naturală și constituirea artificială a statului, prin contract. Pe măsură ce structura etatică câștigă în necesitate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
repetate rânduri că rațiunea este caracteristica distinctivă a naturii umane și că legea naturală este în armonie cu natura rațională. Wolfgang von Leyden, editorul Eseurilor despre legea naturală și unul dintre cei mai reputați exegeți ai lui Locke consideră că filosoful englez ar fi amestecat, din dorința de a justifica legea naturală, patru categorii de fapte: sensibile, raționale, logice și dogmatice (legea naturală este legea divină care îi obligă în egală măsură pe toți oamenii)44. Într-adevăr, putem remarca că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
strategie îi permite lui Locke să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o reformează și o respinge în același timp. O serie de interpreți ai filosofiei politice a lui Locke au considerat că filosoful englez nu critică numai absolutismul lui Robert Filmer, ci și pe acela al lui Hobbes. Vaughan, spre exemplu, spunea că "tratatul lui Locke este o armă cu două tăișuri: unul îndreptat împotriva lui Filmer și a dreptului divin, celălalt împotriva
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care a considerat-o "anarhie" și, prin urmare, a fost un adversar ideologic al lui Clarendon care susținuse monarhia mixtă. Ideea unei guvernări mixte, guvernare în "proporție armonică", a fost pentru prima dată susținută în mediul renascentist, fiind inspirată de filosofii neoplatonici. Se consideră că republica Veneției a fost singura realizare a ideii de constituție mixtă, fiind lăudată pe parcursul secolului al XV-lea de mulți autori italieni (mai puțin de Machiavelli). Analogia cu armonia muzicală se întâlnește și la Jean Bodin
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drept: acela de a avea libertate absolută asupra propriei persoane și acela de a fi stăpân al posesiunilor sale. Aceste drepturi naturale care, potrivit lui Locke, definesc individul vor fi recunoscute ulterior drept criterii ale individualismului. Chiar dacă nu regăsim în limbajul filosofului englez termenul de "inalienabil", putem deduce că el le considera astfel, din moment ce nici un om "nu poate deveni printr-un pact sau prin propriul consimțământ sclavul nimănui și nici nu se poate supune puterii absolute și arbitrare a altui om care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a avea esența unui Om este același lucru"9. 3.1.1. Conceptul de proprietate Concepția lui Locke cu privire la proprietate este cel mai clar exprimată în Al doilea tratat, unde consacră un întreg capitol analizei proprietății. Capitolul debutează cu afirmația filosofului că "odată ce se nasc, oamenii au dreptul de autoconservare și, prin urmare, dreptul la hrană și băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă natura pentru ca ei să supraviețuiască"10. În paragraful imediat următor, susține că Dumnezeu "a dat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
băutură, precum și la celelalte lucruri pe care le oferă natura pentru ca ei să supraviețuiască"10. În paragraful imediat următor, susține că Dumnezeu "a dat oamenilor lumea în comun", afirmație care, la prima vedere, poate intriga, căci am putea crede că filosoful abandonează individualismul în favoarea normelor colective. Numai că această opinie ar fi absolut falsă, deoarece a spune că lumea aparține oamenilor în comun este același lucru cu a spune că ea aparține tuturor oamenilor în calitatea lor de indivizi. Dumnezeu, dăruind
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în calitatea lor de indivizi. Dumnezeu, dăruind lumea în comun oamenilor, i-a înzestrat totodată cu rațiune pentru a descoperi cele mai mari avantaje pentru viața lor, prin urmare putem spune că, în starea de natură, proprietatea este colectivă. Obiectivul filosofului englez este de a arăta modul în care indivizii transformă proprietatea colectivă într-o proprietate individuală, aceasta din urmă fiind pentru el o instituție naturală și neconvențională. Referitor la conceptul de proprietate, cu siguranță unul dintre cele mai celebre concepte
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o refuza (în mod liber) în funcție de ceea ce consideră rațional. Prin urmare, societatea și comunitatea politică nu sunt unul și același lucru. Încă din secolul al XIX-lea, unii analiști ai teoriei politice l-au acuzat pe Locke de incoerență, deoarece filosoful englez a susținut că disoluția comunității politice atrage după sine întoarcerea la starea naturală 56. Dar aici era vorba de neînțelegerea faptului că disoluția societății artificiale (comunitatea politică) nu antrenează disoluția societății naturale. Asociațiile proprietarilor, soților, grupurilor de părinți și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
societăți civile în urma pactului social. Cea de-a doua se referă la faptul că oamenii se nasc în cadrul unei comunități politice căreia trebuie să i se supună, neavând libertatea de a stabili o nouă comunitate. Pentru a răspunde primei obiecții, filosoful englez insistă asupra realității istorice a stării naturale. Societățile, asemeni indivizilor, nu își cunosc originea decât prin intermediul documentelor emise de alții. Or, guvernările sunt pretutindeni anterioare documentelor ce le atestă. Documentele apar de cele mai multe ori abia după întemeierea societăților civile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
animalul uman în general, al cărui concept a fost obținut prin abstracție. "Civilizația este întotdeauna și peste tot prezentă la Hobbes"105. Argumentul cel mai important îl constituie definiția pe care Hobbes o dă puterii individuale precum și concluziile la care filosoful englez ajunge plecând de aici. Hobbes definește mai întâi puterea ca ansamblu de mijloace de care dispune un om pentru a obține un bine viitor, apoi ajunge la concluzia că înclinația generală a tuturor oamenilor este dorința perpetuă de a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Este interesant de remarcat faptul că, în doctrina lui Locke, nu găsim o separare clară între individul-supus și individul-cârmuitor, în sensul că nicăieri nu sunt analizate calitățile și virtuțile specifice pe care conducătorii ar trebui să le posede 11. Dimpotrivă, filosoful englez afirmă că "prinții nu sunt decât simpli oameni, la fel ca și ceilalți"12. Guvernanții sunt, ca și supușii lor, persoane înzestrate atât cu rațiune cât și cu pasiuni precum ambiție, teamă, nebunie sau corupție, care devin cu atât
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și pentru a judeca dacă acțiunile guvernanților sunt sau nu conforme contractului inițial. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din Eseu asupra intelectului omenesc, cunoașterea se bazează pe experiență și nu pe o facultate misterioasă care face din politică domeniul exclusiv al filosofilor. 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului Plecând de la scopul principal pentru care a fost creată societatea civilă, și anume ca oamenii să poată beneficia în pace și securitate de proprietățile lor, precum și de la constatarea că acest lucru nu este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Când oamenii sunt angajați într-o luptă radicală unii împotriva celorlalți, moralitatea trece într-un plan secundar: starea de război este cea mai bună dovadă că, în forul intim, voința omului se revoltă împotriva legii naturale. Deosebirea dintre cei doi filosofi vine din aceea că, în timp ce pentru Hobbes omul este în mod radical și natural dușmanul tuturor celorlalți oameni, pentru Locke el este capabil de rațiune și înclinat spre societate, chiar dacă pasiunile îl pot face să decadă. Omul lui Hobbes nu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este înrădăcinată în structura socială a societății engleze din secolul al XVII-lea și, în primul rând, în structura economiei de piață generalizate. Această observație ni se pare justă din următorul motiv: comentatorii lui Locke 87, ca și cei ai filosofilor din școala dreptului natural, pierd adesea din vedere faptul că modelul contractualist al societății este un model economic. Fără îndoială că înțelegerea dintre indivizi a existat dintotdeauna, în diferite scopuri și împrejurări, dar contractul dintre două sau mai multe părți
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1. Cunoașterea, rațiunea, știința, Michel Coudarcher • Marile noțiuni filosofice 2. Societatea, puterea, statul, Denis Collin • Marile noțiuni filosofice 3. Justiția
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
New York și Londra, 2014, p. 10. 36 Ibidem, p. 31. 37 "Este dificil să-l înțelegem pe Locke dacă nu-l înțelegem pe Filmer, pentru că cele Două tratate ale lui Locke nu au fost scrise ca reflecții abstracte ale unui filosofi detașat, ci au fost respingeri polemice ale cazului Filmer". Johann Sommerville, "Introduction", în Patriarcha and Other Writings, de Robert Filmer, John Sommerville (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1991, p. xxiv. 38 Ibidem, p. xxiii. 39 Robert Filmer, Patriarcha or the
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
s Progress: Tom Wharton Between Revolutions, Associated University Presses, Londra, 2010, p. 16. 91 Ibidem, p. 59. 92 A nu se confunda acest prim conte de Shaftesbury (1621-1683), Anthony, baron Cooper, prim lord Ashley, cu nepotul său, marele scriitor și filosof Anthony Ashley-Cooper, al treilea conte Shaftesbury (1671-1713). Au existat până în prezent doisprezece Ashley-Cooper Shaftesbury în viața politică britanică (majoritatea dintre ei numindu-se Anthony). Un alt om politic important din această familie a fost Anthony Ashley-Cooper, al Șaptelea conte de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
77. 27 Ibidem. 28 Ibidem, § 38, p. 75. 29 Ibidem, § 46, p. 80. 30 Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, p. 74. 31 Locke, Al doilea tratat, § 50, p. 82. 32 Ibidem, § 56, p. 85. 33 Ibidem. 34 Această concepție a filosofului englez ni se pare deosebit de importantă mai ales dacă avem în vedere faptul că, peste două secole, sociologii din școala lui Durkheim vor susține că societățile nu se constituie prin uniunea unor grupuri sociale mai restrânse, ci ele se formează
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
p. 65. Noi am sugerat acest lucru traducând manners prin "moravuri" și nu prin "maniere". 92 Raymond Polin, Hobbes, Dieu et les hommes, Presses Universitaires de France, Paris, 1981, p. 159. 93 Această abordare poate fi considerate anacronică, dar mulți filosofi au remarcat afinitățile dintre Hobbes și Bentham, Kelsen sau Hart. Vezi Sharon A. Lloyd, Morality in the Philosophy of Thomas Hobbes: Cases in the Law of Nature, Cambridge University Press, Cambridge, 2009, p. 264. 94 G.W.F. Hegel, Lectures
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
originală asupra problemei obligației la Locke a fost trasată recent de către Michael Davis. Davis a propus o lectură morală în locul celei obișnuite, politice, plecând de la o sugestie a lui Laslett care spunea că nu este potrivită, pentru Locke, eticheta de filosof al politicului. Vezi Michael Davis, "Locke on consent: The Two Treatises as Practical Reason", în The Philosophical Quaterly, vol. 62, 2011, p. 464. Vezi comparativ Laslett, "Introduction", pp. 98-99. Potrivit lui Davis, ar fi mai potrivit să considerăm Al doilea tratat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
judecată de gust, generație, sentimentul mediocrității, senzațional primitiv în media Cuprins Tertium datur sau degetul de lumină al criticului / 11 La judecata de gust Despărțire fără împărțire?! / 17 O filosofie cu două alianțe / 37 Generația și spiritul timpului / 49 Un filosof care a murit la timp / 75 Cuvinte privilegiate și comunicare / 79 Sentimentul românesc al mediocrității / 103 Timp, istorie și cădere / 115 Sine ira et studio Terapia exorcizării / 157 Românitudinea în marginile adevărului / 163 Intelectualul în cumpătul vremii / 167 Puterea corpului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care prinde contur acel om total sau deplin de care au vorbit Iorga și, apoi, Noica, acesta este unghiul sub care se lasă stră-văzute, în profunzimea lor, relațiile de comuniune (adică: și de cuminecare, cu sensul pe care-l recuperează filosoful de la Păltiniș în rostirea românească) dintre Eminescu și ceea ce numim gîndirea fondatoare. Egipetul: un holomer Acest din urmă raport dintre Eminescu și placenta fondatoare a spiritului european nu a stat niciodată și niciunde sub zodia unui anume hazard al nenumăratelor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
gînditor sincretic, el nu improvizează povești în marginile altor povești, ci asamblează, sub privirile ochilor noștri deschiși înăuntru, elementele modulare ce alcătuiesc placa turnantă a arhaicității fondatoare. O face, însă, gîndind cu uneltele poetului, și nu cu armătura teoretică a filosofului sau omului de știință ce se ascund, totuși, deopotrivă în el, căci, în cazul lui Eminescu, poetul împarte același coridor cu ceilalți doi. Cu o precizare deloc secundară: o lectură interesată de totalul de adîncime al unor texte și mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
De la exegeza lui Vasile Băncilă și pînă la descifrarea cu totul specifică făcută de Noica, receptarea filosofiei blagiene nu a putut ocoli osmotica ei legătură cu literatura, trecînd dinspre o evaluare accentuat autohtonă spre revelarea unei deschideri surprinzător de moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu gîndirea occidentală. Viziunea blagiană căpăta astfel o mare rază literară, își mărea sfera receptorului, era a omului care nu suferă de plictis și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]