10,193 matches
-
comunității din Vima Mare de la Biserica Ortodoxă la Biserica Greco-Catolică și invers, pentru ca în anul 1807 o parte a comunității să accepte uniația, fiindu-i atribuită biserica cu hramul ”Sfânta Maria”, cunoscută de localnici sub apelativul ”"biserica de jos"”. După mutarea bisericii în Măleni, aceasta a fost sființită cu hramul ”Sfântul Gheorghe”, starea bisericii în anul 1947 fiind considerată bună. În anul 2011 biserica a fost reparată, cu această ocazie fiind refăcut acoperișul de șindrilă. De asemenea a fost schimbată o
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
ale unei barcarole din opereta "Povestirile lui Hoffmann" de Jacques Offenbach. Lăsați singuri, cei doi hoți discută oferta lui Holmes și sunt tulburați doar de un ușor zgomot provenind aparent de undeva din stradă. În cursul discuției lor cu privire la următoarea mutare, Sylvius îi dezvăluie complicelui său că diamantul Mazarin se află la el, într-un buzunar secret. El scoate piatra pentru a i-o arăta lui Merton și se apropie de fereastra unde se afla manechinul, pentru a se uita mai
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
din nou, cu ducele Welf al II-lea de Bavaria, provenit dintr-o familie al cărei nume (Welf, în versiunea italiană Guelf) va deveni sinonim cu partizanii papalității în conflictul acesteia împărații germani (ai cărei susținători erau denumiți ghibelini). Această mutare l-a forțat pe Henric al IV-lea să revină în Italia, unde a izgonit-o pe Matilda în regiunea montană. El a fost din nou umilit la Canossa, de această dată din punct de vedere militar, în octombrie 1092
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Paraschiv, mai avea doar un preot și 2 diaconi la o populație de 220 de suflete, din care 99 de suflete bărbați și 121 de suflete femei. După cum se vede populația din Râca-Nouă se dublase, față de populația din Râca-Veche. După mutarea tuturor locuitorilor din satul Râca-Veche în satul Râca-Nouă, este rândul acestui sat nou să se numească Râca-Veche, deoarece, ca urmare a măririi natalității și a venirii altor locuitori din alte localități (Siliște, Bucov, Popești, Palanga și din Moldova), s-a
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
format la sud de Râca-Veche satul Râca-Nouă, denumire ce se menține și în prezent. În anul 1853 satul se afla împărțit în două Râca-Veche din Strâmba se numea Odaia-Veche cu cca. 40-50 de fumuri și satul Râca-Nouă, pe nouă amplasament. Mutarea satului s-a făcut din două motive. Primul motiv era că pământurile erau departe de satul lor și erau jefuite de stăinași. În al doilea rând, moșierul fanariot Gherasie Guma care avea o mare moșie ce se întindea până la hotarul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
doilea rând, moșierul fanariot Gherasie Guma care avea o mare moșie ce se întindea până la hotarul comunei noi, Râca, avea nevoie de brațe de muncă și a intervenit la stăpânire pe lângă Înaltul Scaun al Dreptății pentru a se face această mutare. Pe Harta Statului Major Austriac din 1853 găsin satul Râca despărțit în două, Râca-Nouă și Râca-Veche, hartă pe care alături de Râca, găsim și satele Bucov, Adunați și Pistolești (dispărut astăzi), cam în următoarea schemă: Între Râca-Nouă de pe noul amplasament și
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
pridvor deschis, cu cei patru stâlpi fasonați cilindric. Vechiul perete de la intrare a fost demolat pentru lărgirea tindei, în prima parte a secolului 20. Demolarea peretelui de intrare a fost compensată de doi stâlpi puternici care susțin tălpile turnului. Odată cu mutarea intrării a fost mutată și pisania de la 1889, cea care a preluat textul celei inițiale de la 1862. Peretele despărțitor, dintre tindă și naos, s-a păstrat pe locul original, și păstrează două goluri mari, laterale ușii centrale. Peretele iconostasului a
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
Cinematografiei. Inginerul Silviu Camil a fost distins în anul 1983 cu Premiul pentru coloană sonoră al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru activitatea sa la filmele "Întoarcere din iad" și "Misterele Bucureștilor". Analizând acest film, criticul Ioan Lazăr observă o mutare a accentului de la aventurile personajului principal Mărgelatu și a rivalei sale feminine, Agatha, către "„fresca unei epoci, tabloul ei vivant, tulburător și deosebit de cinematografic”", lărgind unghiul de vedere al situației politice din anii de dinaintea Revoluției de la 1848 prin introducerea unui
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
Aspen aș Tarnum's advisor. Tarnum and Aspen frequently play chess together, but Tarnum's aggressive tactics căușe him to lose each time. Tarnum speaks to the Dragontalker about the disappearance of the good dragons. The Dragontalker tells Tarnum about Mutare, ăn overlord who used the Vial of Dragon's Blood to turn herself into the Dragon Queen of Nighon, thus enslaving all dragons, good and evil, to her will. Tarnum steals this vial and uses it on the ten kidnapped
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
to their normal selves. While he does șo, he rescues the ranger Valita from a demonic prison. Aspen, once a great spy, suspects Captain Valita of spying for Nighon, but Tarnum refuses to believe this. Tarnum continues to battle against Mutare, even after she gains power over the mighty Rust, Crystal and Azure Dragons. To gain an advantage over Mutare, Tarnum seeks the aid of the Faerie Dragons. Aspen captures the harpie messenger who carries the spy reports to and from
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
a great spy, suspects Captain Valita of spying for Nighon, but Tarnum refuses to believe this. Tarnum continues to battle against Mutare, even after she gains power over the mighty Rust, Crystal and Azure Dragons. To gain an advantage over Mutare, Tarnum seeks the aid of the Faerie Dragons. Aspen captures the harpie messenger who carries the spy reports to and from Nighon. The harpy claims that the notes are stuck to a tree with an arrow of green and black
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
spy because he knows all the troop movements and supplies the arrows for Valita whom he trained while în the Forest Guard. Kurbon shoots Aspen (who dies a few weeks later) before fleeing into Nighon. Tarnum's lightning assault pushes Mutare back into Nighon territory, but now she focuses all of her forces against him. Valita is captured by the trăitor, Kurbon. Tarnum eventually frees her by reminding Kurbon of who he really is, which leads to dwarf's second betrayal
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
territory, but now she focuses all of her forces against him. Valita is captured by the trăitor, Kurbon. Tarnum eventually frees her by reminding Kurbon of who he really is, which leads to dwarf's second betrayal, this time of Mutare. Kurbon sacrifices his troops and his own life to liberate Valita. After Tarnum's victory on the border, Mutare is forced to retreat further into Nighon to plot Tarnum's death. Tarnum progresses further into Nighon and battles Mutare herself
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
eventually frees her by reminding Kurbon of who he really is, which leads to dwarf's second betrayal, this time of Mutare. Kurbon sacrifices his troops and his own life to liberate Valita. After Tarnum's victory on the border, Mutare is forced to retreat further into Nighon to plot Tarnum's death. Tarnum progresses further into Nighon and battles Mutare herself, crushing her armies and forcing her to flee. While weakened Mutare plâns her revenge în Nighon, she is killed
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
of Mutare. Kurbon sacrifices his troops and his own life to liberate Valita. After Tarnum's victory on the border, Mutare is forced to retreat further into Nighon to plot Tarnum's death. Tarnum progresses further into Nighon and battles Mutare herself, crushing her armies and forcing her to flee. While weakened Mutare plâns her revenge în Nighon, she is killed by unknown person în a coup for power, just like she herself once came to rule the Dungeons. Tarnum is
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
Valita. After Tarnum's victory on the border, Mutare is forced to retreat further into Nighon to plot Tarnum's death. Tarnum progresses further into Nighon and battles Mutare herself, crushing her armies and forcing her to flee. While weakened Mutare plâns her revenge în Nighon, she is killed by unknown person în a coup for power, just like she herself once came to rule the Dungeons. Tarnum is called away again by the Ancestors, but he will always remember the
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
destroy the Sword of Frost. Tarnum, having heard of an ancient prophecy that the meeting of the two swords will bring about the end of the world, struggles to stop Gelu. With the recent chaos after the death of Queen Mutare of Nighon, Tarnum is able to take control over the Dungeon creatures of Nighon who are the only ones who wish to fight Gelu, becoming an Overlord. However, ruling these brutal creatures brings ouț the darkness în Tarnum. The Sword
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
să sponsorizeze monumente ca mijloc permanent de amintire a tradiției Confederației. Primele comemorări ale Memorial Day în fostele state ale Confederației erau ocazii simple, sumbre, în care veteranii și familiile lor vizitau cimitirele locale. Pe la 1890, a avut loc o mutare a accentului de la consolare și cinstirea soldaților către comemorarea „Cauzei Pierdute” a Confederației. Schimbările cântecelor și discursurilor reflectă o evoluție a ritualului către un simbol de reînnoire culturală și conservatorism în Sud. Până la 1913 însă, tema naționalismului american avea pondere
Memorial Day () [Corola-website/Science/322039_a_323368]
-
regele însuși. Acest lucru a dus la o lovitură de stat dată de Yi Ja-gyeom în 1126, care a eșuat, dar puterea monarhiei a slăbit; Goryeo a suferit un război civil între nobili. În 1135, nobilul Myo Cheong a sugerat mutarea capitalei la Seogyeong. Această propunere a divizat nobilii în două tabere, una condusă de Myo Cheong, care era în favoarea mutării capitalei și expansiunea spre Manchuria, iar alta condusă de Kim Bu-sik (autorul cronicii "Samguk Sagi") care se opunea. Myo Cheong
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
dar puterea monarhiei a slăbit; Goryeo a suferit un război civil între nobili. În 1135, nobilul Myo Cheong a sugerat mutarea capitalei la Seogyeong. Această propunere a divizat nobilii în două tabere, una condusă de Myo Cheong, care era în favoarea mutării capitalei și expansiunea spre Manchuria, iar alta condusă de Kim Bu-sik (autorul cronicii "Samguk Sagi") care se opunea. Myo Cheong a eșuat în al convinge pe regele Injong și s-a răsculat împotriva guvernului, fiind în cele din urmă ucis
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
se ducă la o întâlnire ca să sărbătorească și atunci când se întorc acasă termină făcând dragoste. Lui Messer îi este oferită o slujbă în Pheonix, Arizona. Din moment ce asta era tot ceea ce voia de mai mulți ani, se gândește serios să accepte mutarea, dar nu vorbește cu Holly despre asta. Când Holly aude de mutarea lui Messer la o petrecere în cartier, se supără și îi ordonă lui să se mute în Pheonix. De Ziua Recunoștinței, Messer se întoarce în Atlanta sperând să
Viața așa cum e ea () [Corola-website/Science/322030_a_323359]
-
termină făcând dragoste. Lui Messer îi este oferită o slujbă în Pheonix, Arizona. Din moment ce asta era tot ceea ce voia de mai mulți ani, se gândește serios să accepte mutarea, dar nu vorbește cu Holly despre asta. Când Holly aude de mutarea lui Messer la o petrecere în cartier, se supără și îi ordonă lui să se mute în Pheonix. De Ziua Recunoștinței, Messer se întoarce în Atlanta sperând să rezolve lucrurile cu Holly, dar o găsește împreună cu "Doctorul Dragoste". El și
Viața așa cum e ea () [Corola-website/Science/322030_a_323359]
-
tipărite. Delamotte, un ilustrator, artist plastic și ulterior un fotograf, a devenit faimos pentru fotografierea celebrei structuri The Crystal Palace, atât în plasamentul său originar din Londra (anii 1850 - 1852), cât mai ales în timpul dez-ansamblării și re-ansamblării sale, respectiv după mutarea și extinderea sa la Sydenham, locul unde a existat până în 1936, când întreg complexul a fost distrus de un incendiu devastator. Fiu al lui Mary și William Alfred Delamotte, provenit dintr-o familie de condiție materială relativ bună, Philip s-
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
se făcuseră sub înaltul patronaj al Prințului Regent Albert de Saxa-Coburg și Gotha, soțul Reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei. Succesul extraordinar al expoziției, precum și strângerea unei sume record de bani din diferite surse a făcut ca mutarea complexului să fie bine susținută material. Compania special înființată pentru realizarea expoziție, "The Crystal Pallace Company" (TCPC), i-a reangajat Paxton, împreună cu asistenții săi inițiali, Charles Fox și William Cubitt să mute integral și apoi să extindă întregul ansamblu în
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]
-
ansamblu în noua sa locație. este unul dintre pioniereii importanți ai fotografiei fiind printre primii fotografi care pot fi considerați fotojurnaliști, prin modul în care a documentat (într-un mod extrem de amplu și profesionist) o astfel de operație complexă de mutare. Aceste numeroase serii de fotografii au constituit obiectul publicării în mai multe cărți documentare pe care le-a produs ulterior. De asemenea, Delamotte este un pionier al tehnicilor fotografice aplicate în tipărituri întrucât fotografiile sale documentare, utilizând procedeul numit calotipie
Philip Henry Delamotte () [Corola-website/Science/322104_a_323433]