10,127 matches
-
panonică; 4- stepică; 5- pontică (www.anpm. roă. Ecosistemele naturale și seminaturale reprezintă cca. 47 % din suprafața României. Au fost identificate în țara noastră: cca. 60 % din populatia europeană de urs brun (Ursus arctosă cca. 40 % din populatia europeană de lup (Canis lupusă cca. 40 % din populatia europeană de râși (Linx linx). Din cele 198 tipuri de habitate europene dintre care 65 sunt prioritare, în România se regăsesc 94 tipuri de habitate dintre care 23 sunt prioritare fiind listate în Anexa
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
metaforei, se afirma o echivalentă ce nu este de acest domeniu. Și comparația, si metaforă evidențiază o implicație comună (tertium comparationis); întemeiate ambele pe analogie, au în comun disimetria presupozițională și disimetria referențiala. Când spunem că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o echivalentă ce nu este de acest domeniu. Și comparația, si metaforă evidențiază o implicație comună (tertium comparationis); întemeiate ambele pe analogie, au în comun disimetria presupozițională și disimetria referențiala. Când spunem că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici metaforă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
comparationis); întemeiate ambele pe analogie, au în comun disimetria presupozițională și disimetria referențiala. Când spunem că omul este feroce că lupul, presupunem că lupul e feroce și afirmăm că și omul este astfel. La fel, când spunem că omul e lup pentru om, proprietatea comună e implicită, dar ea e presupusa de cel care face analogia. De aceea, nici comparația, nici metaforă nu sunt simetrice în sensul matematic al cuvântului. Însă, în vreme ce în cazul comparației proprietatea ce determină analogia poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ion Scurtu, „Cuget românesc”, 1922, 6; [Al. Lapedatu], Dr. Ion Scurtu (1877-1922). Cuvinte de amintire, Cluj, 1922; Loghin, Ist. lit. Bucov, 212; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 52-55; Dragomirescu, Scrieri, 202-203, 307-308; A. P. Bănuț, Ion Scurtu, LU, 1942, 9; Lupi, Storia, 316; Ciopraga, Lit. rom., 674-675; Bucur, Istoriografia, 126-129; Nicolae Scurtu, Noi date despre primul nostru eminescolog, AFT, 1975, 1; Onisifor Ghibu, Oameni între oameni, îngr. Octavian O. Ghibu, introd. Ion Buculei, București, 1990, 202. I.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
p. 138) susține că „funcția vânătorii este simultan complementară și opusă sacrificiului. Într-un cuvânt, vânătoarea definește relațiile dintre om și natura sălbatică. Vânătorul este simultan animalul prădător și posesorul unei arte (techne) pe care nu o posedă leul sau lupul. ș...ț Actul sacrificial este un act culinar, animalul sacrificial prin excelență fiind boul cu care se lucrează câmpul”. Iar J.Z. Smith subliniază deosebirile dintre vânătoare, bazată pe imediat, abilități și noroc, și agricultură, bazată pe planificare și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a doua categorie importantă: ele implicau acte de abstinență (diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici magice de protejare Împotriva animalelor dăunătoare, a evenimentelor neașteptate, a fenomenelor meteorologice sau a figurilor malefice de tip mitologic: conform statisticii aceluiași autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc (9 zile), pocituri și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diverse forme de post), acțiuni de purificare, practici magice de protejare Împotriva animalelor dăunătoare, a evenimentelor neașteptate, a fenomenelor meteorologice sau a figurilor malefice de tip mitologic: conform statisticii aceluiași autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc (9 zile), pocituri și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3 zile) etc. În sfârșit, a treia mare familie de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
făurește lumea cu ajutorul: a) Dracului: la Început acesta apare ca „fârtatele” divinității, pentru ca apoi să Își arate adevărata față, Încercând să Împiedice creația sau să o strice prin fabricarea de ființe rele, opuse celor bune făurite de Dumnezeu: cuplurile câine - lup, oaie - capră, cal - măgar, vultur - bufniță sau albină - viespe (vezi M. Coman, 1992, 1995); b) broaștei: aceasta preia funcțiile Dracului și coboară pe fundul mării originare pentru a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul (vezi M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
escatologică (marea trecere), care include salturile și integrarea, fie dintr-un nivel ontologic Într-altul (prin naștere, inițiere, căsătorie, moarte sau metamorfoză), fie călătoriile consacratoare dintr-o lume Într-alta. Aceste treceri sunt sprijinite de figuri sacrale (Maica Domnului, vidra, lupul, bradul etc.) și se realizează prin activarea unor operatori mitici precum călătoria, vânătoarea, metamorfoza, somnul, spălatul, datul peste cap ș.a.m.d.; c) temele etiologice, În care se adună istorisirile legate de acțiunea unor protagoniști benefici sau malefici (precum Maica
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un context, de o încercare, iei frumușel ce vrei să spui, presari cu grijă una sau două expresii, te faci om!73 În lucrarea autobiografică Lupul și Chitanța, Costache Olăreanu rememorează figura unui alt descurcăreț de acest fel, un coleg de facultate, Corcodel, care nu înțelegea nimic din discuțiile despre greci și latini, despre Proust și Călinescu, în schimb era preocupat de "vânarea puilor de mici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiu"18, este valabilă în primul rând pentru volumul de debut editorial Matei Iliescu și pentru romanul O singură vârstă. În cazul lui Costache Olăreanu, notațiile sumare din Ucenic la clasici sunt dezvoltate, prind viață și dobândesc semnificații noi în Lupul și chitanța, scurta narațiune autobiografică încifrată urmuzian, dar chiar în sens global, așa cum observa Ion Bogdan Lefter: "există o regulă de consangvinitate căreia i se supune în întregime proza lui Costache Olăreanu, dincolo de împărțirile în volume, "schițele" și "romanele" comunică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere satirică a perioadei comuniste: Ce puteri ne stăpâneau destinele, decideau drumurile, nopțile, traiul nostru? Ce plutea în aer, pe străzi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Cartea Românească, 1990. Nedelciu, Mircea, Efectul de ecou controlat, Editura Cartea Românească, București, 1981. Nedelciu, Mircea, Și ieri va fi o zi, Editura Cartea Românească, București, 1989. Olăreanu, Costache, Cu cărțile pe iarbă, Editura Militară, București, 1986. Olăreanu, Costache, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, Editura Allfa, București, 1997. Olăreanu, Costache, Frica, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Papadat-Bengescu, Hortensia, Logodnicul, Editura Junimea, 1986. Papadat-Bengescu, Hortensia, Concert din muzică de Bach, Editura Albatros, București, 1990
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, Opere,I, Proză literară, ed. cit., pp. 858-859. 71 Sergiu Miculescu, op. cit., pp. 114-117. 72 I. Peltz, Actele vorbește!, Editura Minerva, București, 1971. 73 Mircea Horia Simionescu, Învățături pentru Delfin, Editura Albatros, București, 1979, p. 124. 74 Costache Olăreanu, Lupul și Chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 15. 75 Idem, p. 16. 76 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 620. 77 D. D. Pătrășcanu, op. cit., p. 172. 78 Discursul pișicher tipic presupune schimbarea bruscă a planului de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 9. 33 Idem, p. 17. 34 Idem, p. 11. 35 Idem, p. 153. 36 Idem, p. 216. 37 Mircea Horia Simionescu, Redingota, ed. cit., p. 19. 38 Costache Olăreanu, Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40 Costache Olăreanu, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42 În Frica, de exemplu, citim: Iar lângă cafeneaua lui Friț, tot în după amiaza aceea, prinși de ploaie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și deasupra apei, cât și dedesubtul apei. Uimitoare sunt lebăda neagră, șarpele covor având o lungime de șase metri sau râma gigantică de doi metri, timidul koala, lemurul, sugar glider (cățărătorul de zahăr), diavolul tasmanian și tigrul tasmanian - carnivor asemenea lupului, despre care se crede că a dispărut de pe continent refugiindu-se În Tasmania. Păsările sunt, de asemenea, deosebit de variate: cocoșul de eucalipt, papagalul kakadu, kookaburra, pasărea liră, emu. Cangurii (kangaru) sunt dintre cele mai răspândite marsupiale În Australia, circa 45
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unui hipopotam și un „leu” marsupial)55. Înfățișarea cangurului este ciudată: picioarele dinapoi disproporționat de mari, coada puternică pe care o poate folosi ca sprijin pentru a sări peste tufe destul de Înalte, capul mic cu urechile ridicate ca la câinii lupi și ochii blânzi, buzele ca de iepure și nasul În continuă adulmecare, piciorușele grațioase din față. Femelele nasc pui vii ținuți până la un an și jumătate Într-o pungă (marsupiu) pe burtă, căptușită cu blană, până se dezvoltă și se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adună cu vârful limbii acoperit de perișori. Oposumii cu coadă stufoasă preferă frunzișul copacilor, planând de la un arbore la altul folosinduse de pliurile de piele dintre membrele anterioare și cele posterioare ca la niște aripi Dintre marsupiali se mai Întâlnesc lupul marsupial, cârtița marsupială, ursul marsupial, tigrul marsupial ș.a.59. Monotremele sunt cele mai exotice tipuri de mamifere, ele depun ouă, dar Își alăptează puii. Ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus), animal ce pare „un bizar experiment biologic”60, de mici dimensiuni (60 cm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sau warrigal, adus de aborigeni acum 4000 de ani, de statură mare, puternic, cu blana cafenie roșiatică, cel mai periculos dușman al turmelor de oi și chiar a cirezilor de vite, nu latră, ci scoate niște urlete asemănătoare celor de lup. Odată cu transportul de coloniști În 1788, au venit și șobolanii care au Înotat până la țărm de pe navele naufragiate. Aceștia au găsit aici pradă bogată, În scurt timp decimând cinci specii de păsări și au adus până În pragul extincției rase unice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lut și nisip 208. Câinele dingo, singurul animal semidomesticit de băștinași, ajută la prinderea micilor animale, șopârle, păsări și ouă, Îi Însoțesc pe aborigeni În peregrinărilor lor dintr-un loc În altul, nu latră, ci scot niște sunete ca urletul lupilor. Când moare este jelit asemenea unui copil. Transportul pe apă se făcea cu ajutorul unor plute, realizate prin legarea mai multor copaci, care Înaintau cu ajutorul unei vâsle sau prin Împingere cu sulița sau prăjina pe fundul apei, și bărcile primitive, monoxile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prinde insecte. De obicei echidna Își face culcușul În scorburi sau sapă pământul de la rădăcina copacilor. Ne Îndreptăm În grabă spre o pajiște mai Întinsă unde pășteau grupuri de canguri, cu ochii umezi de căprioară, urechile drepte, ridicate ca la lup, bot de iepure, coadă puternică, piciorușele din față scurte și firave, cele posterioare vânjoase, de Înălțimea omului și circa 80-90 kg În greutate, protejând cu grijă În marsupiu, buzunarul de piele moale de pe pântec, puiul. 222 Auzul deosebit de fin Îi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei. În final kipara s-a răzbunat, tjakara fiind condamnată să nu zboare și să cutreiere pământul pradă câinilor dingo și vânătorilor 375. Suntem curioși să vedem celebrii câinii dingo, de culoare albă, care nu latră, dar scot sunete asemenea lupilor. Se plimbă agitați prin cușcă atenți la tot ce se petrece În jur ca și diavolii tasmanieni, care departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor, uitându-se curioși de după gratii la vizitatorii În trecere. Tigrul tasmanian era
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
atenți la tot ce se petrece În jur ca și diavolii tasmanieni, care departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor, uitându-se curioși de după gratii la vizitatorii În trecere. Tigrul tasmanian era un animal cu marsupiu, asemănător lupului, care creștea până la o lungime de 1,3 m, cu un chip Înspăimântător, corp gălbui, cu dungi pe spate și cu fălci puternice. La Început vâna canguri mici și păsări, apoi oi aduse de coloniști. Coloniștii i-au vânat cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]