14,215 matches
-
contrariu celui scontat de filosof. Nenorocirea e că a fost luat în brațe de Hitler și banda lui, care se cred supraoameni... Te incită să aperi ceea ce el vrea să dărâme. Atacul e îndîrjit, ai să vezi. Ce e de râs însă e că nici nemții nu scapă de diatribele lui, aproape nimeni, nici măcar Luther, acest popă fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare n-ai să găsești un aer atât de tare ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Îi place însă Heine, care e evreu, a, ha, ha, cum se împacă Goebbels cu chestia asta nu știu... Și mai cine crezi? Cine crezi că îi place? - Ei, cine? - Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... Miron se îneca de rîs: Auzi cine! - E de-al nostru, săracu, adăugă el, e simpatic. N-am înțeles, cum de-al nostru? l-am întrebat. - E scriitor, în loc să-i placă Dante sau Shakespeare, îi place Paul Bourget, Pierre Loti, Gyp, Meilhac... E invidios și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
unei semințe cu gestație lungă, a răsărit târziu, acoperită des de zăpezi grele. După plecarea mea de la Statistică într-o seară am avut la corectură un nou coleg. Era chiar el, un băiat cu iritări bruște, repede reprimate, cu un râs subțire și sarcastic. Ceva ne atrăgea pe noi doi, dar natura fiecăruia era atât de diferită încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la mine dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă râsul meu nu era sarcastic ca al lui, ci încărcat de dorința neascunsă de prietenie. Ce-ai de gând să faci cu nuvelele tale țărănești? Sunt bune, ai talent, dar depinde ce faci cu el." "Ce pot să fac, Ioane, decât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cruciați pe care îl duceam alături de el. Alteori Orleanu ne citea râzând cîte-o mică erată, astfel: "articolul cu titlul... din numărul de ieri care a apărut din greșeală fără semnătură este al colaboratorului nostru cutare". Nu vedeam ce era de râs aici și ne explica, în hărțuiala lor cu cenzura, cei de la Popasuri, iar apoi din a doua pagină a ziarului Ecoul, recurgeau la tot felul de stratageme ca să-i înșele vigilența. Observaseră de pildă că de la o vreme orice ar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
strige, pe urmă i-au spus că articolul său fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? Să i se dea numărul ștampilei cenzorului. I s-a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ...Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală...Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs ce
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse și nici șoferul. Era un râs ce nu puteam să mi-l explic (dea râsul-plânsul) făcând-o și pe colega mea să râdă și să nu mai fie necăjită din cauza genții. Cineva din grupul nostru (care a rămas cu noi din solidaritate) și-a adus aminte
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe noptiera unuia dintre ei; văzu covrigul și un pahar de plastic care mai avea resturi de colivă pe el. Imediat și-a dat seama ce s-a Întâmplat, plecând În viteză spre cabinet, ascunzânudu-și fața, să nu izbucnească În râs . - Faceți, vă rog, ordine pe aici și aveți grijă de ei, când s-or trezi, să le faceți niște spălături stomacale că o să mai avem nevoie de ei, spuse doctorul. Nu vreau să schimbăm plăcuța din “Criză”, În “Colaps”! Uite
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acilea; să nu vă pună necuratu'’ să faceți așa ceva, că la intrare În Palat poate avem surpriza să ne caute ăia până la piele, să nu avem arme la noi! Băgați-vă mințile În cap, să nu mă faceți de râs că nu știu ce vă fac! Zis si făcut. Au plecat fiecare la casele lor. Ajuns acasă, Dumitrică se duse la nevastă-sa, o săruta și Îi spuse că trebuie să-și pregătească valijoara că pleacă la un congres, la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
PE CARE ÎNCERCI SĂ MI LE INSUFLI, ATUNCI AI PUTEA ÎNCEPE IMEDIAT O INVESTIGAȚIE ÎN CE MĂ PRIVEȘTE. DAR CE VOIAI SĂ ÎMI SPUI? ȘI EU AM CEVA SĂ TE ÎNTREB. OMULEȚUL SINISTRU EZITĂ ÎN MOD VIZIBIL. APOI RÂSE ȘI RÂSUL LUI ERA APROAPE PLĂCUT. \ PRECUM ȘTII, DEPARTAMENTUL MEU ÎȚI SOLICITĂ UNEORI SERVICIILE PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DE LEGĂTURĂ. \ SPER CĂ ACEST ARANJAMENT TE SATISFACE, SPUSE MARIN, DUPĂ CARE AȘTEPTĂ. EVIDENT SLATER AVEA UN MOTIV SPECIAL PENTRU A ADUCE ACEASTĂ PROBLEMĂ ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
RIVA ALLEN FU ADUSĂ ÎN CAMERĂ. EA INTRĂ FOARTE VESELĂ. AVEA UN AER INTELIGENT, SIGUR DE SINE ȘI APROAPE FERICIT. ÎȘI ABANDONASE ROLUL DE CURTEZANĂ. ÎI ADRESĂ LUI MARIN UN ZÂMBET STRĂLUCITOR. \ Bună, iubitule! spuse ea cu un hohot de râs natural, cristalin, destins. Marin le privi întrebător pe femeile care o escortaseră pe prizoniera lui. Le cunoștea ca interogatoare foarte competente. Le întrebă: \ AM STAT CU EA DE CÂND NE-A FOST ÎNCREDINȚATĂ, LA NOUĂ FĂRĂ UN SFERT, RĂSPUNSE CEA MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe o durată mai mică sau mai mare de timp. Ele se manifestă fie prin gesturi simple (mișcări de masticație, de sugere, de deglutiție, etc.) fie prin gesturi mai complexe (cum ar fi frecarea mâinilor, mișcări de dezbrăcare, plâns sau râs) mergând până la executarea unor acțiuni cu deplasare în teren. 5.4. Crizele vegetative Acestea însumează: dureri precordiale, palpitații, modificări ale respirației, salivație excesivă, etc. 5.5. Tulburări ale funcției somn-veghe La acești bolnavi s-au înregistrat hipersomnii și chiar manifestări
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
fugeau când pe raport, când pe uliță... Ulițele erau ceva de spăriet. Iașul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite, Iașul în care se plimba sările pe toate ulițele cu ghitara și muzicile regimenturilor, cu râs, cu șagă și amoruri, acum se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
primejdia și te aștept pe tine și familia Kunn la mine"172. Cea de-a doua aparține baronului Samuel Josika și a fost adresată din Turda, la 30 septembrie, contelui Lajos Gyulay. Emitentul se plângea că, "în ziua de astăzi, râsul e o raritate. Toți vorbesc numai de vărsături și cufureală; aceasta pentru mine, cred că și pentru tine, e un discurs atât de narcotic cu care se poate compara numai conversația defunctului Gyárfás. Dar pe lângă toate glumele, deși la noi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înecate de fum, iar norii stăteau să pleznească de zăpadă. Își trase baticul mai pe frunte și-l legă în față. Coboră și ieși pe poartă. Femeile mai uitau de ce au venit, se luau cu vorba și se îndemnau la râs, în putere fiind și de la rachiul îndulcit cu zahăr ars. Erau învățate cu munca, nu osteneau. Saveta era trudită și sleită de puteri. Oleacă dacă s-ar întinde, că nu o fi foc. - Vezi, tată, săraca mă-ta, uite cum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Areto? Se auzi glasul Ilenii lu’ Toma care, cum necum, își găsise de lucru taman acum în partea asta de sat. Cine a plecat, fa, leșinata aia lu’ Florin? Apoi mai bine a făcut... Vuia satul în vorbă și în râs. - Când a plecat?... - Da’ știe cineva unde?... - Ei, lasă, că nu o să o bocești tu acum... - Iote ce liniște e pe la noi... Pe sub poale de pădure Pleacă o nevestică în lume Cu basma neagră pe cap Singură, fără bărbat. A
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aduce copilul pe drumul cel bun. Încerca cu vorbe bune, și cu lacrimi în rugăciunile pe care le înălța fierbinte în fața icoanei Preacuratei. Lică era însă de neclintit. - Măi mamă, Licuță, măcar nu mai lucra, măi, duminica, mă faci de râs în sat, puiule, mamă. Ai milă de mine, ai inimă pentru tac’tu. Las-o boalii de treabă și stai liniștit, că ne-a fugări lumea din sat ca pe niște câni. - Bine mamă, o să facem cum zici, dacă tot
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bunicului. Urcase la jumătatea dealului care ducea spre cimitir însă se opri, trebuia să facă la stânga spre casa plină de farmec. - Uite-l, mă, a ieșit ursul din bârlog!! - Haida noi să-l dăm la loc. Nu a mai auzit râsul celorlalți, porni la fugă. Se va duce pe drumul mare spre casa bunicilor. Fugea cu ochii întredeschiși și visa cu ochii deschiși la focul din vatră. Nu vedea decât chipul bunicilor și seara promisă de Crăciun. Mai avea atât de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ogoarelor. Nu au scos nicio vorbă. Priveau satul de sus, ulițele sale pline de noroi și apă, casele cu varul sărit și murdare de mâl, cu animalele speriate ce fugeau de orice picătură de apă scursă de pe o frunză. Doar râsul copiilor îi trezi la viață și lăsă să se vadă că satul este viu. Se jucau fericiți în noroi și pentru ei prăpădul nu era decât motiv de fericire. - Florin. Flăcăul tresări. Nu mai auzise de mult glasul copilăriei lui
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
era închisă, ușa la casă la fel. Varvara tresări. Totul părea pustiu. Călca sfioasă pragul porții și se gândea să o strige pe mumă-sa. Altă dată ar fi alergat și strigat cât o ținea gura. Ar fi umplut de râs ograda. Se opri. Nu era nimeni. Se vedea copilă în mijlocul verii pe țolul de coade cu două păpușele de pănușă. Da’ câinele, câinele de ce nu latră? Apăsă clanța și intră în marchiză, unde simți mirosul de buruieni uscate pentru ceaiul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de chinurile ei, și-o rămas un copchil și io-ti o rămas pe drumuri, o rămas. Da... Continua să plângă cu suspine, iar femeile din jur îi țineau isonul. Da’ ce frumoasă era, subțire și gospodină, ah, și-o râs de ochii ei verzi și de obrazul ei ca laptele de curat.... - Doamnă, interveni din nou bărbatul tânăr, cum credeți că s-a ajuns aici? Ce credeți? - Cum s-o ajuns? se răsti Violeta uitând de plâns... - Îi om nebun
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îmbătrâni singură. Iată că nu era singură, și acel student în drept care o însoțea peste tot, clipă de clipă, se găsea acum alături de ea. Până la urmă acceptase, deși îl găsea cam mic de statură, și cu toate că nu-i prea plăcea râsul lui lacom și scurt, și nici ochii lui negri, bulbucați. Dar îi plăcea curajul cu care știa să înfrunte viața, curaj pe care-l întâlneai la toți francezii din această țară. Îi mai plăcea și înfățișarea nenorocită pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cale cu fete în rochii subțiri, eu nu-mi plecam ochii în pământ, le disprețuiam, așteptam să mă batjocorească, și uneori le auzeam cum râd. Atunci îmi spuneam: "De m-ar lovi și de m-ar scuipa în obraz", dar râsul lor asta și făcea, râsul lor întors către mine cu dinți și cu tăișuri care mă sfâșiau, și cât de dulci îmi păreau batjocura și suferința! Duhovnicul meu nu știa ce să mai creadă când mă auzea învinuindu-mă întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]