10,298 matches
-
720-724), dar acesta a fost convins să cedeze curând conducerea în favoarea fratelui său Hisham ibn 'Abd al-Malik (724-743). Hisham a extins permanent puterea califatului. El a fost și ultimul dintre fii lui 'Abd al-Malik, așa încât după moartea sa în 743, nepotul lui a preluat conducerea, Walid ibn Yazid. Domnia acestuia a fost terenul unui nou război civil care a folosit drept pretext comportamentul nepios al lui Walid ibn Yazid, astfel sfârșindu-se linia dinastică a marwanizilor în califatul Omeiad. Marwanizii au
Marwanizii () [Corola-website/Science/331077_a_332406]
-
unde a fost influențat de cultura anglo-franceză. Când fratele lui David, Alexandru I al Scoției, a murit în 1124, David a preluat regatul Scoției, cu ajutorul lui Henric I. El a fost forțat să se angajeze în lupta împotriva rivalului și nepotului său, Malcolm, fiul lui Alexandru. Se pare că luptele au durat timp de zece ani, implicând distrugerea regiunii Óengus. Victoria lui David a permis extinderea controlului asupra regiunilor îndepărtate. După moartea lui Henric I, David a susținut pretențiile fiicei lui
David I al Scoției () [Corola-website/Science/331095_a_332424]
-
1165. Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui David I al Scoției. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152 de la tatăl său, Henric al Scoției. Cu toate acestea, el a trebuit să predea acest titlu regelui Henric al II-lea al Angliei
William I al Scoției () [Corola-website/Science/331096_a_332425]
-
1249 până la moartea sa, în 1286. Alexandru s-a născut la Roxburgh, fiind singurul fiu al lui Alexandru al II-lea al Scoției și a celei de-a doua sa soție, Maria de Coucy. Alexandru al III-lea a fost nepotul lui William Leul. Tatăl lui Alexandru a murit pe 8 iulie 1249 iar el a devenit rege la vârsta de șapte ani, fiind încoronat la Score pe 13 iulie 1249. În anii minorității sale a înfruntat lupte pentru controlul afacerilor
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
care s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lor în bătălia de la Stamford Bridge. În 1068, el a acordat azil unui grup de exilați englezi care fugeau de William de Normandia, printre care se aflau Agatha, văduva lui Eduard Confesorul, nepotul său Eduard Exilatul și copii lui, Edgar Ætheling și surorile lui, Margareta și Cristina. În 1069 exilații s-au întors în Anglia pentru a se alătura unei revolte răspândite în nord. La sfârșitul anului 1070, Malcolm s-a căsătorit cu
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
căsătorit cu sora lui Edgar, Margareta de Wessex, viitoarea Sfântă Margareta a Scoției. John de Fordun raportează că Donald a invadat regatul după moartea Margaretei și a asediat Edinburghul, capturându-i pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
capturându-i pe fii Margaretei. Regele Angliei, Edgar Atheling, îngrijorat pentru nepoții săi, i-a luat pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
era un bărbat care se apropia de vârsta de 60 de ani, fără nici un moștenitor, ceea ce îl determină să numească unul. William de Malmesbury spune că Edmund a negociat pentru o jumătate de împărăție, sugerând că Donald i-a acordat nepotului său o porțiune pentru a guverna. În 1094, Duncan a condus o armată considerabilă, formată din cavaleri mercenari și infanterie. Mulți dintre acești soldați proveneau din Northumbria. La începutul verii aceluiași an, Duncan a condus armata într-o invazie în
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Trimiterea trupelor sale a dus la un eșec. Donald al III-lea și-a petrecut lunile care au urmat reconstruindu-și armata și sprijinul politic. În noiembrie 1094, Donald a condus armata sa în sud și s-a confruntat cu nepotul său, iar pe 12 noiembrie, Duncan al II-lea a fost atacat și ucis în luptă, murind după o domnie de șapte luni. Sursele primare sunt neclare cu privire la modul exact al decesului său. Analele Inisfallen raportează că "Duncan, fiul lui
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
200px|thumb|right|David I al Scoției]] Când fratele lui David, [[Alexandru I al Scoției]], a murit în 1124, David a preluat regatul Scoției, cu ajutorul lui Henric I. El a fost forțat să se angajeze în lupta împotriva rivalului și nepotului său, Malcolm, fiul lui Alexandru. Se pare că luptele au durat timp de zece ani, implicând distrugerea regiunii Óengus. Victoria lui David a permis extinderea controlului asupra regiunilor îndepărtate. După moartea lui Henric I, David a susținut pretențiile fiicei lui
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Scoției]] Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui [[David I al Scoției]]. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152 de la tatăl său, Henric al Scoției. Cu toate acestea, el a trebuit să predea acest titlu regelui [[Henric al II-lea al Angliei
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
sir Nicholas Bacon și va fi mama faimosului sir Francis Bacon. William Cecil își începe cariera în serviciul ducelui de Somerset(fratele reginei Jane Seymour) care devenise "Lord protector" în timpul primilor ani de domnie a lui Eduard al VI-lea, nepotul său. Cecil îl însoțește pe duce în bătălia de la Pinkie Cleugh din 1547. În această perioadă el și istoricul William Patten, încep să scrie raportul campaniei, iar Cecil a contribuit cu generozitate cu notele sale la opera succesivă a lui
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
kulah", o bonetă a sufiților din ordinul Suhrawardi, care nu a reprezentat întocmai o inițiere, ci mai curând i-a permis să își lărgească universul de cunoaștere. Battuta mai consemnează că ordinul a fost înființat de două personaje, unchi și nepot,Abū al-Najib Suhrawardī (1097-1168),Abū ͑ Hafs Umar Suhrawardī (1145-1234), acesta din urmă fiind favoritul califului ʻabbasid al-Nasir și adevăratul fondator al ordinului, reprezentând un sufism ortodox, mai intelectual decât popular, mai conformist decât contestatar. Se pare că ordinul s-
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
unui dintre fiii Prințului Yixin ca viitor împărat, însă a fost respinsă de Cixi. În schimb, rupând convenția imperială care cerea ca noul împărat să fie întotdeauna de o generație după cea a împăratului anterior, Cixi l-a nominalizat pe nepotul ei și familia imperială a fost de acord cu alegerea ei. Zaitian a fost numit moștenitor și succesor al unchiului său, împăratul Xianfeng, în loc de vărul și predecesorul său, împăratul Tongzhi. A urcat pe tron la vârsta de patru ani și
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
în serviciul împăratului bizantin, Harald se întoarce în Norvegia în 1045. Harald era însoțit de mulți oameni care îl slujiseră, și reprezenta deci o amenințare imediată pentru regele din acel moment Magnus I, fiul lui Olaf al II-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel Mare. Magnus I a acceptat să împartă puterea cu unchiul său Harald pe care l-a asociat la coroană. Doar un
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Arhiepiscopul a anulat căsătoria ei cu Folkvid iar Sverre a dat-o în căsătorie adeptului său, Bård Guttormsson. Inge a fost singurul lui al Ceciliei și al lui Bård. După ce regele Sverre a murit în 1202, fiul său, Haakon, și nepotul său, Guttorm, au murit după doi ani. Birkebeinerii rămăseseră fără succesori direcți din partea lui Sverre (Existența unui alt nepot al lui Sverre, Haakon Haakonsson, era încă necunoscută). Advarsarii vechi ai lui Sverre, bagler, exploatau situația pentru a lansa o nouă
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
a fost singurul lui al Ceciliei și al lui Bård. După ce regele Sverre a murit în 1202, fiul său, Haakon, și nepotul său, Guttorm, au murit după doi ani. Birkebeinerii rămăseseră fără succesori direcți din partea lui Sverre (Existența unui alt nepot al lui Sverre, Haakon Haakonsson, era încă necunoscută). Advarsarii vechi ai lui Sverre, bagler, exploatau situația pentru a lansa o nouă invazie în Viken pentru regele lor, Erling Steinvegg. După moartea regelui copil Guttorm în august 1204, birkebeiner aveau nevoie
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
pentru evoluția relațiilor dintre Nalenyr și vecinii săi nordici - agresivul principat Deseirion și Helosunde, principatul care a servit că tampon între cele două. Mare parte din Helosunde se află acum sub ocupație deseiană, în timp ce refugiații au găsit adăpost în Nalenyr. Nepoții lui Qiro, Jorim și Keles, au fost însărcinați cu misiuni care-i vor purta în direcții opuse: în timp ce Jorim se îmbarca pe navă "Lupul furtunii" pentru a măsura longitudinea pe mare cu ajutorul unui nou instrument, Keles trebuie să redescopere traseului
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
Guttorm Sigurdsson - "în vechea norvegiană: Guthormr Sigurðarson" - (1199 - 11 august 1204) a fost regele Norvegiei din ianuarie până în august 1204, în timpul Războiului Civil norvegian. Ca nepot al regelui Sverre al Norvegiei, el a fost proclamat rege de către partidul Birkebeiner atunci când el avea doar patru ani. Aderarea sa la tron sub domnia efectivă a lui Haakon cel Nebun a dus la un alt conflict între grupurile Birkebeiner
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
a lui Haakon cel Nebun a dus la un alt conflict între grupurile Birkebeiner și Bagler, Bagler fiind susținuți militar de Valdemar al II-lea al Danemarcei. Guttorm a fost fiul nelegitim al lui Sigurd Lavard și astfel, a fost nepotul regelui Sverre al Norvegiei. Identitatea mamei sale este necunoscută. După moartea regelui Sverre, acesta a fost succedat de fiul său mai mic, Haakon Sverresson. Haakon a domnit până la moartea sa, pe 1 ianuarie 1204. Haakon a urmat o politică de
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
echilibrul de putere a lor a trecut imediat în fracțiunea lui Haakon cel Nebun. A doua zi după moartea lui Haakon, Birkebeiner l-au desemnat Guttorm ca rege, la o reuniune la Hird, consultându-l pe episcopul Martin din Bergen. Nepotul lui Sverre, Haakon cel Nebun a fost numit simultan rege și lider al armatei. Un alt nepot al lui Sverre, Peter Støyper, împreună cu Einar Kongsmåg, soțul fiicei lui Sverre, Cecilia, au fost numiți în calitate de gardieni ai lui Guttorm. Numirea războinicului
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
după moartea lui Haakon, Birkebeiner l-au desemnat Guttorm ca rege, la o reuniune la Hird, consultându-l pe episcopul Martin din Bergen. Nepotul lui Sverre, Haakon cel Nebun a fost numit simultan rege și lider al armatei. Un alt nepot al lui Sverre, Peter Støyper, împreună cu Einar Kongsmåg, soțul fiicei lui Sverre, Cecilia, au fost numiți în calitate de gardieni ai lui Guttorm. Numirea războinicului și avidului de putere Haakon cel Nebun în poziții cheie, a contribuit la conflicte în cadrul grupului Birkebeiner
Guttorm Sigurdsson al Norvegiei () [Corola-website/Science/331243_a_332572]
-
lucru a fost o dovadă a vinovăției ei și a fost nevoită să fugă înapoi în Suedia. Haakon nu a fost căsătorit iar la moartea sa nu se știa nimic de nici un moștenitor. Prin urmare, el a fost succedat de nepotul său în vârstă de 4 ani, Guttorm Sigurdsson. Însă după moartea sa, o femeie, Inga de Varteig, pe care Haakon o avusese ca concubină pentru ceva timp în 1203, a apărut la curtea grupului Birkebeiner cu un fiu care pretindea
Haakon al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331242_a_332571]
-
contestată de mulți istorici moderni. Casa a fost fondată odată cu regele Sverre Siggurdsson care a pretins că este fiul nelegitim al regelui Sigurd Munn. După moartea lui Sverre, descendenții săi aveau să extindă influența, bogăția și puterea dinastiei. Sub conducerea nepotului său, Haakon al IV-lea al Norvegiei, Norvegia medievală a atins apogeul. Casa a înlocuit Dinastia Gille și a fost înlocuită din nou de Casa de Bjelbo, care a moștenit tronul Norvegiei. Ei au fost ultimia familie domnitoare care au
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]