KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...398 399 400 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

plecat demarând ca un șofer de formula unu, înarmat cu o comandă lungă și complicată de produse McDonald’s. Helen a tunat după el: —Să nu-mi pună castraveciori murați în hamburger! Dar tata dispăruse deja. Toată seara, fără nici un pic de rușine, m-am ținut scai de Helen, în speranța c-o să spună ceva legat de Adam. Sigur c-aș fi putut să iau taurul de coarne și pur și simplu să-i cer numărul de telefon. De vreme ce ea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă. —Agitată? A venit pe partea mea de masă și s-a așezat lângă mine. —N-ai de ce să fii agitată. Nu? l-am întrebat privindu-l direct în ochi. N-aveam nici un pic de rușine. Eram prima care recunoștea chestia asta. Dar, fir-ar să fie, pierdusem deja destul timp în seara aia. Nu, a murmurat Adam. N-ai nici un motiv să fii agitată. Și, cu multă blândețe, mi-a cuprins umerii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
la fel de plăcut ca și prima dată. S-a retras, iar eu l-am tras înapoi, spre mine. S-a uitat la mine aproape minunându-se și a spus: Doamne, ești atât de frumoasă! — Nu, nu sunt, am zis eu un pic jenată. —Ba ești, a insistat el. Ești într-adevăr frumoasă. Nu, am spus. Helen e frumoasă. —Uite ce e, mi-a zis el râzând. Cu riscul de a suna ca un californian: ești o persoană frumoasă. —Sunt? —Ești. A urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu severitate. Și ce-i cu asta? mi-am răspuns tot c-o întrebare. În fond, doar nu mă mărit cu el. Nu pot să mă distrez și eu nițel? Păi, da, presupun că am voie să mă distrez un pic. Dar, în același timp, nu pot să mă culc cu orice bărbat care-mi cere chestia asta. Pe de altă parte, Adam nu e orice bărbat. E un bărbat drăguț și dulce, căruia îi pasă de mine. Ei, sau cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vremea să iau o decizie. M-am ridicat și l-am luat de mână. Adam m-a privit întrebător. —Ești bine? m-a întrebat. Ai nevoie de ceva? Da, am murmurat eu. —De ce anume? s-a interesat el. —De un pic de sex. Însă răspunsul meu a fost rostit ca o șoaptă. Nu voiam să creadă că sunt îngrozitor de vulgară. Chiar nu eram. Oricum, nu tot timpul. Am început să mă mișc îndreptându-mă spre ușa de la bucătărie. Continuam să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici după tot ce s-a întâmplat? Nu, a dat telefon. E în Dublin, dar stă la hotel. —A, am zis. Mă simțeam în pragul leșinului. —Vrea să mă vadă? — Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
era așa o aglomerație, că nu mai erau locuri decât în picioare. De fapt, câteva gânduri încăpățânate stăteau, cu paharele în mâini, în afara creierului meu, în bătaia ploii, dar măcar beneficiau de mai mult spațiu. Dar nu mai era nici un pic de loc pentru Adam. Las-o baltă, mi-am zis. Ți-e imposibil să te gândești acum la asta. Așteaptă până când toată chestia asta o să se termine, într-un fel sau altul, și atunci o să te gândești și la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
chiar foarte simplu. Până acum nu mai jucase rolul de tată iubitor, deci ce voia? —Cafea. — Poftim? l-am întrebat tăioasă. — Există vreo șansă să primesc o ceașcă de cafea? a zis el. Se uita la mine de parcă eram un pic nebună. Oare de câte ori îmi mai ceruse cafea înainte să-l aud? — Sigur, i-am răspuns. Am pus-o pe Kate la loc în pătuț și m-am dus în bucătărie să-i fac cafeaua. Ar fi trebuit să-i ofer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
replica mea. Foarte bine, mi-a răspuns el rece. Putem să luăm cina împreună. Sună foarte bine, i-am răspuns gândindu-mă că într-adevăr suna foarte bine. Păi, trebuie și eu să mănânc ceva, mi-a zis el fără pic de tact. Așa că poți să vii și tu. Întotdeauna ai știut cum să-ți farmeci interlocutorul, i-am spus forțându-mă să zâmbesc. Dar dintr-odată m-am simțit îngrozitor de tristă. Am stabilit să ne întâlnim la un restaurant din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
asta? m-a întrebat ea rânjind dezgustată. Ești nebună. Și-așa a fost destul de rău că și-a tras-o cu alta, dar după asta să mai dea și vina pe tine... E nebunie curată. Tu chiar nu ai nici un pic de respect pentru tine? —Helen, treaba asta e mai importantă decât respectul de sine, am insistat eu, încercând cu disperare s-o conving. Poate că dacă reușeam s-o conving pe ea, aveam să mă conving și pe mine. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
sincer vorbind, trebuie să fi fost un șoc de proporții. Din câte știa James, eu eram la sute de kilometri depărtare, într-un alt oraș. Dar, în același timp, în condiții normale, James ar fi trebuit să fie și un pic fericit să mă vadă. Ar fi trebuit să fie surprins și încântat, nu șocat și îngrozit. Dacă mă iubea cu-adevărat, dacă nu avea conștiința încărcată și dacă nu avea de ce să-i fie frică de mine sau nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mi-am spus. Mai târziu o să-mi pot permite să sufăr și să mă dau cu capul de pereți, dar deocamdată trebuie să mă țin tare. Cât... cât mă bucur să te văd, Claire, a zis el îngrozit. Părea un pic isteric. M-am uitat la fața lui albă ca varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
încerc să mă schimb, să schimb cine eram, doar de dragul tău. M-ai făcut să-mi abandonez simțul integrității. Ai încercat să mă distrugi. Iar eu ți-am dat voie! Era pentru binele tău, a zis el, dar fără nici un pic de convingere. M-am încruntat la el. —Alege-ți cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe mama. Am furat copilul cu succes. Apoi am căzut în pat extenuată. Și am adormit cu Kate în brațe. Capitolul treizeci și șasetc "Capitolul treizeci și șase" A doua zi dimineață, când m-am trezit, m-am simțit un pic mai bine. Nu eram vindecată sau ceva de genul ăsta, dar eram mult mai pregătită să aștept. Să aștept ca situația să se îmbunătățească, să aștept ca durerea să dispară. Luasem hotărârea să nu mai fiu cu James și, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
apărarea mea era că nu fusesem tocmai în apele mele. Trecusem prin multe, iar rațiunea mă vizitase neregulat. Dar dacă tot suntem la subiectul Adam, atunci ar trebui să recunosc că eram furioasă pe el. Nu foarte tare. Doar un pic. Eram supărată că se jucase cu sentimentele mele. Pentru că mă făcuse să mă simt specială când, de fapt, nu eram. Și pentru că, după asta, îmi ținuse discursul ăla ipocrit apropo de faptul că mă întorceam la James. N-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
te mai văd niciodată, am spus. Simțeam că eram pe punctul să izbucnesc în plâns. Și mă întrebam de ce dracu’ zâmbea el așa. Cine-i dădea dreptul să pară așa de mulțumit de sine și de vesel? Oare nu avea pic de tact? Ăla nu era un moment în care să râzi! Din contră. Nu-mi venea să cred cât de groaznic mă simțeam. Era așa de dureros. Nu-mi doream decât să plece odată! N-o să mai ieși niciodată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

de exemplu pe Thomas Mann, despre care voi mai vorbi, fiindcă e un atît de irezistibil falnic simbol. Un foarte Înzestrat subinginer constructor ce cîștig pentru construcții dacă ar fi ales meseria asta, ce blocuri turn, pătrate , așa că n-are pic de umor. N-o fi-nțeles ce vroia Brecht să spună cînd susținea că prima funcție socială a unei opere teatrale este aceea de a distra. Mann era dotat cu o sobrietate de tip cazon la două rînduri și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
face o impresionantă paradă de actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cu sucțiunea societatea nedreaptă, musca este Împușcată de iubita ei, care plînge și trage asupra acestei producții din lumea insectelor cu toate că, lăsînd la o parte categoria C fără speranță În care se Înscrie, montajul fibrilat, efectele speciale și suspansul un pic mai aparte te duc cu gîndul, chiar de-i o enormitate, la metamorfoza kafkiană. Vizualizarea dramei lui Gregor Samsa, a noastră, a tuturor, fiind și unicul motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
100 de ani. Femeia care o Îngrijea a povestit că În dimineața aceea, ultima, a Întrebat-o dacă vrea să-și bea cafeaua iar bătrîna a spus nu, mai bine-un ceai cu lămîie, mă duc să mă Întind un pic În pat, nu-s În apele mele. CÎnd femeia a venit cu ceaiul aburind, doamna Simionescu i-a spus lin Într-o singură frază știi, chiar nu mă simt bine deloc, cred c-o să mor, la revedere. Și-a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Caprio, actor acum ireparabil dac-ar fi să judecăm după figura lui de Romeo căzut pe scări cu Julieta cu tot, stătea prea des În bătaia vîntului la prova viitoarei epave, precum statuia Mosfilm ca atitudine și joc, Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită de jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe teletextul din capul meu că, Într-adevăr, nici vorbă de vreun regizor din Munții Stîncoși, era Koncealovski. Despre care s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se deformează idolii din tinerețe, ca Venus din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
chinuie cu călimara și mai ales să se Îndrăgostească de Viola ca să poată scrie Romeo și Julieta, deoarece era-n pană de inspirație. Îi trece pana, scrie piesa, face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic din sînul drept, așa-și poartă Viola Paltrow bustul, un pic, cu totul altfel ar fi stat lucrurile cu Marilyn În poziția Julietei. Am revăzut scenele cu Încetinitorul, apoi cadru cu cadru, nu m-au impresionat pentru că n-aveau cubulețele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]