12,206 matches
-
de un milion de individualități sau de zeci de milioane de individualități. Toate morțile teribile ale violențelor contemporane sunt morți a milioane de individualități. Da’ moartea ca fenomen, în ordinea legității ei cosmice, poate fi considerată și contemplată mult mai liniștit și poate fi chiar element de amuzament și de râs, cum era, în general, în spiritul și în cultura carnavalescă de care se ocupă Bahtin. El citează acolo, din Rabelais, un episod apocrif atribuit unei farse a lui François Villon
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui Radu Boureanu e Anna Maria de Valdelièvre, piesă de rezistență a primei sale culegeri (Zbor alb, 1932), precum și a celei următoare (Golful sângelui, 1936), în care e încorporată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, s- a sculat de dimineață, și-a rânduit casa, a muls iarăși vaca, a pus mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în noapte, feerie, foc haiducesc, rugăciuni cântate de sute de piepturi tinere, cuvântări înflăcărate rostite de proaspeții ieșiți din închnisori. La întoarcere nu s-a mai cântat dar s-a mers tot timpul în cadență, sub o ploaie măruntă și liniștită de toamnă. La ora 4,30 am fost în curtea seminarului. N-a fost nici- un abandon. În câteva cuvinte am arătat că marșul făcut ne întărește și trupește și sufletește și am cerut ca toți cei ce am participat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?) Cei din stânga noastră (ungurii) priveau către noi dar erau liniștiți. Noi am intrat în pădure, am început să ne facem gropi, amplasamente pentru mitraliere. După două ore de muncă la săpatul amplasamentului de mitralieră Z.B., în jurul orei 4,30 p.m., căpitanul Vasile Drăguș, comandantrul companiei, m-a trimis, însoțit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
telefon. Îmi amintesc cum s-a făcut acest program, în apartamentul meu plin de flori, de ajutorul dat de Helge (soțul Evei), când în timpul înregistrărilor s-a întrerupt brusc curentul (lucru care se întâmplă rar la Stockholm), cum am așteptat liniștiți bând apă minerală și mâncând tartine pregătite de mine, în așteptarea curentului electric, cântând la pian și lăsându-ne fotografiate de Helge. Moment plin de bucurie, în care am trăit ceva intens, de neexprimat, urmat de revenirea bruscă a curentului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care putea fi deplasată în toate locurile din grădina noastră plină de gutui. Acest fapt a trezit gelozia tatălui nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă pentru a citi liniștiți și a desena sub arbori. Îl numea „Broscarul”, făcând aluzie la obiceiul italian (și francez) de a mânca „delicatețe” italiană. Pentru prima oară am luat cunoștință de discriminarea făcută la adresa unui străin pe care-l consideram zeul nostru cel bun
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mine: pe scurt, să fiu iubit prin tine și în mine! Te îmbrățișez, „femeia mea cu păr de foc de pădure”, te îmbrățișez, „sunt cu totul scena și teatrul tău unde cortina de a iubi zboară nu știu unde...” René. Ianuarie Singură, liniștită, la începutul acestui an, 1996. La ora șase m-a sunat Claude (Kayat), spunând că trebuie să ne vedem în acest an. Senzație ciudată, indiferență la vocea unui prieten, coleg și bărbat atât de plăcut. Mă simt pur și simplu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prăpădit înainte de a merge la seminar dar i-a dat mamei vie în plus ca să aibă din ce mă școli. Nu știu ce l-a făcut pe bunicul Ion Mihai să se grăbească cu plecatul, că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din Piscu printre aracii de vie, acolo unde zăpada nu era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru următorul an la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne urnim noi într-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atenție și a spus da din toată inima și din toate puterile. La patru zile după plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că doamnei îi este rău. Steluța era în concediu prenatal de două săptămâni iar căruțașul era un tânăr vecin. Când am ajuns acasă Steluța era în chinurile facerii. Moașa, o femeie din sat, din familia Bohcirangi, găgăuză, femeie bună și liniștită, fiindu-i milă de Steluța, ca să-i mai treacă mila venea des în sala unde era butoiașul cu vin și mai trăgea câte o dușcă. Nașterea a fost tare grea. După ce s-a născut copilul și s-a făcut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev, o femeie posacă, închisă și încrezută, însușiri taman pe dosul celor de care se bucura sora. Preot era un bătrân, Bandurovschi, un om liniștit, cumsecade, cu un băiat fără ocupație, așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
apropiat și l-am mângâiat pe cap. Ochii mi s-au umplut brusc și fără motiv de lacrimi. Mi-am dat seama că aveam nevoie de o inimă iubitoare și de o privire prietenoasă în acea zi cenușie și prea liniștită de decembrie. De ce ai urlat toată noaptea, l-am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi-a răspuns printr-un scheunat, apoi s-a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ieșit cu rochia ruptă de la rândul acela pentru niște tacâmuri de pui? Îți place să te ploconești în fața „prietenei” tale pentru carne în fiecare lună? Eu zic să te duci! Nu mă duc la țară! Luni am mers la fabrică liniștită, gândind că refuzul meu a fost suficient pentru ca tovarășii de la partid să mă lase în pace să-mi duc viața ca și până acum. Cât mă înșelam, însă! După ședința operativă, care se ținea în fiecare dimineață la prima oră
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi chemat la personal pentru a primi o sancțiune și chiar o diminuare a salariului. Comuna unde lucram se afla undeva pe la mijloc, nu eram nici fruntași, dar nu eram nici în coada listei, motiv pentru care puteam dormi oarecum liniștiți. Deși eram criticați pentru orice la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de salam de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acestuia) și mă refuzau ori de câte ori îi chemam să lucreze. Pe la mijlocul lunii august, căminul era reparat, văruit, scena care fusese începută era terminată, se înlocuiseră geamurile sparte, iar camera de pe hol am transformat-o într-un mic birou unde puteam sta liniștită, să-mi fac materialele pentru ședințe. Pentru a putea începe activitățile în cămin, trebuia făcut curat, cărat molozul, șterse geamurile și vopsite dușumeaua, ușile și geamurile. Era multă treabă. În ziua aceea era pustiu pe strada principală, iar eu aveam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
consoartă. Ce fac? Cade comunismul, ce rost mai am eu aici?, l-am întrebat neliniștită. Îl iau pe Mișu, câteva lucruri și merg cu tine acasă. Mi-e frică. Nu cade comunismul, m-a asigurat fără a se tulbura. Stai liniștită că nu ești doar secretar al P.C.R.! Ești și primar, și ai fost votată de către oameni. „Aleasă de oameni? Ce știi tu!?”, mi-am spus în gând, amintindu-mi de alegeri. Până târziu am ascultat împreună „Vocea Americii” și „Europa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
adică? Nu am ieșit primar?, am întrebat uimită peste măsură. Nu, nu ai ieșit. A ieșit cel de pe poziția a doua, tovarășul Paraschiv de la Ghiduleasa. Și ce fac acum, plec înapoi în fabrică după ce m-am mutat în comună? Stai liniștită că am rezolvat cu buletinele de vot. Ce crezi că am făcut cu secretarul atâta timp în birou? Te-am votat, tovarășa! Te-am votat! Mare figură e secretarul ăsta, a mai spus, în timp ce se îmbrăca. Am fost nevoit să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vizita șeful statului. Vine la noi în comună?, l-am întrebat mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din comună zilele astea! Ianuarie și februarie erau luni liniștite. Zile întregi nici telefonul nu suna decât dimineața. Primăria era pustie, cu excepția zilelor de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
zile erau prevăzute deplasări pe ruta Concepcion, Temuco, Valdivia, Puerto Montt, Chiloe, Punta Arenas, Țara de Foc. De la Santiago la Concepcion, cale de 500 de kilometri, am zburat cu un avion al companiei Lan Chile, un zbor de o oră liniștit și plăcut. Concepcion este ca mărime al doilea oraș al țării, centru industrial, fondat de Pedro de Valdivia la 1550, sediu în trecut al Real Audiencia reședința Guvernatorului și între 1565 și 1573 centru politic, militar și administrativ al provinciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a coborât pe țărm, unde au întâlnit o balenă eșuată și 200 de schelete umane legate de pari. Oripilat de spectacol, amiralul a părăsit locul "în mare viteză" și nu s-a mai oprit până la ieșirea din strâmtoare, în "ape liniștite", pe care el le-a botezat "Oceanul Pacific". Magellan a mai rămas în folclorul zonei și ca cel care i-a numit pe băștinași "Patagones" picioare mari, nume preluat de întreaga zonă, Patagonia! După Magellan au urmat alți și alți aventurieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vă răspund ca Tudor Vladimirescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer . Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus că în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]