KorAP: Find »[drukola/base=intim & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...398 399 400 ...427 >

10,667 matches

Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218

de senzații și imagini numit realitate. Orice jurnal dobândește o identitate materială, o formulă care-l face inconfundabil și, În același timp, irepetabil. S-a observat de multă vreme (Béatrice Didier 1, Michel Foucault 2) că principalul adversar al jurnalului intim este timpul. Timpul, care se opune, pe de o parte, persoanei și, pe de alta, scriiturii. „Genetica literară” aplicată În studiul jurnalelor, unde se descifra adeseori doar partea vizibilă a unui proces mai amplu și omogen de elaborare a operei

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
unui proces mai amplu și omogen de elaborare a operei scriitorului, se transformă, tot mai mult, În probă a existenței genului literar ca atare. Paradoxul face ca, În acest caz, metoda să se substituie funcțiilor obișnuite ale poeticii inductive. Jurnalul intim nu mai e doar o pură realitate, după cum nu reușește să fie Încă pură ficțiune. Nedeterminat ontologic și axiofob (el nu ierarhizează, ci tezaurizează; nu ordonează, ci adună; nu sistematizează, ci polarizează), el are toate virtualitățile operei literare, fără să

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
polarizează), el are toate virtualitățile operei literare, fără să aibă și certitudinile acesteia. Altfel spus, obsedat de căutarea unei identități, plutește În aburii unei alterități la rândul ei vagă, informă și inconsistentă. Luând În discuție problema identității materiale a jurnalului intim, va trebui să coborâm dincolo de informalul simplei percepții intuitive. Vom fi obligați să regresăm până la materialitatea foii de hârtie. Și chiar dincolo de ea: la banda magnetică sau video, ba chiar la scena pictată ori la compoziția plastică mai amplă. Firește

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Și chiar dincolo de ea: la banda magnetică sau video, ba chiar la scena pictată ori la compoziția plastică mai amplă. Firește, e greu să pui un semn al egalității Între creația umană (În latura ei de strictă subiectivitate) și jurnalul intim - oricât de pregnant ar fi În toate acestea simbolul confesiv. Însă va trebui să observăm, alături de Pierre-Marc de Biasi 3, că, departe de a fi doar un capăt de drum, carnetul și jurnalul intim sunt o oglindă plasată În fața realității

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
ei de strictă subiectivitate) și jurnalul intim - oricât de pregnant ar fi În toate acestea simbolul confesiv. Însă va trebui să observăm, alături de Pierre-Marc de Biasi 3, că, departe de a fi doar un capăt de drum, carnetul și jurnalul intim sunt o oglindă plasată În fața realității - ca În mai vechea metaforă lansată de Stendhal. La un prim nivel de generalizare, jurnalele intime mediază, după părerea cercetătorului citat, Între realitate și ficțiune În cel puțin trei instanțe: 1. În stadiul activităților

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
alături de Pierre-Marc de Biasi 3, că, departe de a fi doar un capăt de drum, carnetul și jurnalul intim sunt o oglindă plasată În fața realității - ca În mai vechea metaforă lansată de Stendhal. La un prim nivel de generalizare, jurnalele intime mediază, după părerea cercetătorului citat, Între realitate și ficțiune În cel puțin trei instanțe: 1. În stadiul activităților proiective; 2. În stadiul precizării ideii ori al jocurilor de idei; 3. În stadiul acțiunii propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
și ficțiune În cel puțin trei instanțe: 1. În stadiul activităților proiective; 2. În stadiul precizării ideii ori al jocurilor de idei; 3. În stadiul acțiunii propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai complex din viața jurnalului intim, pentru că „stadiul precizării ideilor” necesită o sumă de operații mentale de o mare delicatețe. El va da, În cele din urmă, nu doar „tonul” jurnalului, ci va stabili Întreaga lui strategie. Pactul retoric Prea Îndepărtat Încă de o formulă precisă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
ritmicitatea caracteristice jurnalului. Obligatoria repetiție Nu există jurnale à rebours, pentru că acestea ar Încălca tocmai condiția obligatorie de existență. Din chiar clipa În care abolesc cronologia, ele Își pierd identitatea. Devin altceva: carnete, caiete, memorii. Însăși strategia proiectivă a jurnalului intim presupune un efort constructiv, cumulativ și evolutiv. Să Încercăm să le deslușim, fiecăruia În parte, semnificațiile de adâncime. Efortul constructiv e oarecum implicat În intenționalitatea autorului de a scrie un jurnal. Însemnarea jurnalieră este, de foarte multe ori, scheletul unei

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
ori, scheletul unei opere care nu se mai naște. Există atâtea jurnale ale proiectelor eșuate, atâtea șantiere pline de edificii care n-au depășit faza fantasmării, Încât tendința de a construi se relevă drept unul dintre atributele esențiale ale jurnalului intim. Când Tolstoi scrie: „Nădăjduiesc că ceva va trezi odată În mine energia și că nu mă voi Împotmoli pentru totdeauna Împreună cu visele mele Înălțătoare și generoase despre glorie, folos și iubire, În balta incoloră a unei vieți meschine și lipsite

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
sens, nu vom avea niciodată de-a face doar cu unicitatea actului confesiv, ci cu o obligatorie repetitivitate. Altminteri, un singur gest, un singur act, o singură Întâmplare nu sunt suficiente pentru a constitui materia (reală ori fictivă) a jurnalului intim În forma sa clasică. În această fază, a proiectelor teoretice, e greu de vorbit de obsesii axiologice ori etice. Opozițiile Însele sunt excluse, atâta vreme cât e imposibil de descoperit un punct al echilibrării reciproce. Adevăr vs. Minciună, Realitate vs. Ficțiune sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
la efortul de a sistematiza al autorului, confruntat cu dilema Îmbogățirii planului ficțiunii pe baza datelor extrase din real. Este, poate, cazul cel mai productiv al Întrebuințării strategiilor retorice pentru a releva conexiunile dintre ficțiune și realitate În practica jurnalului intim. Constrâns la o existență pe cont propriu, textul depășește etapa opțiunilor de tip ideologic (e vorba, firește, de o ideologie literară!) și Începe să-și creeze propriile formule de existență: Sunt aici de patru zile și-i o tristețe inexprimabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
În tinerețele-mi nebune,/ Și bine de m-aș fi purtat/ Aveam culcuș și mese bune!”9 Un complex care, de foarte multe ori, se transformă În mecanism al inspirației creatoare. În fine, prin eforturi evolutive, strategia proiectivă a jurnalului intim conturează o dramă. Invizibilă În primă instanță. Jurnalul dobândește o entitate și un statut propriu doar prin actul mecanic al scrierii. Identitate pusă În evidență și de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
evolutive, strategia proiectivă a jurnalului intim conturează o dramă. Invizibilă În primă instanță. Jurnalul dobândește o entitate și un statut propriu doar prin actul mecanic al scrierii. Identitate pusă În evidență și de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt (de obicei, la finele unui an) și sfârșitul definitiv (jurnalele Încheiate odată cu moartea autorului). Celelalte se Încheie mai mult sau mai puțin accidental. Fantasma psihanalitică În procesul evoluției, Însemnarea fulgurantă capătă materialitate, devenind, În nu puține cazuri, carte

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar interiorul este comparativul Înlăuntrului”, notează Cecile Wajsbrot 10. Incapabil să iasă din această dilemă, jurnalul Își va construi, ca pe un blestem, propriul destin. El se va scrie, zi după zi, Într-o progresie lentă și monotonă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
centrarea pe o persoană, pe un subiect deopotrivă narativ și reflexiv. Însă acest element e absorbit În Înseși premisele jurnalului și el nu mai are nici un fel de relevanță pentru analiză. Mihai Zamfir propunea o tipologie extrem de pertinentă a jurnalului intim, exact din perspectiva care ne interesează În acest capitol: jurnal de existență și jurnal de criză 11. Fără Îndoială, relevant pentru studiul nostru centrat pe sinucidere este jurnalul de criză. Doar el (greu de găsit, de altminteri, În stare pură

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
de existență și jurnal de criză 11. Fără Îndoială, relevant pentru studiul nostru centrat pe sinucidere este jurnalul de criză. Doar el (greu de găsit, de altminteri, În stare pură: nici un autor nu e capabil să noteze, Într-un jurnal intim, doar zbuciumul existenței sau doar fulgurația pură a ideii. Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
de a nu lăsa În pagină nimic altceva decât rezultatul arderii intense a procesului strict intelectiv), doar jurnalul care problematizează poate radiografia relația complicată dintre ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură un autor de jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității e unul din aspectele cele mai controversabile ale jurnalului intim e foarte simplu de dovedit. Dar, În același timp, nici un autor de jurnale intime nu

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură un autor de jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității e unul din aspectele cele mai controversabile ale jurnalului intim e foarte simplu de dovedit. Dar, În același timp, nici un autor de jurnale intime nu ignoră părerea lui Rousseau: „Nimeni altcineva nu poate scrie povestea vieții unui om decât el Însuși”. Propoziția de mai sus conține o interdicție de ordin

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității e unul din aspectele cele mai controversabile ale jurnalului intim e foarte simplu de dovedit. Dar, În același timp, nici un autor de jurnale intime nu ignoră părerea lui Rousseau: „Nimeni altcineva nu poate scrie povestea vieții unui om decât el Însuși”. Propoziția de mai sus conține o interdicție de ordin aproape magic. Un fel de cenzură transcendentă coborâtă În banalitatea vieții. Paradoxul jurnalului intim

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
intime nu ignoră părerea lui Rousseau: „Nimeni altcineva nu poate scrie povestea vieții unui om decât el Însuși”. Propoziția de mai sus conține o interdicție de ordin aproape magic. Un fel de cenzură transcendentă coborâtă În banalitatea vieții. Paradoxul jurnalului intim - unul din nenumăratele sale paradoxuri! - constă În faptul că, rămânând În sfera ficțiunii, reușește să nu fie un Ichroman, adică o banală formulă narativă din specia subiectivității. Și că, avid de realitate, construind efectul de real, nu e numai un

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri și imagini abstracte, el iese din zona subiectivității pure, Încercând un fel de dialog prin ricoșeu. E, desigur, multă

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
eul devine interlocutorul unei instanțe bănuită a fi simplă, dar care, În realitate, este dublă. Travestirea persoanei Întâi Într-un personaj caracterizat de ambiguitatea identității e trăsătura definitorie a trecerii ficțiunii În realitate. Trădându-și Însușirile inițiale, autorul de jurnale intime este, În același timp, obiect și subiect al practicii confesive. Focalizarea internă (termenul e al lui Gérard Genette) produsă În momentul În care un autor Începe să țină un jurnal este o operație doar În aparență aflată sub control. În

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
Genette) produsă În momentul În care un autor Începe să țină un jurnal este o operație doar În aparență aflată sub control. În realitate, ea tinde să fie o construcție impersonală, un obiect cu existență independentă. Marea fatalitate a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se dezice de propriile

[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]