12,062 matches
-
otomane, regiunea s-a bucurat de o creștere a prosperității. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, gradul de nemulțumire a cetățenilor din Moreea a reînceput să crească. Au apărut bande înarmate de klefți, care au încercat să facă față represiunilor otomane după expediția fraților Orlov. Klefții s-au angajat în lupte de gherilă, situație favorizată de decăderea puterii militare otomane și de creșterea conștiinței naționale a grecilor. Ca urmare, Moreea și locuitorii săi au devenit leagănul și coloana vertebrală a Războiului
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
a cetățenilor din Moreea a reînceput să crească. Au apărut bande înarmate de klefți, care au încercat să facă față represiunilor otomane după expediția fraților Orlov. Klefții s-au angajat în lupte de gherilă, situație favorizată de decăderea puterii militare otomane și de creșterea conștiinței naționale a grecilor. Ca urmare, Moreea și locuitorii săi au devenit leagănul și coloana vertebrală a Războiului de Independență al Greciei. În secolul al XIV-lea a fost scrisă cronica anonimă cunoscută sub numele de „Cronica
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
din Italia, îl întâlnim în multe bătălii care caracterizează această perioadă. În mai multe rânduri a fost în solda papilor, a comandat trupele venețiene în campania contra Republicii Ambroziene și contra lui Francesco Sforza, și chiar, în 1465, împotriva Imperiului Otoman. I-a ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să rupă asediul la Piombino, cu o manevră care i-a surprins atât pe inamici cât și pe aliați. Pentru aceste reușite, a
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
de cereale și renumită slănina care are rezervat un turn din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe prima poartă și rămași blocați în incinta cetății să
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
înființarea unui stat evreu. În 1897, Organizația Sionistă era fondată iar Primul Congres Sionist si-a proclamat scopul „a stabili o casă pentru poporul evreu în Palestina securizată sub legea civilă”. Totuși, sionismul a fost privit cu suspiciune de către conducătorii otomani și nu s-a putut realiza un progres major. Între 1904 și 1914, aproximativ 40.000 de evrei sau stabilit în Palestina (al doilea aliyah). În 1908, Organizația Sionistă a stabilit Biroul Palestina (de asemenea cunoscut ca „Biroul Eretz Israel
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
și Siriei seleucide, Imperiul Roman, Imperiul bizantin, Califatele Arabe sunite ale Omeiazilor și Abbasizilor, Califatul Fatimid șiit, regatele cruciaților, inclusiv Regatul latin al Ierusalimului, apoi a făcut parte din statele musulmane arabofone ale ayyubizilor și mamelucilor, conduse din Egipt, Imperiul Otoman al turcilor, Marea Britanie, statul evreiesc modern Israel, regatul arab al Iordaniei și entitatea arabă palestineană încă în proces de constituire în Cisiordania și Fâșia Gaza. Alți termeni pentru anumite părți din această zonă sunt: Canaan, Sion, Țara lui Israel,Coelesyria
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
prima dată în 1260, ca urmare a incursiunilor mongole în Palestina ale generalului nestorian creștin Kitbuqa, incursiuni care s-au terminat odată cu bătălia de la Ain Jalut (3 septembrie 1260). Începând cu 1486, s-au dat lupte între mameluci și turcii otomani pentru controlul asupra Asiei de Vest, otomanii capturând Palestina în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
progresului societății românești. Davicion (diminutiv de la David în limba ladino) Avraham Bally s-a născut la București. El era strănepotul lui Çelebi Mendes Bally (Celebi Menteș Bally), bancher evreu din Turcia care l-a avut drept client pe marele vizir otoman și a ajutat la urcarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat în 1716. În semn de recunoștintă, domnitorul l-a adus cu sine la București, l-a făcut sfetnicul său și l-a scutit de dări atât pe el, cât
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
ladino (iudeospaniolă). A avut o mare dezamăgire când după 1866 a resimțit intensificarea atmosferei antievreiești în Romania, la care erau părtași și nu puțini foști amici revoluționari de la 1848. În anul 1882 a plecat în Palestina, aflată atunci sub dominație otomană. A murit după doi ani la Ierusalim. Cu 12 zile inainte de a muri a scris o scrisoare vechiului sau prieten din vremea revolutiei din 1848, C.A.Rosetti. In aceasta scrisoarea si-a exprimat consternarea în fața faptului că în ciuda
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
Sub titlul Bătălia de la Bega, este cunoscută o confruntare militară care a avut loc în anul 1696 dintre o coaliție a Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Armata imperiala aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifică încă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se află sub ocupație otomană, motiv
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Armata imperiala aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifică încă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se află sub ocupație otomană, motiv pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel, (cetate aflată azi în Șerbia) unde a început pregătirile în vederea asediului, ale cărui pregătiri au fost terminate pe data de 3 august, data la care a
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
război, Armata Imperiala după ce a decis suspendarea temporară a asediului cu scopul de a-și schimba poziția din sudul cetății pentru a nu fi prins în clește de turci, s-a repoziționat la Pardany într-un mod favorabil față de armată otomană care se apropia, fapt care l-a făcut pe Împăratul Friederich August să execute o manevră pe lînga Becicherec și astfel a reușit să taie calea turcilor. Mustafa al II-lea a sesizat intențtia imperialilor motiv pentru care s-a
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
Dornic să forțeze o victorie, Împăratul german Friedrich August, a decis singur împotriva votului celor din consiliului de război, si a ordonat că aripa stînga să forțeze o înaintare spre cetate. În pofida unui puternic foc de artilerie a atacat pozițiile otomane, moment în care sultanul Mustafa al II-lea a decis un contratac rapid al cavaleriei reușind o respingere a atacului Imperial, si astfel batalioanele imperiale au suferit mari pierderi. Numai intervenția cavaleriei imperiale a reușit să restabilească echilibrul și să
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
victorie operațională pe motivul că trupele imperiale nu au reușit să cucerească cetatea Timișoarei. După bătălie au început certuri și disensiuni între Împăratul German și Consiliul de Război, si astfel trupele imperiale au părăsit cîmpul de luptă, astfel deși Imperiul Otoman se află în decădere, eliberarea cetății Timișoara a mai avut de așteptat pînă în anul 1718.
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
Roma, pe care o jefuiesc. În anul 970, Țarul Rusiei kievene Sviatoslav I își stabilește tabăra, numită Pereiaslavăț, nu departe de aici, dar este alungat anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de "Argamos" sau "Argamum" este atunci înlocuită cu cea de "Sarîköy" (Sarichioi) care înseamnă "sat galben". În decursul perioadei otomane, populației băștinașe de ""Dicieni"" (Românii Dobrogeni) i se adaugă numeroși fugari Lipoveni persecutați
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de "Argamos" sau "Argamum" este atunci înlocuită cu cea de "Sarîköy" (Sarichioi) care înseamnă "sat galben". În decursul perioadei otomane, populației băștinașe de ""Dicieni"" (Românii Dobrogeni) i se adaugă numeroși fugari Lipoveni persecutați în Imperiul Rus, între anii 1654 și 1796, în două mari valuri: primul după răscoala lui Bulavin, pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea, în timpul țarinei
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
a-și face cel puțin 25000 de oaste regulată după tactica evropienească, pentru paza sa, cea dinăuntru și din afară, și o flotilă măcar de 25 de vase într-armate, iarăși evropienească, pentru siguranța negoțului său de pe Dunăre”. Deși Poarta Otomană și celelalte imperii limitrofe au descurajat asemenea inițiative, atât în Muntenia cât și în Moldova s-au constituit corpuri de oaste, în speranța unor reglementări ulterioare. Astfel, în Oltenia, s-a constituit în iunie 1829 un corp de 3000 de
Regimentul 2 Linie Infanterie () [Corola-website/Science/324438_a_325767]
-
înconjurător cu limanele Golovița, Zmeica și Sinoe : 731 km²) dar altele sunt mult mai mici (Tașaul, Techirghiol, Tatlageac...). În limba greacă λιμένας - "limenas", înseamnă golf sau port. În limba turcă s-a preluat sub foma "Liman". Ca urmare a extinderii otomane la vestul și nordul Mării Negre, denumirea s-a extins la lagunele și lacurile ce puteau adăposti corăbii. Cu ajungerea Lipovenilor la nordul Mării Negre termenul a fost preluat și în limba rusă : лиман - "liman". Din punct de vedere geografic, numele desemnează
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
sec. XII întâi de bizantini, apoi de genovezi, pentru a aparține o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, înainte de a cădea în 1421 în mâinile Turcilor. Aceștia au întreținut-o aproximativ două veacuri, ultima căpetenie otomană a cetății fiind Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii de Lipoveni se stabilesc în jurul limanului. Limanul Sinoe (135 km², adâncimea maximă 1,6 m) este legat de limanele Nuntași și
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
este o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe "Dealul Citadelei", având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
cu Codul LMI: AB-II-a-A-00088. Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
de hotărârea luată. Damian Jder se întoarce de la Liov și aduce cu el 40 de care cu pulbere pentru înzestrarea oastei Moldovei. El îl anunță pe domnitor că regele Poloniei nu-i va trimite sprijin împotriva turcilor, crezând că oastea otomană va veni numai asupra Moldovei. Damian se duce la Timiș unde-și anunță tatăl că banda de tâlhari a lui Gogolea a încerca să-l înjunghie pe Catalan, considerat calul norocos al voievodului. Lotrul este prins de comisul Manole, de
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
au plecat la Odessa unde Rahel a luat lecții de pictură. La Odessa ele au cunoscut multă lume din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din surorile sale, Shoshana (1889-1965). Ele se aflau în drum spre Italia, unde aveau de gând să învețe artele și
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din surorile sale, Shoshana (1889-1965). Ele se aflau în drum spre Italia, unde aveau de gând să învețe artele și filozofia. În cele din urmă s-au decis sa rămână ca "pioniere" (halutzot) în Palestina, sa învețe ebraica
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
din Asia Centrală. Arena politică internațională în care a fost protagonist Hanul Hadji Ghirai era dominată de Regatul Poloniei, unit cu și Marele Cnezat al Lituaniei la vest, Marele Cnezat al Moscovei la nord, Hoarda de Aur la est și Imperiul Otoman în ascensiune, la sud. Pretendent la succesiunea tronului Hoardei de Aur, inclusiv la titlul de suzeran al cnezatelor rusești, Hadji Ghirai a apărat independența Hanatului Crimeii, pe care conducătorii contemporani ai Hoardei de Aur nu o recunoșteau. Hoarda de Aur
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]