11,048 matches
-
latre, s-ar gîndi imediat la noi. Înainte se vedea linia Întunecată a dealurilor din spatele șoselei. Ajunseră la capăul cîmpului și trecură peste micul pîrÎu subteran care ducea la magazie. Apoi trecură prin alt cîmp cu miriște după aia alt gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîmp cu miriște după aia alt gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și la lacul strălucind În Întuneric. Apoi se uită pe drum. N-au cum să-și dea seama pe unde am luat-o și, chiar dacă ar bănui, nu cred că au cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu pescuiești Între moara de grîu și aia de cidru. Atîta că le-a luat ceva timp pînĂ să-și dea seama de toate astea. — Așa e. Totuși, au fost al dracu’ de-aproape. Soră-sa Îi Întinse pușca prin gard, ținînd-o de țeavă, și apoi se strecură printre bîrne. Ajunse lîngă Nick și el o mîngîie pe cap: — Ești tare obosită, Piticot? Nu, mi-e bine. SÎnt prea fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Uite, Piticot. PÎrîul traversează drumul principal și trece pe pămÎntul unui fermier. Și fermierul Ăla l-a Îngrădit, e vorba de o pășune, și-i gonește pe cei care vin să pescuiască. Așa că s-au oprit la podul de dinainte de gard. Și-n partea de rîu la care ai putea ajunge dacă-i traversezi cîmpul ține un taur. E un taur al dracu’ de rău, și Ăla chiar că Îi ține departe pe intruși. E cel mai al dracu’ taur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era frig și devreme. M-am mai uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uitat la copaci și la lac, ca să le țin minte, după care m-am uitat În jur - la dealurile Îndepărtate și la pădurile din partea cealaltă a casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unul dintre mecanici. Fiți cu ochii pe bărbatu’ Ăsta, spuse detectivul și deschise ușa care dădea spre platformă. Eu am trecut de partea cealaltă a rîndului de scaune, ca să mă uit pe geam. De-a lungul șinelor se Întindea un gard. După gard Începea pădurea. M-am uitat În sus și-n jos. Detectivul trecu În fugă. Apoi trecu Înapoi. Nu se vedea nici urmă de om. Detectivul reveni În vagon și deschiseră ușa. Nu se deschidea pînĂ la perete, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mecanici. Fiți cu ochii pe bărbatu’ Ăsta, spuse detectivul și deschise ușa care dădea spre platformă. Eu am trecut de partea cealaltă a rîndului de scaune, ca să mă uit pe geam. De-a lungul șinelor se Întindea un gard. După gard Începea pădurea. M-am uitat În sus și-n jos. Detectivul trecu În fugă. Apoi trecu Înapoi. Nu se vedea nici urmă de om. Detectivul reveni În vagon și deschiseră ușa. Nu se deschidea pînĂ la perete, pentru că se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul gardului și pe la marginea pădurii. Mecanicul Îl văzuse cum traversase șinele și fugise În pădure. Detectivul intră și ieși de cîteva ori din pădure. Prizonierul luase pistolul sergentului și nimeni nu părea dornic să se afunde prea mult În pădurea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le mai băgĂm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru un băiețel. — Gata, răspundea cel care trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-său n-a nimerit o pasăre din cușca cu numărul doi timp de trei runde. Și cînd l-a nimerit n-a auzit ușa, așa că l-a lovit abia cu al doilea glonț, la o distanță foarte mare, abia lîngă gard, de care porumbelul s-a și lovit, căzÎnd În interior. — Oooff, papa, Îmi pare rău, i-a spus băiatul. Au uns-o Între timp. Mai bine tăceam dracu’ din gură. Abia În noaptea de după ultimul mare concurs internațional la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin poetului Vasile Filip. Să nu zici acum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului Iordache Harabagibașa... în cuprindere că: în vreme ciumii urmate la anul 1829 scoțîndu-să molipsiții de ciumă (aflați la mănăstirea Hlincea) în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul... Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 septembrie 29 cuprinzător de vînzare a cinci fîrte vie și cu livada ei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Am găsit apoi „Diata” Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eu unde bați, vere. Mai degrabă vrei să știi ce a fost cândva în această clădire... Cam așa ceva. Dacă nu ți-i greu, hai să trecem ulița și să citim ce scrie pe acea placă turnată în bronz, așezată dincolo de gardul Spitalului. Zis și făcut. Într-o clipită, suntem pe celălalt trotuar. -Ia să-ți aud glasul, vere - mă îndeamnă ieșeanul. Mă apropii de gard și citesc: “În această clădire a funcționat Liceul Militar G-ral de divizie G.V.Macarovici, prima instituție
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să trecem ulița și să citim ce scrie pe acea placă turnată în bronz, așezată dincolo de gardul Spitalului. Zis și făcut. Într-o clipită, suntem pe celălalt trotuar. -Ia să-ți aud glasul, vere - mă îndeamnă ieșeanul. Mă apropii de gard și citesc: “În această clădire a funcționat Liceul Militar G-ral de divizie G.V.Macarovici, prima instituție de învățământ militar din Țările Române, care, prin eminenții săi comandanți și profesori, a crescut și educat caractere integre de patrioți, eroi și martiri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
28 octombrie 1698 (7207) Antioh Cantemir poruncește: “Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru egumănul... de la Cetățuie, să hie volnic cu cartea domniei mele” ca să ia viile nelucrate din Valea Cozmoaiei fiindcă “acele vii păgubescu... căci stau negrijite și fără garduri și a le da aceste vii altora, cu pomet cu tot. Cine s-ar afla să le lucredză să le facă zapis să le fie moșie în veci”. Asemenea poruncă dă și Mihai Racoviță voievod după 24 de ani, adică
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
văitat cumplit aseară Că ți-i gura cam amară. De la ficat, spune-un vecin. Fii serios, de la Pelin!” (C.I. Florescu) “Amicul (medic) la mansardă Adeseori face de gardă. Ieri l-am văzut pe bulevard, Dar nu de gardă, ci de... gard.” (Aurelian Ghelase) “Doctorul i-a spus odată Să nu bea prea mult lichid El l-a ascultat îndată Și de-atuncea bea... solid” (Rosetti) “Aveți limba complet neagră! Sânteți bolnav? - întreabă dentistul. Nu. Totul mi se trage de la vin, răspunde
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
după ureche și ține minte tot cântecul. Nu se încurcă, ferească Dumnezeu. Stii ce mi-o făcut aseară? De unde să știu eu ce ți-o făcut bietul cocoș? Să vezi. Pe un senin ca ochiul, cocoșul s-o suit pe gard și dăi la cântări până o răgușit. Baba mea știe că el nu cântă degeaba și o strigat la mine: „Dumitre! Ai grijă la drum, că mâine plouă!” „De unde știi tu că mâine plouă?” am întrebat-o eu. „Cocoșul! Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răgușit. Baba mea știe că el nu cântă degeaba și o strigat la mine: „Dumitre! Ai grijă la drum, că mâine plouă!” „De unde știi tu că mâine plouă?” am întrebat-o eu. „Cocoșul! Nu l-ai auzit cântând colea pe gardul dinspre grădină? Când cântă pe gardul dinspre grădină plouă sigur!” „El cântă pe gardul ista pentru că îi mai puțin înalt ca celelalte și se urcă ușor, că s-o cam îngrășat, bătu-l-ar norocul” - i-am spus eu babei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu cântă degeaba și o strigat la mine: „Dumitre! Ai grijă la drum, că mâine plouă!” „De unde știi tu că mâine plouă?” am întrebat-o eu. „Cocoșul! Nu l-ai auzit cântând colea pe gardul dinspre grădină? Când cântă pe gardul dinspre grădină plouă sigur!” „El cântă pe gardul ista pentru că îi mai puțin înalt ca celelalte și se urcă ușor, că s-o cam îngrășat, bătu-l-ar norocul” - i-am spus eu babei. „Eu așa știu și pace” - o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre! Ai grijă la drum, că mâine plouă!” „De unde știi tu că mâine plouă?” am întrebat-o eu. „Cocoșul! Nu l-ai auzit cântând colea pe gardul dinspre grădină? Când cântă pe gardul dinspre grădină plouă sigur!” „El cântă pe gardul ista pentru că îi mai puțin înalt ca celelalte și se urcă ușor, că s-o cam îngrășat, bătu-l-ar norocul” - i-am spus eu babei. „Eu așa știu și pace” - o răspuns baba cu țâfnă. „Bine, Catincă. Am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de paie nici de lemne. Sau l-o fi făcut baba ta zeamă? Nu l-o făcut încă, dar multe zile nu cred că mai are. O crescut altul, care i-o luat meșteșugul și acum unul cântă pe un gard și celălalt pe altul.Nu se împacă deloc. Se iau la ciondăneală cât ai zice „pește”, iar puicuțele rămân necălcate, săracele... Dacă așa stă treaba, ai s-o auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la mine în sat era o fimeie frumoasă foc! Bine făcută și cu niște ochi săltăreți ca argintul viu...Bărbatul ei...Un mototol. Vorba ceea: „O tunat și i-o adunat.” Satul...cum îi satul. O cam oblicit că pe gardul gospodarului mai cântă și alt cocoș...Dar, cum se zice: „Nu știe bărbatul ce știe tot satul.” Unde mai pui că și drăcoaica spunea prin sat: „Barabatul meu, cum o pus capul pe pernă o și început a mâna porcii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
primului transport. Am cam stat, că altfel cine știe? Dacă nu punem mâna pe ele, le poate apuca strechea și mâncărimea, ca pe gospodina ceea din povestea lui moș Pâcu - a răspuns provocării Alecu Slobodă. Găsim alt cocoș cântând pe gardul nostru, cum s-ar spune - a îndrăznit Mitruță Ogaș. Măi Mitruță! Tu ești însurat, ori fimeia te ține doar să-i mături ograda? l-a întrebat provocator Pâcu. Să știi matale, moș Pâcule, că îs însurat și că, pe lângă măturatul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]